Jobul mult asteptat dar teama
Raspunsuri - Pagina 2
Milia spune:
Scarmanus (imi vine si mie sa te scarman putin), nu de mult timp citeam tot pe aici un subiect initiat de niste mamici deprimate de faptul ca sunt in "concediu postnatal prelungit", ca se plictisesc sa stea ani de zile cu copilul acasa, ca sunt in tari straine si nu au pe nimeni apropiat, ca nu cunosc limba si nu se pot angaja, sau nu au cu cine lasa copilul... Si tu te plangi tocmai de contrariu!?! Nu-mi vine sa cred ca gasesc aici un asemenea subiect!!! of, ecce homo! Orice i-ai da omului, tot nu e multumit!!!
Sper sa nu citeasca fetele sus-mentionate ce ai scris tu aici... ca ti-ar trage o sapuneala. Fruntea sus! Parca vad ca vii acus' si scrii ca e taaaaare bine sa ai un job! 
Zau, ajuta la moral. Mai ales daca te simti utila in ceea ce faci. Iar in legatura cu faptul ca vei lucra in alt domeniu decat cel pentru care te-ai pregatit, sa stii ca este cazul sotului meu, care a capatat experienta "din mers" si a lucrat in toata lumea, fiind foarte apreciat.
acina spune:
Felicitari pt job.
Te vei descurca sigur.
Nu-ti face griji.
Succes.
Acina
SIMONABB spune:
Draga Scarmanus
Si eu am trecut prin momente de genul asta acum multi ani.
Suna la vreo 10-15 firme care fac acelasi lucru ca cel pe care-l face firma ta si da-te drept potential client, sa vezi cum te zbordeaza, cum incearca sa te abureasca etc, ca sa stii si tu cum sa-ti iei clientii.
SIMONA
Androix spune:
Scarmanus, felicitari pentru job!
Nu iti face probleme, am incredere in tine si atat cat te cunosc de aici de pe forum stiu ca te vei descurca excelent! Nu iti face probleme ca nu stii inca mai nimic despre domeniul respectiv, nimic nu te impiedica sa inveti! Si iti doresc din tot sufletul sa descoperi ca iti si place! Iar daca nu o sa-ti placa, vorba fetelor, nimic nu te impiedica sa iti schimbi jobul peste un timp. Insa priveste aspectele pozitive: iti vei redobandi independenta, vei acumula experienta intr-un job peste medie intr-o tara straina, chiar daca o sa-ti vezi sotul mai rar o sa va bucurati amandoi mai mult de compania celuilalt, o sa-ti faci noi prieteni, cunostinte, relatii etc. Sunt sigura ca stii si tu vreo cateva aspecte pozitive. 
Multa bafta si te asteptam cu primele impresii!
Te pup,
Andreea
Androix spune:
Nu stiu cum reusesc dar tot postez de doua ori!
Scuze!
Andreea
Laura _Oprescu spune:
te felicit si vreau sa iti spun ca oricum o dai nu ai absolut nimic de pierdut!...e sansa ta de a face ceea ce iti place si asta e foarte important!...iti urez succes!
Alyssa spune:
Felicitari pentru job!!!
Nu fi speriata. Gindeste-te ca vei acorda acestui job 100% din concentratia si puterea ta de munca si nu are cum sa nu fie ok.
Fruntea sus, ai incredere in tine!
Si in privinta monotoniei de care vorbesti, poate jobul acesta va adauga ceva "spice" in relatia voastra!
Mult Success!!!
Alice
Ava spune:
Draga Scarmanus ,
Te-am urmarit pe cateva discutii in forum si din cate am citit este imposibil sa nu te decurci in noul job. Abordarea de noi clienti este o munca provocatoare si te va tenta. Si eu fac ceva asemanator si tot dupa un fel de pauza "autoimpusa" in mod grasit insa. I-mi este si mie greu sa-mi ies din colivie dar de data asta nu am voie sa dau cu piciorul (financiar vorbin in primul rand).
Am sa repet si ceea ce au spus feltele: felicitari 
un job intr-o tara noua este de admirat!! Bafta si cu siguranta abilitatile de care ai nevoie le ai inzecit asa ca totul va fi bine.
scarmanus spune:
Dragele mele,
Va multumesc pentru vorbele de incurajare pe care mi le-ati scris atat de prompt. Sa va pun in tema asadar cu ce s-a intamplat in ultimele 2 zile. Ieri a fost ziua socului, prilejuita de familiarizarea cu colegele de birou (adica toate rusoaice, divortate, cu copii, recasatorite din interes pe meleagurile Ciprului, fara scoala dar cu gura si invidie mare cat China), familiarizarea cu viitoarele indatoriri ale mele care se rezuma la manipularea facturilor, a corespondentei cu clientii si monitorizarea in scris a fiecarui pas facut (adica daca ii dai un telefon clientului sa-I reamintesti ca are de platiti nu stiu ce factura tre sa scrii intr-un registru), toatea stea fiind socotite in unitati care la sfarsitul zilei tre sa insumeze 51 minimum, unitati care sunt raportate tot la sfarsitul zilei. Mie mi s-a parut un episod din "1984". Bun, Am intalnit-o si pe romanca pe care va s-o inlocuiesc care se intampla sa fie o fata de treaba, m-a pus la curent cu toate dedesupturile, inclusive cu posibilitatile de marire de salariu si provovare care sunt practic nule. Ca sa rezum la un cuvand slujba in sine singurul care-mi vine in minte este imbecil si debil.
Dupa ce am citi mesajele voastre si a mai trecut o noapte plina de cosmar, azi dimineata am luat hotararea sa ascult de glasul inimii, nu al ratiunii. M-am dus asadar la birou, am cerut o intrevedere confidentiala cu sefa mea, I-am explicat ca pentru slujba asta nu e nevoie de studii superioare, si ca eu ca sa ma simt motivata sa ma trezesc in fiecare zi cu gandul la infectul ala de birou si slujba (pe asta nu I-am mai spus-o) trebuie sa ma plateasca 500 lire brut (nu 400 cum era in contract), M-a dus la sefu; mare, I-am explicat si lui ce si cum, a spus ca ma intelege, dar ca salariul de baza este de 400 de lire brut, promitandu-mi ca mi se va negocia salariul intr-un an. I-am spus ca-I inteleg bunele intentii, dar ca singura mea baza de discutie este contractul (pe care trebuia sa-l semnez) si ca acolo scria ca se renegociaza la un an dupa perioada de proba, care e de 6 luni). I-am spus ca il inteleg pozitia ferma de a nu-mi acorda nici macar 401, cum s-a exprimat el, numai ca nu toata lumea are aceeasi pregatire (de fapt eram mai calificata si decat sefa mea) si asta ar trebui sa aiba un cuvant de spus (desigur, ulterior am aflat neoficial ca erau dispusi sa-mi dea 530 cand sa ma angajeze, dar informatia mi-a parvenit dupa interviu, cand eu cerusem 400. Mi-a oferit ragaz de gandire 1/2 de ora, I-am spus ca nu am nevoie de atat, ca-I multumesc pentru timpul acordat dar ca ma simt nevoita sa le declin oferta. Am subliniat ca mi-a facut placere sa discut cu el si am plecat la ora 9.30. Vreau sa stiti ca in viata mea nu am simti mai mult ca acum ca am facut ce trebuia, niciodata nu m-am simtit mai linistita si mai impacata cu mine. Stiu ca am luat decizia buna. Mai era o romanca absolut speciala la un alt dfepartament si ea tot spera ca o sa raman o vreme, ca sa nu fie singura romanca din companie, insa ambele au admis ca imi pierd timpul cu el si ca sunt mult prea buna si prea calificata pentru debila aia de munca. Asa ca va scriu ca sa ma felicitati (oare?)
Au fost doua zile foarte deprimante pentru mine, si sa stiti ca de la bun inceput am avut un presentiment, ceva negativ ma incoltea si-mi spunea ca nu o sa lucrez acolo chiar daca imi ofera slujba. Am invatat din asta ca nicoidata nu voi presta o munca in care sa nu cred si care sa fie aproape de domeniul meu, adica literele, traducerile si predatul. Am mai invatat ca uneori cel mai greu lucru este sa-ti aperi interesele, iar eu exact asta am facut azi.
Va imbratisez cu drag si aspept reactiile voastre,
scarmanus
monicaa spune:
Ei bravos!!!!!! Asa mai da.In situatia ta asa as fi reactionat si eu.
Eu sunt in Germania de 10 luni.Primele luni mi le-am alocat pentru a invata limba ca nu stiam o boaba si pentru adaptare.Din octombrie m-am apucat sa caut de lucru si pana acum lucrurile nu sunt deloc stralucite.
DAR si asta mi-e clar ca buna ziua, un job sub nivelul meu de pragatire sau un job care sa ma traga in jos, chiar si unul care sa ma tina la acelasi nivel nu as accepta.Mai bine stau acasa si mai invat singura cate ceva decat sa stau 8-9 ore intr-un loc unde ma prostesc.Sa schimb domeniul nu m-ar deranja dar conditia e sa-mi placa ce fac.
Bravos si capul sus.Ai sa gasesti altceva, ceva care sa-ti placa si unde sa muncesti cu placere.Stiu cat de greu e sa astepti dar eu zic ca va fi bine.
Pupici multi