copilul lasat cu bona

Si a fost o mare jale.A ramas Simona mea singura cu femeia 6 ore si a fost o mare jale.Nu a stat locului nici o clipa.Ma striga si ma cauta incontinuu.Cum pot eu sa o las 8 sau 10 ore?Vroiam sa plec cu sotul meu la Bucuresti o zi si sa o las cu tanti dar nu se poate!Chiar si sotul meu mi-a spus:cred ca ti-a trecut cu mersul la Bucuresti!Tare nu stiu cum sa o obisnuiesc fara mine.Mamici,lasati bb-icile singure(cu bona)cat mai repede:6-7 luni pt ca se obisnuiesc mai usor fara voi.La un an e jale!A stat [pe canapea ore inregi cu mainile in sus(asa face cand e speriata) si spunea doar "mama"incontinuu.Spuneti si voi!

Gabi si Simonica cea alintata foc

PS:Am invatat-o sa-l pupe pe tati pe gura.HA!Ha!A fost terminat tati cand a vazut ce-i face fata lui!!!!

alba spune:

Ha! Ha! Ha! draga mea dar asta nu-i nimic! Darian al meu nu mai e e ditamai baietzelul de 3 ani,iar eu adica draga lui mama nici la toaleta nu am DREPTUL sa ma duc fara ca sa strige in gura mare: MAMAAAAAA!!! Uf,Doamne citeodata imi vine sa... Daca ma prezint unui necunoscut am sa uit si cum ma cheama,probabil ca o sa-i spun:

-Buna ziua, ma cheama MAMA!Deh,Gabi asta-i soarta noastra, a mamicilor!

***Alba***

sumisa spune:

Incearca sa o lasi cu femeia perioade mai scurte de timp si in mod constant. 6 ore mi se pare si mie prea mult din prima. se va obisnui, nu-ti fa griji. Nu va fi usor nici pentru tine , nici pentru fetita. Dar trebuie sa faci asta, gandeste-te ca e spre binele ei.
Sa-ti spun ce am patit eu. Daria statea tot timpul numai cu mine. despartirea si numai pentru 5-10 min, era o tragedie. Desi ma hotarasem sa incep lucrul de la 1 an, eram pe punctul de a renunta gandindu-ma cat de mult suferea comoara mea. Apoi cand avea daria 8luni, bunica mea si-a rupt piciorul ( nasol, operatie, teama de a o pierde, refacerea fiind foarte grea la varsta de 76 ani). Atunci am fost nevoita sa o las pe daria cu oricine apucam ca sa pot merge la bunica la spital. Nu pot sa descriu prin ce am trecut eu atunci, disperarea de a o ajuta pe bunica mea( ea m-a crescut) si gandul ca puiutul meu suferea enorm fara mine. A fost cumplit.
Daca as fi obisnuit-o pe Daria din timp sa mai stea si cu altcineva nu am fi trecut prin asta.
Asa ca nu te considera mama denaturata ca pleci de langa fetita ta. Din pacate noi nu suntem numai mame, suntem si fiice, nepoate, sotii, oameni cu mult mai multe obligatii decat aceea de a ne creste copii. gandeste-te ca se poate intampla oricand ceva neprevazut care te va obliga sa stai departe de fetita ta. Si atunci mai bine sa fie pregatita din timp, cu grija de tine, decat asa cum am patit eu cu daria.
In concluzie nu renunta la ce ai inceput, persevereaza. in fond si la urma urmei copii nostri trebuie sa supravietuiasca indiferent de faptul ca noi mai suntem sau nu.

tinatache spune:

Da, cred ca 6 ore din prima e cam mult. Noi am gasit o baby-sitter si intai am stat amandoi, adica eu si tati si cu sittareasa cu Andra, apoi a stat Andra cu ea aproape 2 ore, eu eram in casa dar nu am dat nici un semn, eram "gata de start". Nu s-a intamplat nimic asa ca maine vor sta prima data singurele si noi plecam de acasa. Incearca sa stai intai tu cu ea, apoi inchide usa la camera si stai in alta incapere, fara sa te simta ca esti in casa. In caz de se sperie sa fii pe faza. Apoi pleaca 1/2 ora, apoi 1 ora si tot asa. Eu zic ca se poate, dar trebuie sa o obisnuiesti. Succes!

Cristina