In fiecare zi cu Dumnezeu (partea a 4-a)

rachel owen spune:

Dumnezeu vrea ca inima ta sa-i apartina lui:
-fiecare ora din zi;
-fiecare zi din saptamana;
-fiecare saptamana di luna;
-fiecare luna din an;
-fiecare an din viata.

O, de-as putea sa-mi dedic intreaga viata Domnului! Este singurul lucru pe care il pot face pentru El!

alinamoro spune:

CALAUZIRE CONTINUA
"Domnul te va calauzi neincetat." (Isaia 58:11)

Ce te ingijoreaza? Ti-ai pierdut drumul? Te-ai ratacit in vreo padure intunecoasa,neputand sa-ti mai gasesti cararea? Opreste-te si priveste scaparea dumnezeului tau;El cunoaste drumul si te va calauzi daca strigi la El dupa ajutor.
Fiecare zi aduce nedumeririle ei speciale. Ce mangaietor este atunci,sa simti cat de neancetata este calauzirea Sa! Daca alegem singuri drumul,lepadam indrumarea lui Dumnezeu;dar daca renuntam la propria noastra voie,El ne va conduce fiecare pas al drumului nostru,fiecare ora a zilei noastre,fiecare zi a anului,fiecare an al vietii noastre.Numai sa dorim sa ne lasam calauziti si vom fi;daca vrem sa-i incredintam drumul nostru,El ne va calauzi mersul asa de bine ca nu ne vom putea rataci.
Dar ia seama cui e facuta aceasta fagaduinta.Uita-te la versetul dinainte."Daca-ti deschizi inima pentru acela care e flamand." Trebuie sa ne fie mila de altii si sa le dam nu ceea ce avem mai de lepadat,cateva coji uscate,ci ceea ce am dori sa primim noi insine.Daca aratam o duioasa grija aproapelui nostru,cand se afla in nevioe,atunci Domnul se va ingriji de propriile noastre nevoi si va fi totdeauna calauza noastra.Domnul Isus va fi calauza noastra,nu a celor zgarciti si a celor ce apasa pe sarac,ci a celor milosi si buni.Astfel de calatori nu-si vor pierde niciodata drumul.

alina

rachel owen spune:

Faptele Apostolilor 17:11
„Au primit Cuvantul cu toata ravna si cercetau Scripturile in fiecare zi…”

Este minunat acest ciclu de timp, de o zi. Apus, noapte, rasarit, zi, din nou apus. Asa-i ca nu va plictisiti niciodata de repetarea serii sau a diminetii? Asa-i ca n-ati simtit niciodata ca ar fi o monotonie? Oricat de multe zile ar fi in viata unui om, totusi nu sunt nici macar doua la fel. Asa se intampla si cu cititul Scripturilor. Daca in fiecare zi, in toata viata noastra, citim din Biblie, chiar daca unele pasaje se vor repeta, niciodata nu vor fi doua citiri la fel, care sa ne oboseasca, sa ne plictiseasca. De fiecare data vom afla altceva si altceva de inteles si de trait, mai ales cand cercetam Scripturile, si nu doar le citim. Si astazi? Desigur! Cu atat mai mult astazi!

rachel owen spune:

Faptele Apostolilor 17:32
„Asupra acestor lucruri te vom asculta alta data”

Asa mari dregatori sa faca asa mari greseli? Oricine stie ca lucrurile acestea sunt de ascultat acum si lucrurile celelate sunt de ascultat alta data sau niciodata. Lucrurile acestea sunt ale noastre, ele ne mantuiesc si nu trebuie amanate pentru alta data. In cadrul lucrurilor bune, fiecare lucru isi are vremea lui. Lucrurirle rele n-ar trebui sa aiba nici o vreme. Ceea ce spune apostolul Pavel era lucrul cel mai potrivit, iar ocazia era unica pentru atenieni. El vorbea despre judecata viitoare si invierea din morti. Acest „te vom asculta alta data” nu s-a mai petrecut.
Domnul Isus ne vorbeste azi si El stie despre ce. Sa-l ascultam acum, nu alta data!

oanaruth spune:

quote:

---

Originally posted by rachel owen

Faptele Apostolilor 17:32
„Asupra acestor lucruri te vom asculta alta data”

Asa mari dregatori sa faca asa mari greseli? Oricine stie ca lucrurile acestea sunt de ascultat acum si lucrurile celelate sunt de ascultat alta data sau niciodata. Lucrurile acestea sunt ale noastre, ele ne mantuiesc si nu trebuie amanate pentru alta data. In cadrul lucrurilor bune, fiecare lucru isi are vremea lui. Lucrurirle rele n-ar trebui sa aiba nici o vreme. Ceea ce spune apostolul Pavel era lucrul cel mai potrivit, iar ocazia era unica pentru atenieni. El vorbea despre judecata viitoare si invierea din morti. Acest „te vom asculta alta data” nu s-a mai petrecut.
Domnul Isus ne vorbeste azi si El stie despre ce. Sa-l ascultam acum, nu alta data!

---

Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth

rachel owen spune:

Faptele Apostolilor 3:6
„Argint si aur n-am, dar ce am iti dau…”

Oamenii cer aur, argint, case, masini… De unde sa le dam? N-avem nici pentru noi. „Uite iti dau un sfat, o carte, un cantec, o speranta…” Ne intorc spatele si pleaca bombanind. Mai bine ca n-aveam sa la dam ceea ce cer, caci le-ar lua si s-ar duce cu ele fara cunostinta de Domnul. Cel ce nu are si cere sincer va accepta si statul de vorba, si carte, si cantecul, va fi incurajat si apoi se vor deschide cai pentru celelalte.
Nu precum apostolii, dar la nivelul nostru putem spune frumos celui in necaz: Argint si aur n-am, dar am o carte de aur, un cantec de argint, o vorba de safir, vino deocamdata sa luam masa impreuna si sa vorbim.

alinamoro spune:

Dumnezeu

Un om de stiintă crestin a tinut o conferintă despre cât de mare este Calea Lactee. La sfârsitul conferintei o doamnă care nu credea în Dumnezeu s-a apropiat de cercetător si i-a spus:
- Ne-ati arătat cât de imens si de necuprins este universul nostru, mai putem oare să credem în existenta lui Dumnezeu?
Răspunsul cercetătorului a fost:
- Totul depinde cât de mare este Dumnezeul dumneavoastră, doamnă!


Chemare

Într-o biserică din S.U.A. un frate a venit la păstor si i-a spus că Domnul l-a chemat să meargă în Africa să predice Evanghelia. A trecut ceva timp si fratele nu a mai plecat în Africa. Păstorul l-a căutat si l-a întrebat ce s-a întâmplat cu el. Fratele i-a spus că sotia lui a născut un băietel si nu mai poate pleca misionar. Toate rudele lui îi spuneau că acolo nu sunt conditii pentru copilas si că e mai bine să rămână acasă. După numai câteva zile de la această discutie cu păstorul, copilasul fratelui s-a îmbolnăvit brusc si a murit. La înmormântare în fata multimii adunate, fratele a luat trupul copilasului în brate si a spus: "Copilasul acesta a murit din vina mea, căci am ales să nu ascult chemarea lui Dumnezeu".





alina

rachel owen spune:

Marcu 14:19
„Nu cumva sunt eu?”

Ca suntem luati prin surprindere de o asa afirmatie si ca ne intrebam este si de frica, si de mirare, si de neplacere. Dar Iuda ce rost mai avea sa-L intrebe daca nu cumva este el, cand stia bine ca el este? In limbaj modern, asta este impertinenta.
Momentul acela a fost o lectie pentru ucenici. S-a cercetat fiecare si le-a fost teama de nerecunoasterea de ei insisi si asteptau pe Domnul sa le zica cine. N-a fost usor. Ca sa pui sub semnul posibilului ca tu esti tradatorul este deja o clipa grea.
Sa fim curati in gandurile, cuvintele si faptele noastre si atunci, chiar daca vom fi in situatia de a intreba „nu cumva sunt eu?”, sa avem asigurarea Domnului: „Nu, nu esti tu!”

alinamoro spune:

Răsplată

Henry C. Morrison povestea adesea despre întoarcerea sa acasă din una din călătoriile sale misionare, în care răspândise mesajul Evangheliei pe tărâmuri îndepărtate.
El a ajuns la New York la bordul aceluias vapor cu care se întorcea si preşedintele Theodore Roosvelt din călătoria sa de vânătoare din Africa. Mii de oameni se îmbulzeau pe chei pentru a-l saluta pe marele vânător, dar nimeni nu a venit să-l întâmpine pe Morrison.
"Aha!", i-a soptit diavolul, "vezi cum îl salută ei pe un om din lume si pentru tine, un om al lui Dumnezeu, nu a venit nici măcar o persoană să te întâmpine."
S-a urcat în trenul care avea să-l ducă acasă, în Wilmore, Kentucky Si după câteva ore de mers, obosit şi singur, a ajuns în gară. Nimeni din familia lui nu venise acolo să-l astepte deoarece, încă, nu aflaseră la ce oră avea să sosească trenul. Inima lui Henry s-a umplut de durere. Trist şi apăsat, a închiriat o trăsură si a pornit singur spre casă.
Omeneste vorbind, el avea toate motivele să fie nemultumit si să se plângă; totusi, Domnul s-a apropiat de inima lui si i-a soptit:"Henry, tu încă nu ai ajuns acasă!"




alina

oanaruth spune:

Psalmul 86:11
Invata-ma caile Tale Doamne! Eu voi umbla in adevarul Tau. Fa-mi inima sa se teama de Numele Tau.

Ce rugaciune superba! Dumnezeu cunoaste cararile pe care fiecare trebuie sa umblam, doar El le stie. David se ruga ca Dumnezeu sa-l invete caile Lui, cai pe care apoi el sa le urmeze. Cand inveti caile Lui, atunci vei umbla circumspect, cu grija sa nu iesi din ele. “Caile Lui” se refera la intreaga gama a vietii. Atat gandirea, cat si vorbirea, impreuna cu faptele noastre trebuie sa fie acordate la “caile Lui,” la felul si modul Lui de gandire si actiune! Umblarea noastra va fi in adevar cand El ne va invata caile Lui. Duhul Sfant a venit in noi ca sa faca lucrarea de invatare, lucrarea prin care noi sa fim modelati dupa caile Lui. Cand urmam “caile” noastre, umblarea nu ni se califica a fi numita “in adevar.” Psalmistul se ruga ca Domnul sa-l invete si apoi el promite ca va umbla in adevar!
Este responsabilitatea noastra sa umblam in adevar! Ca sa umbli in adevar trebuie sa fii invatat, trebuie sa vrei sa urmezi adevarul, trebuie sa-ti placa sa te temi de Domnul!
David cerea Domnului sa-i faca inima tematoare de Dumnezeu, caci doar inima care se teme de Domnul va da indemnuri, pana si noaptea, sa se umble pe calea Domnului!


Dana si Iubirea ei, Oana-Ruth