Passion ---Mel Gibson
Raspunsuri - Pagina 6
trisha spune:
Am vazut si eu filmul si mi s-a parut cu adevarat cutremurator. Cum spunea si altcineva, nu credeam ca dupa ecranizarea lui Zefirelli mai putea aparea ceva de o asemenea valoare. Nu pot sa fiu de acord cu cei care spun ca filmul e violent. Ca are realism, da. Un asemenea titlu si un asemenea subiect nu putea fi tratat la modul "floricele pe campii" pentru a menaja sensibilitatea spectatorilor. Isus a fost umilit, batjocorit, chinuit, toturat, crucuficat, tradat. Toate aceste lucruri tindeau sa ramana la stadiul de cuvinte oarecum abstracte. Si vine Gibson, care incearca sa vizualizeze si sa concretizeze chinurile inimaginabile prin care trece fiul Domnului. Si-i sare lumea in cap ca e violent, sado-masochist si altele. Isus n-a fost plimbat cu caleasca pana pe dealul Golgotei si nici n-a fost intemnitat intr-un apartament de lux cu jacuzzi, avand o armata de avocati care sa-l apere in timp ce el isi savura homarii. Ba tocmai prin scenele socante, sa le zic asa, pe care le prezinta filmul te face sa te gandesti la esenta spiritualitatii crestine, la ideea de sacrificiu si de iubire. Nu cred ca s-a lasat pe planul doi aspectul spiritual, ci cred ca a fost primul vizat. Marturisesc ca dupa ce s-a termint filmul, primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost cat sunt de marunte durerile, suferintele si neputintele noastre, cat de meschini suntem in maruntele noastre orgolii si cat suntem de limitati cand vine vorba de daruit iubire semenilor nostri.
Trisha
scarmanus spune:
Comentariul unor nenoti din spatele meu dupa ce s-a sfarsit filmul: a intrecut masura Mel, a fost prea mult. In gandul meu m-am intrebat daca s-ar fi asteptat sa fie amuzati de film, sa fie "entertained".
Pe mine m-a marcat. Cel mai tare m-au impresionat 2 scene: cea in care Maria se lipeste de caldaramul sub care la cativa metri sub pamantul Fiul ei este intemnitat, si cea in care tot ea alearga cu toata dragostea (asa cum o facea si cand Isus copil se impiedica, cadea si se lovea) cand Isus cade pentru a cata oara sub greutatea crucii si-i spune "sunt aici".
Cei lasi cu siguranta gandesc ca si netotii din spatele meu. Ei se duc acasa si incearca sa se convinga ca nu a fost decat un film, ca viata lor marunta nu e de fapt atat de pacatoasa, ca religia e prea aspra si prea categorica. Eu m-am dus la film ca sa-mi amintesc si ma rog ca atunci cand imi va fi greu sa-mi amintesc de sangele ce l-am vazut in film.
scarmanus
Nelke spune:
Trebuie sa va marturisesc ca acest film m-a cutremurat: nu cred ca ar fi putut cineva reda mai bine suferinta. Poate ca sîntem prea obisnuiti cu povestile frumoase din filme (comerciale) americane etc...
Au fost cîteva scene la care nu am putut privi în totalitate: de ex. atunci cînd Isus cade iar Veronica îi întinde o naframa cu care se sterge de sînge...scena putin prelungita, apoi paharul de apa oferit...iar cînd piciorul a lovit cu brutalitate paharul am tresarit de parca pe mine m-ar fi lovit. M-am întrebat daca nu exista ceva exagerare regizoreasca în toata brutalitatea cu care e tratat Isus. Dar oamenii chiar POT fi asa de cruzi, mai sînt si alte exemple în istorie, nu neaparat îndepartate... Cît despre usurinta cu care poate fi instigata si manipulata o masa de oameni, iarasi nu e nimic nou pe lume.
M-a mai impresionat contrastul dintre expresia plina de lumina si emanatoare de pace a chipului lui Isus în cele cîteva scene dinainte de calvar (cea cu mama lui, cînd îi arata masa pe care a facut-o; cînd este cu apostolii si-i îndeamna sa se iubeasca asa cum el însusi i-a iubit, etc.) si ceea ce se petrece în actualitate în film. Iar pe toata durata filmului am avut impresia ca tot aerul din jur e plin de suferinta... ca atunci cînd mergi pe strada si auzi sau mai bine simti în spatele tau o respiratie chinuita si te astepti ca întorcîndu-te sa vezi pe cineva purtînd o povara foarte grea... Si aici aproape toti spectatorii au ramas la sfîrsitul filmului pîna a disparut ultima litera de pe generic.
Din fericire filmul nu a fost tradus (cum se face aici cu mai toate filmele), ci subtitrat –asta i-a dat si mai multa culoare..
În orice caz, dupa un astfel de film îti trebuie o vreme sa-ti revii.
Asa ceva am mai simtit numai dupa ce am vizitat un lagar de concentrare: ti se pare ca pîna si pietrele ar putea sa strige de atîta nedreptate, privesti trecatorii de pe strada si te întrebi cum de-i oare cu putinta ca oamenii, semenii nostri sa fie în stare de asa ceva...
Nelke
Llaura spune:
Am vazut prin ziare ca filmul are premiera in Romania vinerea asta, Bucuresti, Cluj, Iasi.
DanaR spune:
Vazut filmul chiar in zilele de Paste… Foarte impresionata.
Ceea ce vreau sa va spun e ca stiam totul… nu mi s-a infirmat nimic din ceea ce stiam deja si nu m-a mirat nimic… Aveam creata in minte aceeasi viziune despre ceea ce s-a intamplat acele zile si pentru asta sunt doar de apreciat preotii nostrii si in special cele 12 evanghelii ce se citesc in seara din Joia Mare. Anul acesta am plans… nu m-am putut opri la citirea lor… Dar sa revin la film. Drept sa va spun impresia mea despre indurarile suferite era cu mult mai crunta, pentru ca daca simti in suflet durerea umilintelor ti se pare si mai cumplita sfasietoarea durere fizica. Deci nu cred ca este un film care exagereaza in cruzime..
Cred de asemenea cu tarie in faptul ca procesul a fost un proces politic… Mi-am adus aminte cum ideea unui singur om – vezi preotul care lua hotararea “Barabas” – si toata lumea striga dupa el…”Barabas”; “ – Sa fie crucificat!” si restul multimii urma ca un ecou…manipuleaza masele . Oamenii sunt asa de usor de manevrat intelectual. Daca azi il intampinam cu crengi de maslin maine il putem crucifica fara nici un resentiment…pe oricine… nu conteaza ca e Isus, un lider din zilele noastre, un coleg, sau un om oarecare de pe strada… Traim si retraim la infinit in istorie acceasi cruzime… O vedem, o traim, avem constiinta de a o intelege pana la urma, dar… avem indrazneala sa ne batem cu pumnul in piept ca nu ne uitam la un film pentru ca e prea crud….
Inca ceva … nu vad de ce se spune ca filmul e contestat deoarece este antisemit… dragilor priviti cu atentie filmul… dovedeste clar ca nu poporul evreu a luat hotararea crucificarii lui Isus… si nici cel roman… A fost hotararea catorva “inalte fete bisericesti” ale timpului respectiv- care nu puteau lua hotararea de a omora un om… vin la Pilat sa il judece dar mai ales sa il condamne… fete bisericesti reprezentate in fapt de un singur preot care striga “ Sa fie crucificat!” …. Deci unde e vina poporului evreu?
Masele sunt usor de influentat… La un moment dat pe drumul spre Gogota oamenii sunt ca niste caini… barbati, femei, soldati, evrei, romani… toti il haituie… Toti suntem la fel….
A! si inca ceva… Isus era un vizionar… a venit sa schimbe lumea… ordinea, sa ne aduca lumina – sa ne deschida mintile; adevar – intelegerea realitatii, si dragoste- chiar si pentru propriul dusman. Asta nu puteau sa accepte preotimea acelor timpuri. Schimba religia, schimba ordinea prioritatilor, schimba felul in care trebuie sa privim omul, in care sa ne iubim unii pe altii. Preotime il urmareste pe Isus inca de cand a intrat in biserica copil fiind… intelegea si arata tuturor celor ce il ascultau o alta fata a lui Dumnezeu… inacceptabila pentru timpurile acelea, si pentru preotime. Mai discutam, ma opresc aici…
DanaR
DanaR spune:
liris spune asa: "To the Christian, God made it happen, not the Jews or the Romans " - perfect adevarat... urmariti filmul...
Inca de la inceput Isus se roaga Tatalui ceresc "sa se faca voia ta prin mine"... isi accepta torturile cu tarie stiind ca nu asta trebuia sa se intample, si se "bucura"- daca se poate spune asa - sarutandu-si crucea ce o va duce in spate pentru ca in sfarsit se intampla voia Tatalui...
"Pentru asta am fost nascut" - spune Isus la un moment dat in timpul filmului , era vorba de a fi sau a nu fi rege... dar raspunsul cuprinde multe intelesuri si inca un raspuns puternic, cu multe intelesuri, (scuze pentru inexactitatea traducerii, am vazut varianta cu titrare in engleza):
Pilat: "-Daca am puterea sa te crucific, atunci am si puterea sa te eliberez, spune-mi ce sa fac?"
Isus:"- Singura putere pe care o ai asupra mea este cea care ti-a fost data de sus." - adica daca asta a fost hotararea Tatalui meu, nici tu nici nimeni nu poate hotara altfel...
Mesaje pline de simboluri in film...profunde si de mare impresie. Dialoguri putine dar esentiale. Atentie la simboluri pe tot parcursul filmului...
Va sarut. DanaR
tora97 spune:
fetele, nu am vazut filmul, ma tem sa l vad... dar stiu ca pina la urma imi voi lua inima n dinti vi voi merge la cinema, caci a l vedea pe calculator ori pe video mi s ar pare ca o blasfemie..
nu am vazut filmul, dar recenziile voastre mi au facut pielea gaina si mi au dat fiori pe "sira"... dar daca voi ati avut curajul sa l vedeti... il voi avea si eu. asta nu inseamna ca apoi voi mai avea puterea sa fac o recenzie proprie... eu pling la filmul lui Zeffirelli pe care l am vazut si ras vazut, dar mi te la acesta..
tineti mi pumnii!
Nelke spune:
Tora, daca tot vezi filmul, atunci neaparat la cinema (si nu la computer): e cu totul altceva, ai impresia ca te afli si tu pe strada, ca esti direct spectator si auzi pîna si vîntul...
Fii tare !
Nelke
pojogam spune:
Hristoa a inviat!
Am vazut si eu filmul ce-i drept pe calculator; cu toate astea am fot impresionata placut de calitatea lui. singura obictie daca ii pot spune asa, ar fi ca a fost extrem de concentrat.
Insa ce mi-a placut f mult a fost ca sa insistat pe trairi, mimica fetelor si cuvinte cat mai putine din partea celorlati in comparatie cu Isus. daca e violent?! Poate ca e dur insa cred ca asa a fost si pentru acele vremuri acesta era un spectacol.
Am plans mereu in timpul filmului si mi-am dorit sa fiu macar mai buna si mai plina de iubire, pentru ca sacrificiul facut a fost o mare si tainica lectie de iubire.
Cu drag
Mihaela si 
Flaviu
http://community.webshots.com/user/pojogao
xenocid spune:
Scurta avancronica nesolicitata:
<<Daca Cristos era intr-adeavar Dumnezeu, ar fi cunoscut viitorul. In fata lui Istoria s-ar fi derulat ca un caleidoscop. Ar fi stiut cum au fost interpretate cuvintele sale. Ar fi stiut cate crime, cate orori, cate infamii se vor comite in numele sau. El ar fi stiut si vazut cum flacarile dementei fanatice, flacarile persecutiei se vor sui avide peste trupurile nevinovate ale milioanelor de martiri de pe altarul nebuniei numite Crestinism. El ar fi stiut ca mii si mii de barbati si femei vor zace in puscariile Bisericii, in tenebrele superstitiei bolnave, la limita umana a indurarii. El ar fi stiut ca Biserica Sa va inventa si folosi instrumente inimaginabile de tortura. Ca fidelii sai vor recurge la bate si roti, la lanturi si fierastraie. Ar fi vazut orizontul iluminat de flacarile razboaielor religioase. Ar fi stiut ce fel de credo-uri vor apare ca ciupercile otravite dupa ploaie, din fiece text despre el. Ar fi vazut sectele ingnorante angajandu-se in razboaie intre ele. Ar fi vazut milioanele de oameni construind la ordinele preotilor inchisori pentru semenii lor. Ar fi vazut miile de esafoade imbibate de sangele celor mai buni si mai curajosi. Ar fi auzit urletele, ar fi vazut fetele albite de agonie. Ar fi auzit racnetele si gemetele martirilor adevarati. Ar fi stiut ca se vor scrie comentarii pe marginea spuselor sale cu spada pentru a fi citite la lumina rugurilor. . . . Ar fi vazut interpolarile, minciunile, adausurile, falsificarile pe care ipocritii le vor scrie si le vor zice. Ar fi vazut toate razboaiele care se vor duce in numele sau, ar fi stiut ca pe deasupra campurilor de morti, inchisorilor, esafoadelor si executiilor, timp de o mie de ani va flutura steagul imbibat de sange al crucii.
Ar fi stiut ca ipocrizia va fi sanctificata, beatificata si incoronata. Ca credulitatea va dirija lumea. Ar fi stiut ca libertatea va disparea pentru o mie de ani de pe Terra. El ar fi stiut ca Papii si Regii vor reduce la sclavie sufletele si trupurile oamenilor. Ar fi stiut ca acestia vor persecuta si distruge inventatorii si descoperitorii, ganditorii si filosofii. Ar fi stiut ca Biserica Sa va stinge sfanta lumina a ratiunii si va lasa lumea fara o stea.
Ar fi vazut discipolii sai stingand ochii oamenilor, jupuidu-i de vii, taindu-le limbile, cautandu-le toti nervii durerii . . . .
Si cu toate astea, el sta acolo mort, cu buze stranse si nu zice nimic.
De ce n-a vorbit? De ce n-a zis el discipolilor sai si intregii lumii: ‘Nu trebuie sa ardeti, sa inchideti si sa torturati in numele meu. Nu trebuie sa va persecutati aproapele.’
De ce n-a zis in mod clar: ‘ Sunt Fiul lui Dumnezeu.’ sau ‘Sunt Dumnezeu.’ De ce nu a explicat el Trinitatea, si a lasat atata controveresa si venin? De ce n-a zis el ce fel de botez i-ar place sa se intample pe Terra? De ce n-a scris el o Evanghelie sau o carte in care sa-si afirme principiile? De ce n-a frant el lanturile sclaviei? De ce n-a zis el daca Vechiul Testament este sau nu cuvantul inspirat al lui Dumnezeu? De ce n-a scris el insusi Noul Testament? De ce a dat el cuvintele sale spre a fi spuse si pastrate de catre ignoranta abjecta, ipocriziei si hazardului? De ce n-a zis el ceva pozitiv si clarificator despre Lumea Cealalta? De ce n-a schimbat el speranta vaga intr-un paradis intr-o voioasa cunoastere a lumii celeilalte? De ce nu ne-a zis el nimic despre Drepturile Omului, de Libertatea mainilor si spiritului? De ce s-a dus el, mut, spre moarte, abandonand lumea in mana mizeriei si indoielii?
Am sa va zic de ce: ERA UN SIMPLU OM, SI NU STIA NICI EL ! >>
ROBERT G. INGERSOLL, 1894