Ce sa fac?
Raspunsuri - Pagina 5
DvanEijk spune:
Reliana am realizat ca eu sunt problema sau mai bie spus si eu sunt o problema pentru ca fac asa cum a spus si ankka.Din cauza unui esec pe care l-am avut eu i-mi pica pe el.Cu cativa ani in urma am avut o relatie frumoasa de 2 ani de zile,fara probleme,certuri si juram ca ma iubeste.Dupa acesti 2 ani perfecti l-am prins cu fosta lui dar nici macar sa-mi fi spus el ceva,nici nu ma asteptam,credeam ca am inebunit si ca nu vad bine,chiar plecase de la mine cu 2 ore in urma si totul fusese perfect iar mai tarziu l-am gasit cu ea.De atunci eu nu am mai avut incredere in nici un baiat,iar acum cred ca-mi este teama sa nu patesc lafel ca si atunci cu "ex".Nu stiu care este motivul pentru care el nu vrea sa vb de ea,dar poate ca nici asa tragic cum reactionez eu nu este cazul sa reactionez.Inca nu-l inteleg dar stiu ca si eu prea ma complic asa cuma spus cineva "fac din tantar armasar".Nu pot sa ma schimb dintr-odata dar incerc sa nu mai gandesc,reactinez asa pentru ca nu am sa fac altceva decat sa-mi distrug relatia din cauza trecutului meu,sau a faptului ca lui nu-i place sa vb de ea,sau ca mai gasesc prin casa ceva de al ei.Recunesc ca inca mai mai deranjeaza toate astea mai ales tacerea lui dar ce sa fac altceva?Incerc sa fiu calma si...sa vad ce va mai fi.
Crezi ca gresesc gandind asa?Inca mai astept pareri.Poate ca da,am stiut deja care este problema dar am simtit nevoia sa vb cu cineva despre asta,sper ca nu am deranjat pe nimeni.
karol spune:
Stii, daca dau timpul inapoi, imi aduc aminte ca l-am cunoscut pe al meu cand avea vreo 3 luni de cand se despartise de ex-iubita lui cu care statuse 7 ani.Iti dai sema 7 ani nu 7 zile?Mult timp m-a strigat pe numele fostei, ma ofticam de balamuc si ii raspundeam:Da, Cosmin; asta era numele fostului meu prieten si iti dai seama ca nu-i prea convenea.Doar atat, nu-i faceam scene de genul:Pai da, inca te mai gandesti la ea, de-aia ma chemi pe mine ca pe ea si bla, bla, bla.
Asa ca e chestie verificata,o sa scapi de imaginea Ex...
ankka13 spune:
ma intrebam cum mai merge treaba la tine? ti-ai mai revenit ? ai facut cutiuta cu amintiri? ai luat ceva masuri .Mai spune-ne si noua cum decurge treaba .pupici
DvanEijk spune:
Nu stiu daca mai citeste cineva pe aici dar am sa mai scriu ceva dupa o lunga perioada.Imi cer scuze dar am fost foarte ocupata si nu am mai avut timp deloc sa mai raspund.
Problema pe care o aveam s-a mai rezolvat,lucrurile ei sunt tot acolo,nu le-a luat(a luat dar nu pe toate)si nici eu nu vreau sa le iau ca nu ma ajuta cu nimic asta dar partea buna sau proasta acum este ca nu ma mai intereseaza dar am inceput sa ma si distantez de el.Am mai discutat cu el dar cu siguranta lui i-i lipseste foarte mult comunicatia,nu stie ca comunice,sa vorbeasca iar asta pe mine ma distanteaza zi cu zi.Am inceput sa fiu mai pasiva,sa nu ma mai enervez din orice ca oricum ma enervez degeaba.
AC spune:
Denisa,
nu face asta. Olandezul tau cel olandez... nu cred ca va intelege niciodata ce ti se intampla. Fiecare natie are defectele ei... noi suntem patimasi, ei mai necomunicativi. Cu probleme olandeze, rezolva lucrurile olandez. Adica da la o parte ce te deranjeaza, nu te da tu. Nu e tot timpul usor sa fii alaturi de cineva din alta cultura.... o stiu pe propria piele acasa. Si totusi sotul meu a si trait niste ani buni in .ro.
Si-ar taia si mainile pentru mine, face lucruri imposibile de dragul meu si tot ma necajeste cu nepasarea la niste subiecte. Ii spuneam ca ma deranjeaza... si se uita la mine ca un copil nepricepand. La inceput mi-am zis ca daca eu ma voi casatori cu el...imi lipseste o doaga. Si uite suntem aici si suntem fericiti.
Anne-Sarah 
si mamica sa Andreea
GabrielaG spune:
Am asa o vaga banuiala cu subiectul asta...
Gabriela si baietii
DvanEijk spune:
AC de fapt asta cred ca este toata problema in relatia noastra,nu vorbeste nici sa-l tai iar eu sunt o persoana care-mi place sa vorbesc despre totul,important si neimportant dar el...nici gand.Am stiut ca olandezi sunt calmi si mai tacuti ca am locuit 2 ani o familie olandeza si tot timpul se certau pe tema asta dar am vazut totusi si barbati care stiau sa se distreze,sa fie "nebuni",sa vorbeasca.Iar eu pe al meu l-am cunoscut mai vorberet si glumet,dar asa cum toti spun...nu cunosti persoana pana nu traiesti cu ea.
Multumesc AC de raspuns si intelegere,cred ca am nevoie de ceva timp sa-l acept asa cum este dar in acelasi timp si doare ca asa cum spui si tu uneori spun ca sunt nebuna daca eu am sa ma casatoresc cu el dar totusi asa de usor nu vreau sa renunt.Stiu ca acum si eu sunt o problema,sunt intr-un oras nou si nu am pe nimeni aici sa vorbesc si asa singura trebuie sa ma gandesc ,singura sa decid si tot asa.Sper ca totul sa se rezolve.
GabrieleG dar tu ce banuiala ai?Sunt sigura ca nu una buna dupa cate ai scris...dar vreau sa inteleg totusi.
raviczki spune:
eu cred ca lucrurile au demarat cam repede...ea a plecat...tu ai venit, nu cred ca trebuie sa te indoiesti de sentimentele lui...doar din cate am inteles el ia cerut sa plece si nu invers.
acum problema cu trecutul, parerea mea ca trebuie s-o abordezi cu diplomatie...si sa incerci sa accepti faptul ca toti avem un trecut si intr-un fel sau altul majoritatea urmam cuiva...
eu sunt sigura ca daca ai putina rabdare va renunta singur la toate acele mici lucrusoare care stau imprastiate prin casa tulburandu-ti linistea....
de ce nu incerci, cu mult respect fata de acestea (lucrusoare) sa le aranjezi frumos intr-o cutiuta dragalasa pe care sa o pui tu departe de ochisorii tai...si sa-i spui cu zambetul pe buze ca o poate deschide de cate ori doreste...poate chiar o faceti impreuna...
vb din experienta...eu asa am procedat acum multi ani...si cu succes... acum cutiuta nici nu mai exista :) eu cred ca mari probleme ar fi fost daca le dadea foc pur si simplu la toate in fata ta...asta da dovada de sensibilitate si respect fata de o relatie...
ai rabdare...totul va fi ok...insa este greu sa-ti construiesti un cuibulet al tau...peste fostul...si daca nu ai alta solutie (sa va mutati) atunci succesul sta numai in rabdare , tact, diplomatie...
cu agresivitatea si cu atitudinea de bebe mic...." vreauuuu sa dissspara" nu ajungi prea departe, poate doar la crearea primei probleme de cuplu...cu toate ca repet...esti indreptatita sa simti asa, ai dreptate in ceea ce vrei si ceri...
bafta multa si intelepciune...si crede-ma ...trecutul invinge viitorul...numai daca ii dam noi voie...
bidiloi spune:
As proceda exact cum afirma Lorela19, parca din Elvetia, stringe toate lucrurile ,pune-le intr-o cutie si traieste-ti viata,fara umbra trecutului.Daca vezi ca incercarile sint in zadar ia o hotarire.E greu dar nu imposibil,si ai un avantaj puiule... virsta!
DvanEijk spune:
Multumesc foarte mult de raspunsuri la toti.Sunteti ca o familie aici sau foarte buni prieteni.
A luat el toate lucrurile ei fara sa-i mai cer eu...acum poate ca o sa mai gasesc eu cate ceva prin cine stie ce sertar,ca doar au locuit 3 ani impreuna,mai pot fu lucrusoare mici de care nu stie nici el si nici eu dar acum si daca asi mai vedea ceva de al ei nu mai simt nimic.Stiu ca ma iubeste si ca asa cum ati spus si voi...toti avem un trecut.Cred ca ieram foarte geloasa si ma temeam de orice la inceput,mi-a trebuit ceva timp sa cred in relatia noastra si in tot ceea ce aveam impreuna.
Va multumesc inca o data la toti de raspunsuri si sincer chiar m-ati ajutat sa vad mai repede realitatea si sa nu mai traiesc cu teama mereu.
Si ca o dovada ca totul este frumos si perfect intre noi am sa va dau o veste"Anul viitor cu aproximatie in luna mai,iunie...aveam nunta,ne vom casatori!!!!!
"
Noi am vrut sa o facem anul acesta in august dar...saptamana trecuta bunica mea din partea mamaei s-a stins din viata(Dumnezeu sa o odihneasca in pace si sa-i fie tarana usoara),toata familia este in doliu asa ca o vom face la anul.
Vasi va doresc la toti numai bine,sanatate si fericire.