Ne mutam impreuna?

Ce parere aveti voi despre mutatul impreuna cu partenerul vostru inainte de casatorie?

Din ce am vazut pe forum multe dintre voi locuiti impreuna cu partenerul vostru fara a fi casatorite. Eu nu imi pun problema atat de mult din punct de vedere moral, ci mai mult ma intreb daca este o idee buna la modul "casatorie de proba".. Stiu ca fiecare relatie are ritmul ei si ca nu exista retete universale, dar m-ar interesa ce parere aveti in general..

Noi suntem impreuna de cinci luni si mi se pare prea devreme sa discutam despre casatorie, cred ca amandoi ne-am dori asta pentru viitor, dar nu suntem inca pregatiti pentru pasul asta.

Suntem amandoi departe de familiile noastre si acum stam fiecare cu chirie, eu la camin, iar el, imparte un apartament cu niste colege de facultate (lucru foarte comun pe aici). In ultimul timp eu stau mai mult pe la el pe-acasa, dar sunt totusi musafir, nu e acelasi lucru cu a sta impreuna, doar noi doi, in aceeasi casa. Mutarea asta daca ar fi ar avea loc la vara.

Ne intelegem bine si amandoi ne-am dori sa petrecem mai mult timp impreuna.. Eu sunt o fire sociabila si imi place sa ma mai intalnesc cu prietenii mei sau sa am activitati care nu sunt intotdeauna comune cu ale lui, si el observ cam pune boticul, ma intreb daca asta s-ar agrava daca am sta impreuna sau s-ar simti mai in siguranta ca ma are 'a lui' acasa si nu l-ar deranja atat de tare daca eu as mai avea impulsuri libertine (nu va ganditi la cine stie ce prostii, ci la ce spuneam la inceputul frazei).

Financiar ar fi la fel pentru ca oricum trebuie sa platim chirie, poate chiar mai bine ca am mai imparti din cheltuieli. Mie mi-ar fi mai usor ca n-ar mai trebui sa ma trambalez 'cu catel si pisica' intre doua case aproape in fiecare zi.

Pe de o parte ma incanta ideea de a face pasul asta, de a duce relatia 'cu un pas mai departe', de a avea un 'acasa' si de a avea acest 'acasa' cu el. Pe de alta, recunosc, mi-e si un pic frica, nici eu nu stiu prea bine de ce, de a-mi pierde libertatea poate, de a nu fi 'nici in caruta, nici in teleguta'..

Oare ar fi mai bine sa mai asteptam? (parca nu mai am rabdare de ce oare, mi s-a pus pata, eu, fire impulsiva)
Sa mai asteptam cu mutatul sau sa mai asteptam pana ajungem sa vorbim serios de casatorie, si atunci, daca-i bal, bal sa fie, ne casatorim, ne mutam, le facem pe toate dintr-un foc?

El o sa termine doctoratul peste un an jumate si atunci o sa plece de aici, cel putin pentru catva timp, doi ani de postdoctorat, poate chiar undeva in Europa.. Daca stau sa ma psihanalizez bine bine, poate pe undeva mi-e si teama de ce se va intampla atunci si de aici dorinta mea de a 'consolida' relatia - oare se va intampla asta sau nu e o functie a variabilei ne mutam/nu ne mutam. Drobul de sare din capatzana mea?..

Sper ca nu v-am ametit de tot cu intorsaturile mintii mele

Si va multumesc de pe acum pentru sfaturi

Lai

acina spune:

Draga Lai, eu m-am mutat inpreuna cu prietenul meu la o luna dupa ce am devenit cuplu si la 3 luni ne luam casa noastra...
Am facut asta pt ca asa am simtit amandoi si am vrut amandoi sa ne mutam ...
Eu zic ca am facut o alegere buna.


Anca

silvana75 spune:

Pe sotul meu l-am cunoscut la o petrecere. Dupa 2 ani ne-am mutat impreuna. Eu avem locuinta mea. Am fost prieteni 4 ani pana am devenit sot-sotie. Adevarul e ca eram amandoi tineri, eu aveam 20 ani, el 22 ani. 2 ani fiecare la casa lui si 2 ani de stat impreuna pana a deveni sot-sotie. Dar recunosc, fara a te descuraja, perioada cand am stat fiecare la casa lui a fost cea mai frumoasa. Nu stiu de ce dar asa simt. Odata mutati impreuna apar alte responsabilitati. Nu spun ca nu este frumos (daca nu era nu ma casatoream cu el).
Important este ca ne iubim, ne intelegem si avem impreuna o comoara de 3 ani.

Silvana

natydea spune:

Draga Lai eu cu partenerul meu, in august sotul meu stam impreuna si e totul ok. Adica mult mai bine si mai frumos decat atunci cand stateam fiecare separat si ne vedeam pe apucate sau nu reuseam sa ne consultam in toate privintele impreuna.
Si cea care a vrut si a propus lucrul acesta am fost eu. El e o fire mai conservatoare si ar fi vrut sa ne casatorim, cat mai repede posibil si sa ne mutam impreuna de abia pe urma. Cu toate astea l-am convins ca ideea mea e mai buna: sa stam impreuna fara a fi casatoriti, sa ne obisnuim cu ideea, sa vedem daca merge si de abia pe urma contractul. Si vreau sa zic ca suntem de 2 ani si jumatate impreuna si e mai frumos decat la inceputul relatiei!
Dea

ruxi spune:

Eu mi-am cunoscut sotul la mare, eu din provincie, el din Buc. Tocmai in acea perioada, eu imi cautam serviciu un Bucuresti. Intamplarea a facut sa ma sune una din firmele unde trimisesem CV-ul tocmai cat eram la mare. Imediat dupa mare am venit la interviu si m-am si angajat. Pana mi-am gasit o garsoniera am stat mai mult pe la el. Apoi dupa ce am inchiriat garsoniera, statea el mai mult la mine. Asta vreo 7 luni, pana am plecat eu in Anglia. Cand m-am intors, am inchiriat un apartament cu 2 camere si ne-am mutat impreuna. Trecuse un an de cand ne cunoscusem. Peste 8 luni ne-am casatoritt.
Parerea mea in urma experientei traite este ca e bine sa stai cu partenerul tau inainte de casatorie, din toate punctele de vedere.


Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 5 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

cosmi spune:

Si noi ne-am mutat impreuna inainte de casatorie. E ca un fel de "casatorie de proba"; te ajuta sa-ti cunosti mai bine viitorul partener, desi poti trai o viata intreaga, fara sa-l cunosti si intelegi suficient.
Dar oricum eram aproape tot timpul impreuna, ne intelegeam foarte bine si eram hotarati sa ne casatorim si n-avea rost sa ne chinuim cu "navete" de la unul la altul.


Cosmina, Diana-Maria & Amalia-Ioana

Adela99 spune:

Eu personal sant PENTRU.

Zic ca ar trebui sa discutati inainte daca si cum s-ar schimba relatia voastra daca v-ati muta impreuna. Ce asteptari aveti unul fata de celalalt? Ce crede fiecare dintre voi ca mutatul impreuna implica?

Eu m-as intreba si l-as intreba: e un pas spre casatorie sau o rezolvare potrivita pentru situatia actuala?

aida_o spune:

Eu nu m-as grabi sa ma marit cu un om cu care nu am locuit impreuna, in prealabil. Fiecare are tabieturile lui, care iti pot placea, sau dimpotriva. Daca te casatoresti inainte sa "gusti" din ideea de a locui impreuna, s-ar putea sa te trezesti ca ai un sot ale carui obiceiuri/pretentii nu corespund cu ce iti doreai tu. Iar asta nu se testeaza decit daca va mutati impreuna, macar citeva luni, inainte de casatorie.

Eu sunt ferm pentru "casatoria de proba". Asa, eviti multe surprize neplacute in ceea ce priveste comportamentul partenerului. Vei afla daca, intr-adevar, el reprezinta ceea ce iti doresti. Parerea mea...

louisea spune:

eu locuiesc cu prietenul meu de vr-un an si si 8 luni...
sunt de parere ca e bine sa stai impreuna inainte de casatorie..
un timp..ca sa-l cunosti pe celalalt si in viata de zi cu zi.24 de ore.. ai putea gasi la el lucruri care sa nu-ti placa si care sa te faca sa te razgandesti.(presupunand..)
cand te muti ca celalalt viata se schimba dintr-un punct de vedere dar asta depinde doar de voi doi cat de mult..

amuleta spune:

Lai, eu sint de moda veche. Fetele care ti-au raspuns au avut noroc in alegerea lor si probabil ca ar fi avut relatii frumoase si daca se maritau direct, fara sa locuiasca impreuna "de proba". Dar ce se intimpla daca nu va intelegeti ? Nu cred ca trebuie sa locuiesti cu cineva ca sa-ti dai seama daca este persoana potrivita. Ce, daca te duci la el in camera nu-ti dai seama ce fel de om este ? Sau daca te duci cu el la o petrecere sau un bar nu-ti dai seama daca-i place sa bea ? Exemplele pot continua. Totul este sa vrei sa cunosti un om si sa tii ochii deschisi (greu, ce-i drept, cind esti indragostita). Cred, totusi, ca partenerii trebuie sa pastreze o anumita independenta (financiara, locativa si chiar si sufleteasca) inainte de casatorie. Altfel, ce rost are sa te mai casatoresti ? Doar ca sa semnezi o hirtie ?

mate spune:

Amuleta,sa stii ca te contrazic.Eu sint de parere ca nu poti cunoaste un om decat cand stai zi de zi cu el,nu cand te intalnesti pentru cateva ore la sfarsit de saptamana si toate sint bune si frumoase.Nu,asa nu il cunosti,il cunosti cand te lovesti zilnic de problemele lui,cand va puneti probleme impreuna in cea ce priveste cuplul vostru,cand il vezi cum se comporta in intimitatea data de caminul vostru.Eu m-am mutat cu sotul meu la doua saptamani dupa ce l-am cunoscut si am declansat o adevarata furtuna in familie,a fost o surpriza hotararea mea pentru parintii mei mai ales ca sora mea fusese prietena cu barbatul ei 4 ani dar au stat separat,fiecare la parinti pana s-au casatorit,asa ca eu iesam din tiparul si traditia familiei,chiar daca aveam 24 de ani, facultatea terminata si serviciu.Dar nu regret nici o secunda,atunci cand ne-am casatorit,dupa 2 ani,am stiut ce iau(desi se spune ca pe un om nu-l cunosti nici intr-o viata-sper sa nu am surprize).Eu le consider pe fetele care se marita fara sa traiasca(in toate privintele) cu partenerul inainte de casatorie niste curajoase,eu nu as fi riscat si daca ar fi sa o iau de la inceput as proceda la fel.Aici nu este vorba de modernism sau moda veche,mie mi se pare ca este vorba de instinctul de conservare.

Oana