poezii vechi ... si poezii noi
Raspunsuri - Pagina 4
Anina_n spune:
Din parul tau- Lucian Blaga
Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
de-un val prin care nu putem strabate cu privirea,
paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Si-acum, cand tu-mi ineci obrajii, ochii
in parul tau,
eu, ametit de valurile-i negre si bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau --
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja ce-a cuprins-o magul in povestea lui.
Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina
morodac spune:
Oricine iubește o floare
--------------------------------------------------------------------------------
Oricine iubește o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-oprește-n cărare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer...
Oricine iubește seninul,
când soarele urcă-n eter,
oricine-și înalță suspinul,
când licăre-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer...
Oricine pe munții albaștri
privește granitul sever,
oricine pe căi de sihaștri,
străbate păduri de jugaștri,
e-aproape,
aproape de cer...
Dar cine-a primit îndurarea
din rănile blândului Miel,
acela e frate cu floarea,
cu râul, cu munții, cu marea,
și-oriunde îl duce cărare,
tot cerul,
tot cerul e-n el.
(Costache Ioanid)
calin
Anina_n spune:
"Emotie de toamna" - Nichita Stanescu
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sase-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina
Anina_n spune:
Rochia- Magda Isanos
Din lada mirosind a molii si-a parfum
a scos o rochie din tineretea ei bunica.
Subtire-i si usoara ca un fum,
de parca-ar fi tesuta din nimica.
Ca trist fosneste crinolina de matase,
volanele i se distrama si se taie,
si-n loc de raze, siluete gratioase,
din alte vremi, danseaza prin odaie.
Revede balul cel dintii batrina,
isi recunoaste rochia de fata
si-i tremura pe-atlasu rece mana
de-nduiosare multa-nfiorata.
Si cum isi pleaca fruntea tot mai tare
i-asa de garbova bunica-n vechiul sal...
Ce s-a facut frumoasa dansatoare
care-a plutit in rochia de bal?
Picioarele usoare si micute,
si ochii, si surisul stralucit,
in trupul garbovitei bunicute
cum, oare, pe vecie de-au murit?
Si mi-au raspuns matasurile moarte,
sau poate chiar batrina-n vechiul sal;
nu, n-au murit, danseaza mai departe
mereu in alte rochii, primul bal.
Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina
oanaruth spune:
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineată-ti va ucide-odată visul,
că sufletul mi-asa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fără umbră de căintă:
"Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"
Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth
Anina_n spune:
Toporasi- Magda Isanos
Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat
si anul asta zana primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia oara.
Contrazicandu-ma cu mine insumi si-n sfarsit,
riscand sa-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus sa vad ce flori au rasarit
in parcul vast si gol de langa noi.
De mult nu ma-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.
Copacii goi mi s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut sa-i strang in brate sa-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici nu i-am vazut)
Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a dreptul minunat.
Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa de-albastri, delicati -
ca niste firmituri lasate-n dar
de primavara, printre pomi-ntunecati.
M-am aplecat cu inima batand,
dar cand era sa-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit in gand
ca pentru ei paharu-i un sicriu.
Si m-am intors spre casa mai agale,
c-o oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
in schimb aveam in suflet toporasi.
Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina
Anina_n spune:
Murim...ca maine- Magda Isanos
E-asa de trist sa cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or sa mai stee
voiosi, in vreme ce vom putrezi.
Atata soare, Doamne,-atata soare
o sa mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o sa mai rasara,
iar luna tot asa o sa se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o sa fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
cand viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina
Irimell spune:
De ce nu mai postati poezii?....Sint asa de frumoase si e asa de placut sa le citesti...
Si iar mi-e sufletul la tine ...
... Si iar mi-e sufletul la tine
Atat de-ntreg,
Atat de tot,
Ca-mi sorb o lacrima si-mi pare
Ca cere,
Mangaie,
Si doare,
De parca tu ai plans-o-n mine,
De parca ti-am venit de tot ...
Asa ! ... da-mi mainile-amandoua,
Si ochii amandoi mi-i da,
Deschisi adanc
Si mult
Si-aproape
Pan-vom inchide-o sub pleoape
Aceeasi stea topita-n doua
De mult ce ia
De mult ce da ...
Si cale gandului se-nchide
Doar lacrimile vad isi cer ...
Si nu mai am nici ochi,
Nici gura ...
Pe valul marii ce ma fura
Privirile nu-si pot deschide
Decat fereastra dinspre cer ...
Elena Farago
morodac spune:
Ion Minulescu
--------------------------------------------------------------------------------
Cântecul nebunului
Ei sunt cuminti...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu --
Poate ca ce-l cuminte-s Eu --
Desi de cite ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...
Ei mă urasc ca nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc ca nu-s ca Mine...
Ei beau
Si mint fără rusine --
Si-n ochii prienenilor mei
Trec drept nebun.. ca nu-s ca Ei...
Lor nu le place amanta Mea...
Mie nu-mi place amanta Lor...
Ei vad cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei --
Amanta Mea...
Dar cum din Ei toti numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc --
Si fiindca nu-mi va parea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...
calin
alba spune:
Pelerinaj sentimental - Otilia Cazimir
Gradina mea-gradina copilariei mele
Avea odata straturi si alei.
Pe brazde negre infloreau pansele
Si le stropeau pe inserat batrinii mei
C-o stropitoare verde, smaltuita.
Erau pe-aicea flori de margarita
Si micsunele cu parfum de mosc...
Gradina noastra...n-o mai recunosc.
Dar prin perdeaua de ciresi si nuci,
Ma cheama-n umbra casa parasita,
S-anina inca rourusca de uluci
Si pe cerdac se culca,despletita.
E tot sub stresini cuibul rindunicii,
Si poate ca-i aceeasi rindunica.
M-apropii,cu sfiala si cu frica:
In casa asta mi-au murit bunicii...
Si simt ca-n zimbetul meu tinar port
Surisul lor,de-atita vreme mort.
La usa ce se vaieta prelung
Ma-ntimpina parfum inchis si greu,
Si-n pragul putred,din trecut,m-ajung
Vechi amintiri din ceea ce-am fost eu.
Odaile pustii mi se arata
Atit de mari cum imi pareau odata,
Pe vremea cind le masuram, tiptil,
Cu pasi marunti si sovaielnici de copil.
Era atit de nalt pe-atunci plafonul scund,
Si usile erau atit de grele
Cind incercam sa ma ascund,
Tinindu-mi rasuflarea,dupa ele...
De-atita colb,ferestele-s opace.
Pe brazda-ngusta-a picaturilor de ploaie
Patrunde cenusie in odaie,
In raze lungi, lumina care moare.
Si uite:nu mai are nici un geam
Fereastra linga care asteptam,
Infrigurata si nerabdatoare,
Intiiul fulg molatic de ninsoare.
In colt era oglinda veche si patrata.
In apa-i de lumina inghetata
Puneau de-a pururi inserarile tirzii
Fantome plutitoare, fumurii.
Paianjenul tacerii tese moi
Si diafane pinze de matasa
Si, rastignita pe paretii goi,
Singuratatea stapineste-n casa.
- Cerdac sonor,aici,sub vita ta,
Intirziam in fiecare seara,
Si lemnul vechi sub pasii mei vibra
Cu rezonante calde,de vioara.
Sub treapta ce se clatina, plecata,
Cinta strident un greier intr-o vara
(Un sfredel intr-o scindura uscata...),
Si sus,prin crengile de nuc ,se ratacea
In fiecare seara alta stea.
Si-mi pare ca,de m-as intoarce fara veste,
Ar rasari,cind s-ar deschide usa,
Un zimbet grav si dulce de bunica,
Doi ochi mirati si palizi de brindusa
Si-un cuvios parfum de levantica.
Cu glas tremurator si usurel,
Bunicul m-ar chema-n iatac la el.
Cu miini subtiri,m-ar ridica in brata.
As astepta sa iasa din scrinul vechi de nuc
Feliile de piine cu dulceata
Si vraful cartilor cu poze
In care-as regasi,sub scoarte moi de piele,
Povestile copilariei mele.
Si pe divanul inflorat cu roze
As adormi-n iatacul cald si bun,
In miros de gutui si de tutun...
"Omul cel mai fericit este acela care face fericiti pe cit mai multi oameni".
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=alba