Cum v-ati acomodat in tara de adoptie??
Raspunsuri - Pagina 2
ruxij spune:
Idora, cauta romani si nu o sa mai ai nevoie de suedezii cei plicticosi. Sa faceti voi chefuri "ca acasa" :))
Eu m-am acomodat aici, cam cum zicea allya, mie mi se pare misto pe aici. De fapt, eu desi sunt acomodata, nu sunt si "integrata", adica nu am chef de prieteni americani si de nici o alta nationalitate (doar cu romanii la cafele), da' asta tine de bibilica mea, nu e vina americanilor. Avem noi lumea noastra aici.
ruxij
ruxij spune:
Nasol Idora. Chiar nu mai stiu ce sa mai zic. Stai cu noi pe forum si pe chat ce alta distractie mai interesanta? Nici la mine nu e nimic de facut si nici de vazut, dar nu prea sufar, sunt asa de lenesaaa incat n-am chef sa ma distrez deloc:)) Adica abia astept sa ma culc dupa ce vin de la munca si ma lasa si fi-miu (2ani) cu mama-tata-pipi-kk si se culca si el:)). Romani avem, iesim la cafelutze aproape zilnic sau macar saptamanal. Optimism si cine stie, poate te lovesti si de romani pana la urma. Tu de cand esti acolo?
ruxij
oana cretu spune:
Eu sa sti ca nu am vrut sa ma incluzi in categoria aia de romani care au ajuns in alte tari si uita...Pentru ca nu e deloc asa...Din contra! Imi place sa imi fac niste placeri materiale, pt ca, desi dureaza pt putin timp, incerc sa inlocuiesc golul sufletesc. Sa sti ca eu 3 ani de zile nu am avut prieteni, am avut familie rea, foarte rea, in schimb, care ma facea ca zi de zi sa plang de dorul casei, familiei, prietenilor! Eu iti urez multa bafta si intra mai des aici si vei vedea altfel viata! Spuneti of-ul tau aici ca are cine sa-ti raspunda! Te pupam!
oana-cannes
Idora spune:
RoxanaK mersi pentru sustinere!!
Danutza Mamaruta spune:
Draga Idora, ce bine de tine.
Si eu sunt plecata de 1 an si 4 luni, dar in timpul asta nu am fost acasa de loc si numai Dumnezeu stie cind voi ajunge. Asa imi trebuie daca am emigrat la capatul lumii, intr-o tara ostila din toate punctele de vedere.
Nu stiu zau de ce sunt atitia care spun despre Canada ca e a doua tara pentru romani. Ce e drept, fiind o tara populata cu emigranti, mi-am facut ceva prieteni, dar ce folos ca in lagarul asta de munca fortata nu ai timp de prieteni. Iar de o petrecere adevarata nu am parte decit in comunitatea romaneasca. Din fericire avem o comunitate destul de puternica si cu o gramada de persoane de gasca. Cat ii priveste pe canadieni (pe care ii gasesti destul de greu, eventual canadieni de a doua generatie sau a treia) nu le-am gasit decit o singura calitate:isi apara "tara" cu o ardoare de invidiat.
Ma bucur ca aici pe site mai intilnesc si romani care iubesc 
.
Dragele mele, imi lipseste ENORM "iarba verde de acasa".
Sa ne auzim cu bine!
Iris2002 spune:
Buna fetelor,
Eu sunt printre cele (mai norocoase) care s-au acomodat repede...am invatat limba cit de repede am putut, am muncit de la inceput, si mi-am facut prietenii mei, pe linga prietenii (de milioane) pe care i-am mostenit de la sotul meu olandez...
Si eu cred, cum mai spunea o fata din Olanda, ca e important sa inveti sa ii cunosti pe localnici, foarte important sa inveti limba cit mai repede si mai corect posibil, si ca trebuie sa incercam noi, nou-venitii, sa ne adaptam la modul lor de a gindi... desi o sa spun (fara modestie) ca si prietenii mei olandezi s-au adaptat la mine, adica cei mai apropiati vin in vizita pe neasteptate, fara sa ne anunte, raman la masa fara sa fi stabilit dinainte acest lucru... dar trebuie sa recunosc ca nici planificarea unor vizite sau a unor oaspeti la cina nu mi se pare o idee rea, eu nu sunt o printesa in bucatarie, si nu vreau ca sotul meu sa gateasca mereu...(desi il cam las sa o faca, dragul de el)...
Olandezii mi se par calzi, prietenosi, si mi-am facut si aici adevarati prieteni, desi poate e prea repede sa spun asta, doar dupa 3 ani si jumatate. Normal ca sunt moduri de a gindi diferite, si mai e si tendinta e de a crede ca asa cum stim noi, din Romania, e bine... dar incerc sa ma debarasez de aceste idei, incerc sa evaluez pentru mine, obiectiv, pe cit se poate, care e cea mai buna solutie, si o aleg pe cea olandeza sau romana, cum cred eu atunci... recunosc ca am inceput sa am si eu obiceiuri olandeze si incep sa ma irit in Romania cind prietenii apar cu 1-2 ore intirziere la o intilnire...
Pe de alta parte, sotul meu e absolut indragostit de tot ce inseamna Romania, ii place tare, oamenii, ii iubeste pe ai mei si ar vrea sa facem toate vacantele in Romania... (nu se intimpla asta, pentru ca am si eu un cuvint, OK, mai multe de fapt, de spus la alegerea destinatiei concediului).
Ce imi place foarte mult la olandezi, si am observat ca ii caracterizeaza pe toti cei pe care ii cunosc eu, e faptul ca sunt asa de casnici, familia e pe primul plan, apoi vin prietenii, si abia la urma munca... nu ma intelegeti gresit, am prieteni olandezi care au studii serioase, si o cariera frumoasa, dar asta nu inseamna totul pentru ei. Isi fac timp pentru familie si prieteni, zilele de nastere ale familiei inseamna prezenta obligatorie, la fel Pastele si Craciunul (prima zi in orice caz) in familie, ziua mamei, a tatalui...
Si o alta trasatura a lor in care ma regasesc, e dragostea pentru alte civilizatii, alte culturi, pasiunea lor de a calatori, de a descoperi lumea...
Lumy spune:
Nici eu nu m-am acomodat! Totul mi se pare "rece" si nimic nu imi cade la suflet! 
http://community.webshots.com/user/luminitafeodorov
Lumy
azumi spune:
Bey fete, mie imi place aici, m-am acomodat repede inca de la inceput.Am doi ani de cand m-am casatorit, dar inainte de asta mai fusesem injapan, deci in total cam trei ani pe meleaguri asiatice, si nu mereu in acelasi loc.Asa am avut ocazia sa cunosc fel de fel de oameni , care mai de care mai cu pasaricile lui ( eu am un stol!), dar am incercat sa-i inteleg pe toti.Nu spun ca nu ma enervez sau ca nu ma supara nimic, da` in mare parte di chestiile care ma supara aici ma enervau si in romania.
Imi e dor de rom, dar fiindca ma duc de 2, 3 ori pe an , nu prea mi se mai pare atat de departe, iar cu parintii vorbesc daca nu in fiecare zi, o data la doua zile sigur vorbim.
Mi-e mi-a fost putin greu la inceput pana sa invat sa vorbesc, fiindca unde lucram eu era la tara si aproape nimeni nu vorbea engleza ( sau din comoditate, desi stiau , spuneau ca nu stiu), asa ca a trebuit sa trag tare sa vorbesc.In trei luni deja puteam duce o discutie fara probleme si intelegeam destul.DE aici incolo acomodarea a fost o joaca de copil.
Dupa ce m-am casatorit, am schimbat oraselul, alti oameni, alte fete, dar taty are ca si mine o fire deschisa si ne-am facut prieteni mai repede decat ma asteptam ( majoritatea surferi de-ai lu` taty, iar io cu soatzele..si-alea surfiste mare parte....numa io nu stiu nici macar sa inot!).
Recunosc ca mi-e dor de romania , dar aici ma simt ca acasa...si culmea cand sunt in tara abia astept sa ma intorc in japan.... Mi-e dor de casa mea, de catzel, de preteni....de masina mea de toate nimicurile mele....!Si mama care inainte suferea ca poate mi-e greu aici sau poate nu mi-e bine, a inteles singura ( defapt ea m-a facut sa intzeleg ) ca aici e casa mea acum si ca da mi-e dor de japonia chiar daca sunt cu tot cu tay in rom!
Pana acum nu m-a facut nimeni sa ma simt prost, si desi in spate nu prea stiu io ce fac ei, in fata nu m-a jignit nimeni!
va pup
ana
danab spune:
O spun a nu stiu cata oara pe acest forum- s-a tot discutat despre asta- si o spun cu aceeasi sinceritate: m-am acomodat aici foarte bine, cred de-altfel ca m-as acomoda oriunde as duce-o bine. Sunt intru-totul de acord cu cele spuse de Lena. Am intalnit oameni minunati, olandezi, slovaci, turci, francezi, cu unii dintre ei sunt chiar foarte buna prietena. Nu jelesc dupa Romania, mi-e drag sa stiu ca toti ai mei/nostri sunt bine, ca pot sa merg "acasa" de cate ori vreau, la ce mi-ar folosi sa ma gandesc toata ziua ca ce frumos era, ce bine era,...
Vreau sa ma integrez in aceasta societate si fac tot posibilul. Copilul meu s-a nascut aici, va trai probabil in aceasta societate si daca eu ca parinte sunt mereu nemultumit si impotriva celor care m-au adoptat nu stiu zau daca va fi bine...
Dana
Crystinne spune:
Acum 6 luni de zile ma plangeam si eu ca nu mai suport aici. Intre timp lucrurile s-au schimbat.Dar nu s-au schimbat fara sa-mi schimb eu atitudinea fata de ei. Am inteles ca daca am ales calea asta trebuie sa privesc lucrurile fara dusmanie, critica sau dispret.
Am comparat si tot comparat si concluzia mea este urmatoarea: multe lucruri sunt identice cu cele din RO; in afara de civilizatie, ordine si un trai ceva mai bun (asa spun unii :-) eu nu pot spune asta deocamdata), nu mi se pare atat de mare schimbarea.
Am intalnit oameni de treaba si aici si in Romania.Idioti sunt si aici si acolo.Falsi si aici si in Romania - de ce sa nu recunosc? Daca iti zambeste aici in fata doar din politete, deci fals, eu nu uit ca si in Romania am intalnit astfel de persoane, ba poate chiar mai rau.
Ce imi place mai mult aici este ceva mai multa libertate, adica m-a fascinat la inceput ca oamenii nu sunt interesati - atat de mult- de modul in care se imbraca, cu cine umbla, cum stau pe strada, etc. Sunt interesati mai mult de "regulile sociale" - cel putin asa mi se pare mie.
Se barfeste si aici dar mai des am auzit in Romania barfe de genul: uite cum e vopsit/a, ia uite la X cu cine este, cum e imbracat/a, sa aud fluieraturi pe strada, ia uite sta pe bordura...etc. Prostii infantile de genul acesta!
Asta nu inseamna ca ma va surprinde daca se va intampla si aici, eu cred ca acolo unde sunt oameni totul este posibil, oamenii sunt diferiti,interesanti, imi place sa le privesc comportamentul care presupun ca este diferit si - dar nu numai - in functie de educatia si experientele de viata. Asta este opinia mea de necunoscator al domeniului dar interesata.
Intre timp mi-am gasit si prietenii mei, cel putin cu o persoana ma simt ca si cu prietenii mei din Romania, am adoptat prietenii lui (dupa mine prea multi nu avem timp sa ne intalnim cu toti).
Cat despre experientele cu romanii care i-am cunoscut pe aici... alta data... e o alta poveste.
Oops... scuze cu vorba lunga...