prietenia

oare ce se intampla??? inainte sa ma casatoresc si sa devin mama aveam un cerc de prieteni foarte buni. eram impreuna mereu, imparteam impreuna si bune si rele, dar totul s-a schimbat. m-am casatorit, apoi a venit bebe. cat am fost insarcinata ne mai vedeam, dar numai in vizite sau in parc. evitam barurile si cluburile pt ca imi facea rau fumul de tigara. am fost cu cateva ocazii si in baruri, dar am stat mai putin decat de obicei...
in cele 10 luni de cand am nascut insa...s-a intamplat ceva. ii intreb ce anume, insa toti imi zic ca nu-i nimic. suntem evitati si eu si sotul, sau suntem "acceptati" in mijlocul lor cand situatia necesita si prezenta noastra. nu ne mai suna nimeni, trebuie noi sa tragem de ei sa ne vedem...nu mai vine aproape nimeni in vizita la noi, pt ca nu permitem sa se fumeze in casa si pt ca exista alexutza care "deranjeaza" prin plansete, pamapersi si nevoia de a manca dupa orar.
am fost intrebata de curand de cea mai buna prietena ca de ce a trebuit sa fac acum copilul, de ce nu am mai asteptat 2-3 ani sa se aseze toti la casa lor...ea nu avenit decat de 2 ori la noi de cand am nascut...
mi se apune ca eu m-am schimbat, ca acum sunt sotie si mama, ca am casa si ca EU nu mai sunt cea de altadata. au aparut cateva noutati in viata mea...dar cu ce ii deranjeaza pe ei existenta acestora?
din o multime de "prieteni" acum avem doar cativa, cu care ne vedem destul de des, cu sau fara copiii.
ma intristeaza situatia asta si ma face sa ma intreb de ce fericirea mea ii doare pe altii.
oare e invidia atat de puternica incat sa ucida prietenia?
am crezut ca prietenia noastra va fi pt totdeauna...se pare ca m-am inselat. sunt tare trista ca i-am pierdut. sunt oare eu cea vinovata?
voi ce experiente ati avut?


ariel
http://community.webshots.com/user/alinapaveliuc
http://community.webshots.com/user/alinapaveliuc1
http://community.webshots.com/user/alinapaveliuc2
http://community.webshots.com/user/alinanunta

lena spune:

Draga mea, eu nu am trecut prin experienta aceasta fiindca aici un copil nu schimba cu nimic situatia...adica oamenii sunt mult mai deschisi experientelor si de obicei ideea ca ai un copil deci cum spui si tu o alta situatie nu mai poti sa iesi cand vrei, etc, se rezolva cu baby-sitter.
Revin insa, sora mea a trecut prin exact aceasi experienta pe care o descrii tu...a facut prima din cercul lor de prieteni un bebe, imediat prioritatile ei s-au schimbat si asta se simte, adica ceilalti care inca hoinaresc prin cluburi pub-uri etc nu-si dau seama ca tu inevitabil te invarti acum in jurul micului tau miracol si uneori tiran care este un copil...tiran in sensul bun al cuvantului pentru ca el nu intelge ca de multe ori noi adultii avem nevoie si de viata noastra sociala. Sfatul meu de atunci dat sorei mele si pe care ti-l repet tie si cred eu a dat roade a fost urmatorul: fi deschisa cu ei, explica-le ca inevitabil te-ai schimbat si sa fie ingaduitori cu tine, caci si ei vor trece la un moment dat prin aceasta transformare...pe de alta parte incearca si tu cand te vezi cu ei sa revii la discutiile de dinainte pe acre pe ei ii intereseaza caci trebuie sa intelegi ca pentru ei: copilul, pampersi, biberonul nu sunt subiecte interesante, incearca sa discuti asta cu mama ta sau alte mame...cu ceilalti fi la fel de dulce si fata de gasca ca inainte, intreaba-i tu pe ei ce mai fac, suna-i tu sa iesiti la o cafea, dar evident nu acasa la tine ci undeva in oras, caci ei vor sa vada lume si nu pe bebelul tau mereu...scuze, sper sa intelegi ideea, pune-te uneori in pielea lor si ai sa vezi ca ei vad altcumva acum si nu e o chestie de invidie, ok? Incearca pe cat posibil sa lasi uneori copilul cu cineva acasa si iesiti cu gasca seara macar vreo 2 ore si asa o sa-ti pastrezi si prietenii si o sa-i faci si pe ei sa inteleaga ca tu ai ceva in plus acuma si evident te-a schimbat un pic lucrul acesta, dar nu negativ.

Numai bine, Lena si Freya

Simona73 spune:

Am trait aceeasi experienta acum 6 ani.Am suferit foarte tare dar timpul le-a rezolvat pe toate.
Eram 3 prietene,ne intalneam zilnic,ziua eram la serviciu si seara eram impreuna in oras impreuna cu prietenii nostrii.La scurt timp dupa ce m-am casatorit a urmat si bb.Situatia s-a schimbat,programul meu era diferit asa ca relatiile s-au racit foarte tare.Asta a durat cam 2 ani pana cand si in viata lor au aparut copiii.Acum ne intalnim aproape la fel de des ca inainte,numai ca acum suntem mai mult in parc impreuna cu puiutii nostrii care sunt si ei la fel de buni prieteni.
Este normal ce se intampla,asteapta sa devina si ei parinti,abia atunci te vor intelege!

Simona

oana cretu spune:

Eu nu ii consider prieteni adevarati acestia de care ne-ai scris tu, din pacate aici...Pentru ca, eu, aici, aveam doar o famile de prieteni, cu un copil mai mic decat mine cu 8 ani si o fetita de 3 ani, dar asta nu ne impiedica sa ii consideram prieteni...Din contra, eu consider ca atunci cand ai nascut trebuiau sa se certe intre ei care sa va fie mai aproape, care sa boteze copilul, care sa iti dea idei de nume...Trebuia sa se bucure pentru ca deveniti parinti, ca se schimba ceva in viata voastra, ceva unic, de o frumusete inimaginabila...Asta numesc eu adevarata prietenie...Dar ai sa vezi ca o sa devina si ei parinti si o sa regrete ca s-au purtat asa cu voi...Eu te pup si iti doresc sa ai parte de prieteni, in adevaratul sens al cuvantului, caci stiu, din proprie experienta cat iti doresti...

oana-cannes
"Si maine mai este o zi..."

MirelaV spune:

draga mea, prietenii adevarati te accepta cu catel, cu purcel..cu tot..apai cu familie si copil...dar atat cat ei sunt deranjati de prezenta copilului tau sau asa cred ei pot fugi..e treaba lor..n-ar trebui sa pui la suflet chestia asta..
eu am prieteni care au copil mic..dar asta nu ne impiedica cu nimik sa ne vedem..adevarul e k ei de acum nu isi mai permit sa iasa k inainte..au mai multe responsabilitati..dar asta nu inseamna k nu suntem prieteni in continuare..k nu ne vizitam..k nu le iubesc bebelasii..
da..clar..din partea prietenilor tai e invidie..sau poate inca nu au luat viata in piept..nu s-au maturizat..inca...
parerea mea e k voi tre sa va vedeti de viata voastra de familie..sa va petreceti timpul cu cei ce va accepta asa..cei ce va iubesc copilul si nu sunt deranjati de prezenta lui..a voastra k si familie..
succes si o viata frumoasa!
pupici

MirelaV

Theodora spune:

...am fost intrebata de curand de cea mai buna prietena ca de ce a trebuit sa fac acum copilul, de ce nu am mai asteptat 2-3 ani sa se aseze toti la casa lor...
Nu inteleg aceasta intrebare si mi se pare tare egoista! Auzi,tu,sa astepti sa se aseze toti la casa lor!!! De cind ai nevoie de acordul "prietenilor" ca sa faci copil?
Alina nu o baga in seama! Se mai cheama si cea mai buna prietena!

...nu mai vine aproape nimeni in vizita la noi, pt ca nu permitem sa se fumeze in casa si pt ca exista alexutza care "deranjeaza" prin plansete, pamapersi si nevoia de a manca dupa orar...
Problema o au ei,nu voi!
Lasa sa treaca putin timp,sa fie si ei in locul vostru...si la urma sa ne scrii cum se simt! Atunci Alexandra va fi mare si voi ve-ti avea noi prieteni!

...din o multime de "prieteni" acum avem doar cativa, cu care ne vedem destul de des, cu sau fara copiii...
Probabil acesti "citiva" sint singurii care merita! Mai bine putini si buni decit multi si...degeaba!

...ma intristeaza situatia asta si ma face sa ma intreb de ce fericirea mea ii doare pe altii...
La intrebarea asta,ai raspuns singura:......oare e invidia atat de puternica incat sa ucida prietenia? Da,invidia e foarte puternica,atunci cind oamenii au caractere slabe si nu pot realiza ceva frumos,asa ca prietenul sau vecinul!

... sunt tare trista ca i-am pierdut...Parerea mea e ca ai cistigat! Nu are rost sa irosesti sentimente pentru oaneni care nu merita! ... sunt oare eu cea vinovata? Bineinteles ca nu esti vinovata...esti pur si simplu NOROCOASA! Ai o familie minunata,ceea ce ei nu se pot lauda ca au!

Cit despre experienta mea,nu e asa de gri!
Eu nu aveam multi prieteni nici inainte,nu e ca acasa in Romania!
Ba pot spune ca acum,cu gemenii,am facut mai multi prieteni,majoritatea cu copii,ca sa nu mai spun de faptul ca am cei mai multi si cei mai buni prieteni aici pe
Multe pupicuri familiei tale minunate si doua speciale pentru Alexandra de la gemeni!



Theodora, Alexandros, Yannis
2 ani pe 03.Aprilie.2004.
http://community.webshots.com/user/theodorapap

korinna spune:

Da..din pacate cam asa se intampla cand apare un copil....cei fara..sau care copii mai mari...se distanteaza oarecum...pt ca nu mai au aceeleasi procupari cu tine.Am patit si eu asta..si la primul copil si la al doilea.In plus..tu trebuie sa faci totul dupa programul micutzului..ei asta nu o vad cu ochi buni.Ce te intereseaza pe tine de ei??Inseamna ca nu sunt niste prieteni adevarati..atata tot...eu nu ma mai consum..lumea e asa de egosita azi..daca nu are de castigat ceva dupa urma ta..macar distractie...atunci nu te mai baga in seama!
Fii tu sanatoasa si bb!

KORINNA mamika x 2


http://community.webshots.com/user/korinnay

nadina spune:

Eu si nasa Carinei, preietena mea cea mai buna ne chinuim de doua luni sa ne intalnim si inca nu am reusit. Dar vorbim des la telefon si, cel putin eu, simt ca prietenia noastra este la fel de puternica. Incearca sa nu judeci. Vezi daca nu cumva v-ati schimbat si voi. Poate ca nu e tocmai f. interesant pentru toata lumea sa ai ca singur subiect de conversatie felul in care zambeste bebeul, numarul dintisorilor si consistenta cakitei :))
Oricum ai aici un mare grup de prieteni, cu care te si intalnesti din cand in cand.
Pupici,
Nadina si Carina-mandarina

"Poate pentru lume esti o singura persoana, dar pentru o anume persoana esti intreaga lume"(Marquez)

Freia spune:

e, Alinutza.. uite asa iti dai seama cine iti este prieten si cine nu. Pana la botezul Alexei suna lumea intr-o frenezie totala... dupa, cand am pus ban la fumat in casa... au disparut. Cu exceptia celor care stiam ca vor fi mereu langa mine (2 oameni de baza). In rest, nimicutza... s-au dat la fund si nu suna decat cand au nevoie de ajutor. ATAT.

Parearea mea, repet, a mea... nu merita sa iti faci ganduri ca ce s-a intamplat... nu e vina ta, nici a lui Marcel... asa sunt oamenii care nu au copii. Nu stiu cum sa reactioneze, nu vor sa deranjeze. Prefera sa mai treaca cativa ani pana bebe a mai maricel si puteti iesi (asa gandesc ei... eu una nu ma vad lasand-o acasa ... deocamdata). Prietenii adevarati suna si isi cer scuze daca te-au deranjat, dar suna macar sa vada daca esti ok si poate ai nevoie de ceva... fie si un simplu buna ziua.

Sincer, de cand sunt mamica cel mai bine ma simt cu alte mamici, dar mai am nevoie de infuzia prietenilor mei si ii sun sau ne sunan cel putin odata pe saptamana.

O sa treca si perioada asta...


Freia si bebe Alexa

http://community.webshots.com/user/freia_ro

adi_dalma spune:

ei ... nu as spune neaparat ca este invidie...
Eu zic ca este vorba doar de preocupari diferite.
Si eu patesc cumva asta (desi in cercul nostru noi suntem printre ultimii care au avut copil ... restul copiilor din cercul nostru au peste 6 ani!!). Va simtiti izolati dar nici nu ati putea sa renuntati la bebeu pt ei. pe langa faptul ca vi se pare absurd sa lasati copilul, parca nici nu gasesti aceleasi obiecte de interes???
cati ani aveti voi??
Si prietena ta dralasa are macar o relatie stabila de judeca atat decizia VOASTRA de a avea o familie???
Nu iti face griji ... cum incerc sa nu-mi fac nici eu.. timpul si viata cern prietenii...

adi_dalma spune:

a... in afara fumatului eu am mai 'bat ' o restrictie (care inainte nu exista la noi in casa: descaltatul (sper ca nu ma judeca nimeni aici pt asta) ....si am avut multe critici . ASTA E... copilul meu este cel mai important (mult mai important decat orgoliile unora sau impolitetea)