Sorcova, Steaua, Plugusorul - mp3 ?

Va rog mult, stie cineva de unde pot face rost de cantecelele de genul asta in forma mp3 ??

Vreau sa fac un referat la cursul de germana, despre datini si traditii din Romania. As vrea sa le arat oamenilor din diferite parti ale lumii (colgeii mei) ce traditii frumoase avem
Am tot cautat pe google si am gasit textul, fotografii (desigur daca aveti fotografii mai clare ar fi de ajutor) dar ar fi si mai frumos daca ar putea auzi ...

Exista un site care are colinde, dar nu si asa ceva. Sau are cineva si poate sa-mi trimita?
Multumesc

qsar spune:

http://www.artaculturacm.go.ro/ArtaCultura/artacultura2.htm

l Traditii si obiceiuri populare la români
„Dragobetele sărută fetele!”

Grecii îl aveau pe Eros ca zeu al iubirii; românii – pe Cupidon. (De altfel, numele lor e prezent si azi în vorbirea românilor, fie ca nume proprii, fie ca derivate, precum „erotic, erotism” s.a.m.d., după ce s-au impus, destul de recent, ca neologisme latino-romanice). Daco-românii, a căror mitologie nu e cu nimic mai prejos de cele ale grecilor si romanilor, aveau si ei, desigur, propriul zeu al iubirii. E cel reliefat în constiinta contemporanilor prin râvna cercetătorului ION GHINOIU, împătimit în a descoperi valorile culturale extraordinare pe care le-a păstrat, le-a conservat sau le-a cultivat până la rafinament poporul român. În cazul de fată, el ni l-a redescoperit, dacă se poate spune asa, pe zeul autohton al iubirii, care e numit DRAGOBETE. Uneori, acesta este similar cu mult-iubitul „Năvalnic”. Se zice că ultimul ar fi fost un fecior căzut din cer si că era atât de frumos, încât, atunci când intra într-un sat, „femeile nu-si mai tineau firea; umblau buimace, bete nu altceva”. Iar el avea si ceva din obrăznicia simpatică a răsfătatului femeilor. În consecintă, până si pe Maica Domnului ar fi speriat-o, prin nechibzuinta-i de obisnuit să învolbureze mintile a tot ce era femeiesc. S-a petrecut aceasta la 40 de zile de după nasterea Pruncului, când Prea Curata si-a dus copilul la moliftă. De aceea, când s-a interpus si el, ca nuca în perete, s-a impus prin cuvintele: „Năvalnic esti, Năvalnic să fii / Între buruienile de dragoste esti, / Buruiană de dragoste să rămâi!”. Acestea l-au transformat din flăcău frumos în plantă de dragoste. E una căutată ades, deoarece ar avea rol la stimularea iubirii pentru cel/cea care o detine („Cum se ceartă lumea pentru pâine, asa să se certe fetele tinere pentru mine!”), în scop benefic, dar – atentie! – sau malefic. Despre acestea voi reveni însă altă dată.

Asadar, Năvalnicul – ce nume, Doamne! – care-si face de cap pe terenul ce devine al iubirii, când apare el, nu e decât o întruchipare a zeului Dragobete, fratele bun – cum arătam – al plăcutului Eros si-al dulcelui Cupidon.

Tânărul Dragobete, cu vârsta multimilenară, a fost păstrat în fabuloasa noastră mitologie populară, mai ales în mediul rural. De ziua sa, toată suflarea se comportă de parcă s-ar afla sub plăcuta si totala lui dominatie. Astfel, la onomastica Dragobete – are dată fixă de celebrare în aceeasi localitate, dar variabilă de la zonă la zonă: fie la 24 sau 28 februarie, fie la 1 sau 25 martie – păsăretul de pe la noi, cel nemigrator, se adună în stoluri, mult si gures ciripitoare. Rând pe rând, zburând cu volute uimitoare, imposibile, dacă se uită că doar dragostea le poate explica, păsările se aleg perechi, se iubesc, îsi fac cuiburi si restul. Cele neîmperecheate rămân stinghere, amărâte, timide si visătoare până la Dragobetele anului viitor, de la care speră sansă si bunăvointă.

Cât despre oameni, Dragobetele dă năvală, precum tot el... Năvalnicul, ca să-i îmbete de dorinta iubirii. „Dragobetele sărută fetele!” a devenit zicală de necombătut, deoarece fetele abia asteaptă să fie sărutate atunci, asta fiindu-le de bun augur. Cu cât mai multi băieti o sărută în acea zi pe fată, cu atât mai mult ea va fi iubită si dorită în viitor. Credinta se extinde însă si la femeile tinere, în general, iar al văduvelor în special! Sărutate fiind (la) de Dragobete ultimele devin drăgăstoase si dorite – probabil, nu platonic! – peste an. De tinut minte!

Azi, bătrânul vesnic tânăr Dragobete, zeu frumos al Panteonului românesc, ni se relevă cât este de prestigios ca purtător de putere magică în ce priveste iubirea. Rolul său a fost si este subminat însă, din păcate, cu anume consecventă si tenacitate, de cei ce vor să#8209;l substituie, în necunostintă de cauză, probabil, cu Sfântul Valentin al occidentalilor catolici, ce e un străin atât credintelor noastre populare, cât si religiei ortodoxe. Procesul acesta se desfăsoară în actuala epocă a globalizării. Este o epocă în care se si omoară valori traditionale – culturale, în cazul de fat㠖 pentru a le impune pe cele ale bogatului si efemerului puternic al zilei în lume. Ca în cazul de fată. Noi îl avem însă, cum arătam, pe Dragobete, ca zeu autohton al iubirii. Faptul că stim acum mai multe si mai bine despre el, despre vârsta, valoarea si dimensiunile sale, ca produs al constiintei neîntrerupte vreodată a neamului românesc, constituie rezultatul remarcabil al muncii acelui pretios colaborator al redactiei – l-am numit din nou pe prof. univ. dr. ION GHINOIU – care a sustinut multă vreme rubrica aceasta de „Traditii si obiceiuri populare la români”. Ca si în cazul multor alte valori ale Panteonului nostru, domnia sa ni l-a arătat pe Dragobetele românilor cât de frumos, atrăgător, personalizat si prestigios este, în comparatie cu, desigur, doar plăcutul Valentin, adus recent de prin străini. În fond, ce imagine-metaforă e cea cu „Dragobetele (Năvalnic) sărută fetele!”.

qsar spune:

http://www.artadeatrai.ro/001/dragobetele.1.html

DRAGOBETELE SAU SĂRBĂTOAREA DRAGOSTEI

Pe vremuri, în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii, în special cei tineri, țineau sau făceau Dragobetele. Potrivit tradiției Dragobetele era "o zi frumoasă pentru băieții și fetele mari, ba chiar și pentru bărbații și femeile tinere." Dimineața devreme, tineretul se îmbrăca în haine de sărbătoare și, dacă vremea era urâtă, se strângeau în cete pe la casele unora dintre ei; dacă vremea era frumoasă, se ieșea afară din sat, băieții adunând lemne pentru foc iar fetele culegând flori de primăvară, flori folosite apoi în descântecele de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari să strângă apa din omătul netopit sau de pe florile de fragi; această apă, păstrată cu mare grija, avea proprietăți magice, spunându-se că este născută din surâsul zânelor, putând face fetele mai frumoase și mai drăgăstoase; dacă nu erau omăt și fragi, se folosea banala apă de ploaie sau cea de izvor, acest lucru făcându-se atunci când Dragobetele se ținea în luna martie.
În jurul focurilor aprinse pe dealurile golașe din jurul satelor, fetele și băieții discutau vrute și nevrute însă, cel mai adesea, se spuneau glume cu substrat erotic. Fetele, cum simțeau apropierea prânzului, începeau să coboare în fugă spre sat, în sudul României această goana fiind numită "zburătorit". Conform obiceiului, fiecare băiat urmărea fata care îi căzuse dragă; dacă flăcăul era iute de picior și fetei îi plăcea respectivul urmăritor, atunci avea loc o sărutare mai îndelungată în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica, în fapt, logodna ludică a celor doi, cel puțin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne prefațând logodnele adevărate. Dacă nu se făcea Dragobetele, se credea că tinerii nu se vor putea îndrăgosti în anul care urma; în plus, un semn rău era dacă o fată sau un băiat nu întâlneau la Dragobete măcar un reprezentant al sexului opus, opinia generală fiind că tot anul respectivii nu vor mai fi iubiți.
Maturii aveau partea lor în cadrul Dragobetelui. Astfel, femeile credeau că era îndeajuns să pui mâna acum pe un bărbat... străin (de sat) și deveneai drăgăstoasă bărbaților în tot anul care urma! Femeile mai aveau grijă să dea mâncare bună orătăniilor din curte, dar și păsărilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificată la Dragobete. Îndeobște, sărbătoarea dragostei era socotită una de bun augur pentru treburile mărunte, nu și pentru cele mari.
Dragobetele era închipuit ca un flăcău voinic, puternic, frumos și tare iubitor, putând fi întâlnit prin păduri; unele fete și femei doreau chiar să fie pedepsite de Dragobete, lucrând de ziua lui, iar apoi luând drumul pădurii, aici fiind "nevoite" să se lase iubite de Dragobete. Chiar dacă mai "pedepsea" femeile, se considera că Dragobetele ocrotea și purta noroc îndrăgostiților, tinerilor în general, putând fi socotit un veritabil Cupidon românesc.
Originea acestei sărbători este în ciclurile naturii, mai ales în lumea păsărilor. Nu întâmplător, pasărea era considerată una din cele mai vechi divinități ale naturii și dragostei. Ei bine, românii numeau sărbătoarea Dragobetele și Logodnicul Păsărilor, spunând că acum acestea se împerechează și își fac cuib, de la păsări obiceiul fiind preluat și de către oameni. Motivațiile preluării erau profunde, din moment ce păsările erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvântul grecesc "pasăre" însemnând chiar "mesaj al cerului".
În final, o întrebare și o urare. Întrebarea: de ce nu găsim în șirul sărbătorilor noastre locul potrivit și Dragobetelui, imitând, în schimb, forma occidentală a aceleiași sărbători? Urarea: să ne aducem mai des aminte de păsări, animale și flori și vom face din zilele noastre sărbători ale dragostei! Cu atât mai mult cu cât una din funcțiile esențiale ale sărbătorilor tradiționale era aceea a repunerii în acord a omului, a comunităților, cu Dumnezeu, cu Universul.

qsar spune:

http://www.itcnet.ro/itcnet/calendar2000/februarie/2rom.htm

24 februarie - Dragobete
Zeul dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile carpatice, numit si Cap de Primavara sau Cap de Vara, este Dragobete, fiul Dochiei. El este identificat cu Cupidon, zeul dragostei in mitologia romana, si cu Eros, zeul iubirii in mitologia greaca. Local, este numit Navalnicul, fecior frumos care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, metamorfozat de Maica Domnului in floarea cu acelasi nume. Dragobetele a fost sarbatorit de tinerii satelor pana la mijlocul secolului al XX-lea la 24 si 28 februarie sau la 1 si 25 martie. In ziua de Dragobete pasarile nemigratoare se strang in stoluri, ciripesc, se imperecheaza si incep sa-si construiasca cuiburile. Pasarile neinsotite la Dragobete raman stinghere si fara pui pana in ziua de Dragobete a anului viitor. Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca, sa faca Dragobetele, pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an: "O femeie numai mana s-o puna pe un barbat strain si va fi dragastoasa in tot cursul anului". Daca timpul era favorabil, fetele si feciorii adunati in cete ieseau la padure haulind si chiuind pentru a culege primele flori ale primaverii, ghiocelul si brandusa de primavara. In unele sate se scotea din pamant radacina de spanz, cu multiple utilizari in medicina populara. Din zapada netopita in ziua de Dragobete fetele si nevestele tinere isi faceau rezerve de apa cu care se spalau la anumite sarbatori de peste an. Se spunea ca cel care lucreaza de Dragobete va ciricai, precum pasarile, toata viata. Desfasurarea ceremoniilor si actelor rituale sunt atestate de informatiile oamenilor in varsta si de unele zicale precum Dragobetele saruta fetele (Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Transilvania).


Stiu ca nu asta ai cerut... dar, in referatul tau despre traditii, poate la spui colegilor ca exista un "sf.valentin" care este mult-mult mai vechi.



Q

Crystinne spune:

Super!!!!!!! Mersi mult! Intr-adevar nu exact de asta aveam nevoie, dar e frumos si am sa folosesc ideea.

As vrea insa sa scriu cate putin din fiecare datina. Din pacate compozitia asta mi-ar lua tot spatiul :-) Poate cu o alta ocazie.

Oricum e frumos ... si ar fi si mai frumos daca romanii ar respecta mai mult traditia asta decat cea imprumutata de la americani "Sf.Valentin" :-(

P.S. Primul site nu se deschide.

Si mp3 tot nu am gasit :-(

crisia spune:

Aici gasesti mp3-uri:
http://www.crestinism-ortodox.ro/html/09/9d_colinde.html
sau
http://www.colinde.org/
Sper sa-ti fie de folos.
Crisia si bebe Iulia-Nicole.
http://community.webshots.com/user/littleelda

Crystinne spune:

Multumesc mult Crisia. Sunt intr-adevar colinde frumoase, am sa incerc sa folosesc cateva.