Tata...

Daca tot am vorbit despre mama, incercam sa o facem si pentru tatal nostru?
Care este relatia dintre voi si tatal vostru?
Pentru mine, din pacate, nu prea exista o relatie. Candva, copil, eram apropiata de el, apoi incet, incet, am vazut o alta fata a lui, am inceput sa vad comportarea lui fata de mama( nu bea, nu o batea, nu o injura,ii aducea banii, dar nici nu o imbratisa, incuraja sau sa incerce sa-i spuna o vorba buna si multe altele). In copilarie si adolescenta nu a fost niciodata alaturi de noi. Sunt constienta ca muncea pentru noi, dar aveam nevoie sa simt o mangaire din partea lui. Mai tarziu, adolescenta fiind era un adevarat scandal daca intarziam acasa( era vorba de ora 22 la 25 ani).
Apoi, dupa moartea mamei, am inceput sa descopar un om pe care nu-l cunosteam. Un om care vrea drepturi de tata in educatia nepoatei, care crede ca are dreptul de a interveni in viata si casnicia mea asa cum vrea el, un om care nu-mi respecta deciziile, un om care mi-a spus acum, la 35 ani,in urma unei discutii aprinse referitoare la sotul meu si casnicia mea, "sunt tatal tau si faci ce spun eu".
Vedem viata din pucte de vedere total diferite, dar el nici nu incearca sa inteleaga si punctul de vedere al celuilalt, nu incearca sa inteleaga ca lumea s-a schimbat, ca timpurile sunt altele, ca femeia nu mai este propietatea barbatului ci egala lui. Conflictul intre generatii?

val77 spune:

cu parere de rau iti pot spune ca pentru tata nu nutresc nici cel mai mic sentiment
ai mei au divortat cand aveam 11 ani si tata nu a aratat niciodata ca ar fi prea interesat de noi (mai am o sora), dar nu pot spune ca asta m-a deranjat, pentru ca aminitirile din timpul cand stateam impreuna cu el nu au fost cele mai placute
bea si avea grja de fiecare data sa o bata pe mama, lucru care pe mine ma durea foarte mult, nu a fost capabil sa joace rolul de tata in viata noastra , dar in schimb acum se lauda cu noi
iti pot spune ca nu l-am vazut de 7 ani, dar nici nu imi este dor de el

alexa spune:

Din pacate tatal meu nu mai este printre noi. Tata a fost mult mai apropiat de noi (3 fete) decat mama. La el gaseam intelegere, o voraba buna, cu el ajungeam la un compromis. Din pacate nu am stiut sa il apreciez atunci cand il aveam aproape acum imi plange sufletul dupa el dar e mult prea tarziu. Pentru mine a fost cel mai bun tata din lume. Mama a fost mai rece nu a stiut sa se apropie de noi. In rest nu am ce sa-i reprosez. Amandoi erau in stare de sacrificii extreme pentru noi.

Freia spune:

Tata s-a despartit de mama cand aveam 6 ani.. nu-mi aduc mai nimic aminte, decat ca eram mandra de tatal meu cand ma scotea la plimbare, sau ma lua cu el in delegatie. Imi aduc aminte ca avea un costum alb f frumos si arata f bine (ce poate stii un copil la 5 ani despre estetic... pt mine el arata bine si in uniforma). La putin timp s-a recasatorit si venea sa ne vada (pe sora mea si pe mine) de cateva ori pe an (puteai sa numeri datile pe degetele de la o mana). Imi aduc aminte ca imi doream cu disperare sa ma intrebe si pe mine cineva ce vreau de ziua mea la 14 ani. Le-as fi spus ca vreau ca parintii mei sa fie iar impreuna... dar nu m-a intrebat nimeni. Mai tarziu a avut un alt copil cu cea de a doua sotie... si a cautat sa ia langa el pe una dinntre noi... si asa sora mea mai mica din prima casatori a inceput sa se indeparteze de mine, zicand ca ea e preferata lu' tata si ea pleaca (avea 10 ani). Si as putea continua cu exemple negative... dar nu pot uita cum arata cand eram mica si ma lua cu el si eram noi doi in delegatii prin tara.

Il iubesc pe tatal meu, cu bune si rele, si imi doresc sa fie macar prietenul meu daca tata nu a stiut sa fie. Acum suntem putin mai apropiati decat i-am spus ca urmeaza sa am un copil (si el mi-a facut o marturisire atunci... si acum sunt perplexa... mai am un frate pe unndeva in lume...). A fost langa mine cand aveam probleme cu tatal Alexei, m-a ajutat cum a stiut el si cel mai important m-a ascultat atat cat a putut.

Acum sunt oarecum intr-o situatie similara... m-am despartit de tatal Alexei dar trag cu dintii sa fie langa ea. Il sun si il bat la cap sa vine sa stea cu ea, sa se joace, sa-i vorbesca. Nu vreau ca ea sa simta ce-am simtit eu.

Freia si bebe Alexa

http://community.webshots.com/user/freia_ro

Cary spune:

Draga Isabela te inteleg,dar cine suntem noi ca sa judecam???
Am cunoscut in copilarie un copil care a incercat sa se "slefuiasca"singur prin greutatile vietii.Parinti lui erau tare ocupati,mama era inginer agronom si venea acasa 2 week-end-uei pe luna,iar tatal avea servici pana tarziu.Aceasta propiere dintre parinti era mai rara,manifestarea dragostei dintre cei doi in ochii copilului era aproape 0,iar acum acel copil a ajuns barbat in toata firea si nu stie sa-si manifeste dragostea pentru sotie si copii.Poate ii e teama sa nu greseasca cu ceva si asta se datoreaza carentelor din copilaria lui.

Cu tata am cea mai frumoasa relatie de prietenie,suntem foarte apropiati,iar au su sora mea suntem"lumina ochilor lui".Cu mama nu am asa buna relatie,dar nici nu ne muscam!
Imi iubesc mult parintii,chiar daca au fost exigenti in copilarie,caci a fost spre binele meu,imi dau seama abia acum.
Ma ajuta cu ceea ce pot ei si le sunt recunoscatoare pentru asta.
Sanatate tuturor!

gabrielat spune:

Tatal meu nu mai este printre noi. Dar noi nu am avut o relatie apropiata, nu a fost alaturi de noi. Grija de noi, de mine si de sora mea a avut numai cand eram mici, dar cand am crescut nu a mai avut grija noastra. Tot ce tin minte este ca mama s-a chinuit cu noi si cat am fost in liceu si in facultate. Ma refer la partea sufleteasca nu la cea financiara. Atat a avut grija tatal meu cat a trait/ sa aduca bani in casa.

gabi

ruxi spune:

Tatal meu, a fost si este un foarte bun parinte, si un om foarte bun. Eu si sora mea suntem cel mai important lucru din lume. Ne-a fost alaturi intotdeuna, chiar daca a fost mai autoritar si cu gura cam mare, ne-a aratat mereu cat de mult ne iubeste. Acum de cand e si bunic, isi traieste o a doua tinerete, o adora pe Clara. Il iubesc tare mult si pe el si pe mama mea. Desi am avut perioade de lipsuri, am avut o copilarie tare fericita datorita lor. Totul era pentru copii.


Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 5 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

britdi spune:

Gind la gind cu bucurie, Isabela. Si eu vroiam sa postez subiectul asta.
Tatal meu este cel mai bun tata din lume. :) E un om extraordinar, intelegator si ne iubeste la nebunie pe mine si pe mama. Cu el ma impac mai bine decit cu mama; deh, fetele se inteleg mai bine cu tatii, in general.
Taticul meu scump !

adi_dalma spune:

Tatal meu a fost ca o MAMA BUNA pt mine si sora mea.. sever dar f devotat si iubitor. Am avut mare noroc cu parintii mei. Nu am avut bani f multi dar amandoi au fost hotarati sa investeasca in copii (meditatii etc etc). Vara trecuta a fost f grea pt tata,,, am fost f aproape sa l pierdem.... Acum este in perioada de refacere. Este mai morocanos (ca tot omul bolnav) dar are aceeasi droste pt noi ca intotdeauna... Sapt trecuta a fost la cumparaturi si a venit cu flori pt mama... nu a mai facut asta de cand s-a imbolnavit (a fost prea procupat de boala lui) ..Privind in urma sunt sigura ca nu as fi fost mai fericita avand mai multi bani si alti parinti .,,,
Tata m-a dus la toate examenele importante (trepte, bac, primul si ultimul examen din facultate, diploma...) mama m ar fi stresat.... tata a plans de emotii atunci cand am avut rezultate bune.... Tata i-a facut baita fetitei mele in porima luna de viata ... tata a facut o grooooooooooooooaza de lucruri pt mine... acum sper sa se faca bine si sa i dea Dzu forta sa mai faca lucruri pt mine si sora mea si nepoti (pe care sper sa o mai vada in viata asta, ea fiind in NZ )........ce sa mai... am avut noroc

anca tanasica spune:

Si tatal meu este un om extraordinar. Chiar daca nu prea are timp si eu si fratele meu simtim dragostea lui neconditionata si sustinerea lui pentru orice.

Anca si bebelina Alexandra

Lucia spune:

Daca ar fi sa scriu despre tata ar trebui sa umplu carti intregi, un roman. Am avut, fiindca nu mai este, un tata extraordinar. Bland, iubitor, intelegator si foarte apropiat. Uneori imi pare rau ca nu a fost mai sever cu noi, poate am fi realizat mai mlte in viata, pana acum. Intotdeauna gasea cuvintele potrivite atunci cand vorbeam rau de cineva. Ne invata sa fim buni si blanzi cu oricine. El nu a urat pe nimeni si nu s-a certat niciodata cu nimeni. Era un superom. Nici eu nici fratele meu nu-l putem egala nici macar sa ajungem mai aproape de felul lui de-a fi. Imi pare nespus de rau ca nu mai este, pentru baietelul meu care ar fi avut de invatat foarte multe de la el.