Prieten(a)

Fata mea are 13 ani ,ma tot intreaba, daca are voie sa-si faca si ea un prieten....Eu la varsta ei am avut primul meu prieten,totusi,ca mama ,parca ma doare sufletul sa o las sa-si faca un "iubit" impropiu zis,,dar mi-e tare frica..de fapt am frica ca o pierd,pierd fetita mea,care treptat creste ,se dezvolta,mi-e frica....acum sa stiti ca dau dreptate mamei mele...vreau sa ramana vesnic copilasul meu drag si mititel ,neajutorat ,o vad acum si ma simt uneori neputinciuoasa,nu de alta ,dar nu-mi vine sa cred ca a crescut,nu vreau sa-si i-a zborul,nu vreau sa se faca mare,vreau sa fie a mea ...si numai a mea copila!Voi cum va simtiti?Va deprima uneori ...?

miau-miau spune:

Da, pe mine ma deprima teribil perspectiva.Ma gindesc si eu cum voi aborda problema, desi a mea e cu 4 ani mai micuta decit a ta. TU ai stabilit cu ea deja reguli de genul: nu pupaturi languroase pina la virsta de..., nu te duci la el acasa, sau cum ai facut? Si de la ce virsta?
Eu deja ma uit in urma si mi se stringe inima cind vad ca nu mai are asa multa nevoie de giugiulelile mele ca atunci cind era micuta si se tinea scai de mine si ridea din orice. Eeehh... viata de mama... ce bine'ar fi sa putem intoarce timpul inapoi cind ne vine cheful si sa-i avem iar mici.

angel_jp spune:

Am stabilit deja ce are voie si ce nu,defapt cu mult timp in urma,stie care sunt regurile.Acum as vrea sa dau timpul inapoi,nu aveti cumva" masina timpului "sa ma pot intoare?Sa-mi mai privesc puiul micut..Asta este o sa treaca ,ma voi obisnui cu vremea.

rosa spune:

Ce ma deprima subiectul... cind ma uit la fata mea, care implineste 8 ani curind, si o vad cum se schimba si creste, si nu mai e chiar puiul lu' mama. Sintem foarte apropriate, ea e sufletul meu, si eu incerc sa fiu cu ea undeva la granita dintre mama si prietena, dar sint constienta ca vor urma schimbari.
Acum doua zile mi-a zis ca prietena ei cea mai buna are 7 "boyfrenzi" si m-a intrebat cind poate sa aiba si ea unul. I-am zis ca dupa 16 ani, la care ea imi spune "Mami, ce bine, ca pe Julia nu o lasa tatal ei pina implineste 18 ani !" Deci pina la urma, tot sint in avantaj, crede ca are o mama mai cool decit altele
Si mai e ceva, cind era mica nu aveam senzatia asta ca timpul trece si nu se mai intoarce, pentru ca tot timpul ma gindeam ca voi mai avea un copil. Si intr-adevar, mai am un baietel de doi ani, dar la el ma uit cu alti ochi acum, si pretuiesc fiecare clipa petrecuta cu el si fiecare progres pe care il face, si parca sint si mai ingaduitoare cu el. Ma apuca asa o duiosie cind ii vad miinile micute si ochii nevinovati si ma gindesc ca peste un an minutele astea vor fi mai mari, si mai mari peste doi ani, pina vor deveni niste miini de barbat iar eu ma voi intreba unde a zburat timpul si cum l-as putea intoarce inapoi. Acum bat cimpii, bineinteles, ar fi mai bine sa ma trezesc la realitate

angel_jp spune:

Da..aveti dreptate,este un subiect deprimant...cred ca renunt,o s-mi gasesc singura raspunsuri,o sa o ajut asa cum pot,distanta ne doboara ,ea este in Ro.,eu sunt aici,incerc sa o ajut de la distanta,chit ca nemultumeste faptul asta,sunt aproape de ea mereu.Raspunsusri pot gasi in faptele mele anterioare,poate ,poate ,asa o sa o ajut!

rosa spune:

Angi, nu renunta ! Poate mai vin si alte mame si ne spuna din experienta lor. Eu am zis ca ma deprima subiectul, dar sper ca tonul mesajul a fost destul de sugestiv, sint realista si stiu ca asta-i cursul normal al vietii si puii trebuie sa se desprinda de noi o data si-o data. E mai mult un fel de-al meu de a ma autoironiza, lamentarea asta. Si chiar ma intereseaza metodele si atitudinile voastre, ca azi-miine ma confrunt si eu cu problema asta.
Imi imaginez ce greu iti este din cauza distantei care va separa eu n-am fost despartita pe perioade lungi de copiii mei pina acum, dar mi-e groaza ca-mi pleaca fata la vara in vacanta in Ro, ce dor o sa-mi fie de ea . Nah, ca iar imi pling de mila !

angel_jp spune:

M-am consolat...si-a facut un prieten,este multumita de situatie ..mai ales ca amandoi ativeaza acelasi club de sportivvarul meu vegheaza asupra lor si este ok..Doar prajituri,film ,studiu si atat.Eu una la fel,nu ma mai ingrijoreaza situatia,am vorbit acasa si totul este okAsta este...numai mama sa nu fi,ai o gramada de griji..

descintec spune:

angel, eu te urmaresc si cum Maria mea e cu doi ani in urma fetitei tale, pliz, nu ne lasa balta..pana la urma sfatuitoare o sa fi tu :)

D.

voljena spune:

fata mea are aproape 13 ani... mi-a declarat deja primul sarut... era sa lesin... si cum ea este mai zbanghie o cam tin in lesa, delicat dar ferm in acelasi timp pana s-o mai coace la minte; e precoce dar nu pe toate planurile, cand e prea matura, cand se copilareste...

incerc sa vorbesc cu ea, de cele mai multe ori refuza, alte dati vine ea la mine dar atunci trebuie sa am mare grija ce si cum comentez ca daca nu-i place ce aude ma lasa balta si pleaca (in alta camera).

deprimata, dezolata, trista, suparata - asta-s eu :(((

cum le impuneti voi limite?, ca la noi nu ajunge sa-i spun asta poti si asta nu, sa-i explic de ce si cum, sa-i dau exemple... ea tot cum vrea ea face, of!

angel_jp spune:

Eu i-am dat sa citeasca jurnalul meu,de cand eram de aceeasi etate ca si ea acum.Cred ca si-a luat foarte multe exemple bune de acolo,evita sa faca greseli identice cu ale mele.
Daca greseste cu ceva eu pur si simplu nu-i mai vorbesc,asta o necajeste cel mai mult.Uneori si ea se inchide in camera ei si sta bosumflata,dar eu nu o dereranjez,stiind ca si asta o necajeste,deci singura mediteaza ce si unde a gresit ...apoi vine sa stam de vorba.
Acum este putin rasfatata,a crescut si sufera tulburari de comportament,incapatanare la maxim.Pe mine ma amuza uneori,parca-mi aminteste de mine cand eram la fel,de aceea i-am oferit jurnalul,asa intelege ca nu ma poate minti...
Acum parca suntem mult mai apropiate,ca cele mai bune prietene,intradevar.

voljena spune:

ce n-as da cateodata sa mai am si eu jurnalele mele... (chiar si mie personal mi-ar prinde bine cand simt ca mai uit cum am simtit atunci si ma surprind vorbind cu cuvintele si tonul maica-mii...grrrr...).

si eu mi-am propus sa aplic 'legea tacerii' dar nu prea rezist ca ma provoaca - o sa ma concentrez mai mult.

ieri a capatat detentie si am refuzat sa ma duc s-o iau de la scoala, a venit pe jos, o ora jumate de mers.

azi iar are detentie si e un frig si picura... iar o las sa vina pe jos. oare o sa priceapa asa ca atunci cand face ceva mai mult sau mai putin gandit sunt consecinte?