Romania este gri... iar romanii sunt infometati ..
Raspunsuri - Pagina 6
Ira spune:
quote:
Originally posted by saphir
totusi avem bani sa cumparam hartie igienica de la Ruse
Da, am bani, pentru ca e mai ieftina hartia igienica de calitate
cu drum cu tot.
Daca ai fi citit cu atentie ce am scris,
nu ai mai fi comentat neavizat.
Si nu inteleg de ce te deranjeaza ce fac eu.
Androix spune:
Haideti sa va povestesc si eu cum am vazut Romania dupa ce m-am intors din vacanta. Este adevarat ca nu am iesit niciodata din tara spre vestul Europei ci am mers numai in Grecia de doua ori. Prima data am mers cu autocarul si la intoarcere va marturisesc sincer ca putin inainte de a ajunge la Ruse, cand am vazut primul indicator spre BUCURESTI scris in limba romana, m-a incercat un setiment de fericire atat de puternic incat nu stiu ce m-a impiedicat sa plang in hohote. Nu sunt de fel o persoana patetica sau cu nervii la pamant, astfel ca un asemenea sentiment m-a uimit si m-a bulversat si pe mine!
In rest cand am intrat in tara marturisesc ca era deja noapte si mare lucru nu am mai vazut ca sa fie asa de impact insa in nici un caz nu m-am deprimat intr-atat incat sa refuz sa mai ies din casa!
Lix: "iar jurnalismul de la noi e asa de baltic...huh! Este clar ca avem nevoie de pregatire in afara pentru a schimba ceva in tarisoara noastra." In primul rand nu inteleg ce ai vrut sa spui ca la noi jurnalismul este atat de baltic? Cat despre pregatirea in afara pentru a schimba ceva, ma intreb daca ai vazut la pro tv reportajul despre absolventii unei facultati de calculatoare din Iasi care lucreaza pentru Microsoft si fac acolo o impresie excelenta. Oare ei nu s-au nascut tot "intre Carpati dintr-o mama si trei tati" - vorba cantecului?
Nu cred ca este cazul sa ne dam de ceasul mortii cat de necivilizati sunt romanii si cat de curate si colorate sunt alte tari. Din nefericire romanii au cateva mari defecte: au un mare talent in a-si plange de mila si in a-si denigra semenii (asta probabil in dorinta de a se detasa cu orice pret de acestia), au marea impresie ca sunt chiar ultima natie de pe pamant (stiu ca nu incalzeste pe nimeni ca sunt alte natii si mai mizerabile, ignorante, sarace ca noi dar chiar si asa nu strica sa ne mai amintim si asta din cand in cand!) si in general romanii au gura prea mare! In rest, un popor sa-l pui la rana!
Andreea
danab spune:
Am iesit prima data din tara in '98, si daca fac un calcul matematic simplu trecusera aproape 9 ani de la Revolutie, 9 ani care nu sunt multi dar nici putini.Intr-adevar lucrurile incepusera sa se miste -unele intr-o directie mai buna, altele...-noi aveam servicii bune(sotul chiar foarte bun, plecari dese in strainatate-Franta, asa am ajuns si eu acolo in vizita)perspectiva cumpararii unui apartament, deci ma puteam declara multumita, chiar eram. Auzisem destule povesti despre viata din Occident dar stii cum e, cand nu vezi cu ochii tai si simti pe pielea ta realitatea, imaginatia mai bogata sau mai putin bogata a omului distorsoneaza realitatea.
Sotul(prieten de fapt atunci) a plecat intr-o delegatie in Franta pentru 3 luni si am decis ca ar fi foarte frumos sa-mi petrec si eu concediul acolo impreuna cu el. Angajata a C.F.R.-ului nici nu m-am gandit la un alt mijloc de transport decat trenul in varianta in care plateam doar diferenta de confort de la cuseta.
Pregatita cu tot arsenalul-a se citi bagaje, acte, etc-ma sui in personalul Timisoara-Arad(alta legatura mai buna nu a aveam)si cu inima stransa la drumul care m-astepta imi fac cruce si ma rog Domnului sa ajung cu bine la destinatie!
Ajung in Arad si ca sa nu stau ca un cuc pe peron ma decid sa fac o vizita colegilor mei de breasla. Cand seful contabil al sectiei din Arad aude ca vreau sa plec singura in Franta, isi face cruce, scuipa-n san si-mi spune: "Daniela, nu fa asta! S-au intamplat atatea cazuri de furt, violenta pe trenul spre Ungaria, chiar mie mi s-a imtamplat...." .In urma povestilor horror pe care le-am auzit am decis: eu nu mai plec, mi-e o frica de mor, deja faceam si legatura cu visul destul de rau prevestitor ce-l avusesem cu o seara in urma...
Pana la urma am plecat ajutata de colegul meu, cu o cunostinta de-a lui cu un microbuz spre Budapesta. Doar doua fete eram in microbuz, in rest vreo cinci barbati care si-au tot schimbat locul langa mine la fiecare oprire.Aveam inima cat un purice si-i tot dadeam inainte-in naivitatea mea- ca merg in vizita, n-am bani la mine, de frica sa nu creada indivizii ca am bani si pot fi o sursa buna de pradat. Deja faceam scenarii cu personajele din microbuz, fete de jefuitori de trenuri aveau, ce mai,cred ca inima-mi batea sa-mi sparga pieptul de frica...Acum cand ma gandesc cu ce pret am platit prima mea iesire din tara....
In fine, ajungem la destinatie, gara din Budapesta in renovare, o "fauna" pe-acolo greu de descris in cuvinte, am crezut ca am nimerit in vestul salbatic, unul avea un plasture negru pe ochi, alti dormeau pe jos, altii beau si eu singura si infricosata ma asez langa o familie de batranei cu un copilas gandindu-ma ca sunt mai in siguranta. Stateam cu o geanta "trista" langa mine-imi luasem o geanta mai rablagita ca sa nu atrag atentia cu ea-asta la sfatul cunoscutilor-si mi-am scos integramele ca sa-mi mai omor timpul. Si aveam ce omori, trebuia sa stau cam 5 ore in gara. Dupa vreo ora batraneii pleaca si eu ma simt ca un pui parasit de mama inainte de vreme. Ciuleam urechile in toate directiile, aveam impresia ca toata lumea ma urmareste numai pe mine, inima imi batea ca un ceas care o luase razna si cercetam din priviri pe toti cei din jurul meu...dar asa, pe sub sprancene...
La un moment dat aud o convesatie intre doi...romani: "ba, bei un suc?" Am crezut ca mor, aveam impresia ca s-au asezat acolo pandindu-ma pe mine si asteptand un moment prielnic sa-mi fure geanta-Doamne, cand ma gandesc si acum cata frica am indurat!
Imi iau repede talpasita din sala de asteptare si ma duc pe peron. Norocul meu ca am gasit un loc unde sa ma odihnesc-eram super obosita si stresata-gara in renovare oferea prea putin confort calatorilor.
In fine, vine si trenul, Orient Express-ul care ma ducea pana in Paris! Urc in tren cu gentuta dupa mine- care avea sa-mi aduca un sentiment de mare inferioritate cand am vazut in Viena cu ce genti a urcat un coleg de cuseta-si rasuflu usurata, sunt in compartiment cu un baiat de vreo 15 ani, foarte simpatic, argentinian, o unguroaica ,care aveau aceeasi destinatie ca si mine, Parisul! Deja ma visam sub Turnul Eifel, facand poze si aratandu-le cunoscutilor la intoarcere. Cand am intrat in cuseta am simtit dintr-o data ca nu mai sunt in Romania-calatorisem de cateva ori spre mare la vagonul de dormit, cuseta-, curatenie “luna si bec”, perdelute curate la geamuri, chiar si o roleta care apara mai bine interiorul de soare, mocheta pe jos, cand ne-au adus lenjeria pentru pat, perne pufoase, asternuturi imaculate. Am iesit pe culoar decisa sa nu iau loc in compartiment pana nu mai am ce vedea afara din cauza intunericului, as fi vrut chiar sa nu mai existe noapte, sa vad tot traseul pana la destinatie, nu stiam ca peste un an ma voi intoarce din nou in Franta-dar cu avionul- si peste inca doi ma voi stabili in Olanda…
Deja peisajul se schimbase. Era totul mai colorat, in fiecare gara flori multicolore iti zambeau urandu-ti in acelasi timp un “bun venit” sau un “drum bun”! Doar cateva ore i-au trebuit trenului sa strabata Ungaria, mergea foarte repede-inca nu mesesem cu un tren asa rapid- chiar ma deranja viteza pentru ca nu-mi lasa mie posibilitatea sa “sorb” fiecare metru de pamant pe care-l lasam in urma.
Am trecut in Austria…Doamne, si acum cand ma gandesc imi vine sa plang! Peisajul era de nedescris, paduri adanci de brad verde, case curate, cochete, dotate cu piscine, cladirile de pe langa calea ferata parca erau toate proaspat vopsite-intotdeauna am crezut pana atunci ca toate cladirile de pe langa calea ferata in toata lumea, sunt innegrite, murdare-si mai presus de toate, Soarele, dragul de El, imi inveselea mie drumul cu ultimele raze aruncate asupra acestor minunatii. Nu ma puteam trezi din uimire, incercam sa gasesc un cat de mic cusur la tot ceea ce vedeam, dar n-am reusit, nici macar o casa nu avea tigla invechita!!! Ma uitam si-mi plangea sufletul-sa stiti ca nu sunt basme, sunt trairile mele care ma emotioneaza si acum cand scriu- de ce oare nu ne-am nascut si noi intr-o alta lume-pentru ca era alta lume!!! Doamne, ma gandeam, daca ar stii colegii mei de compartiment la ce ma gandesc eu acum, ce ganduri mi se invalmasesc in cap si ce sentimente in inima!
S-a lasat intunericul.M-am retras in compartiment trista pentru prima data cu adevarat ca trebuie sa merg la culcare. Si venea alta tara la rand, Germania, si eu nu puteam sa vad nimic…
Tot Soarele a fost cel care mi-a dat desteptarea a doua zi. Am avut o noapte agitata, eram obosita, stresata, “narcozata” de tot ceea ce vazusem, am adormit abia spre dimineata. Inca cateva ore si sunt in Paris! Eram mandra de mine ca nu renuntasem la calatorie, ca-mi vad visul cu ochii, ca-mi intalnesc sotul-pe atunci prieten- si ca ma asteapta o luna de vis…
Asa a si fost, o luna de vis. Am stat trei zile in Paris in care am umblat aproape tot timpul. Nu vroiam sa ratez nimic, n-as mai fi mancat deloc numai sa vizitez, sa ma “hranesc” spiritual! Ma simteam ca Alice in Tara Minunilor, totul mirosea altfel, plutea in aer ceva de nedescris in cuvinte…
Am facut o multime de poze, nu stiam cand ma voi mai intoarce aici si vroiam sa iau cu mine cat mai multe amintiri…
Apoi am stat restul perioadei intr-o statiune din Bretania, la tarmul Canalului Manecii. Toata Bretania e ceva de nedescris, pentru un roman, e Raiul. Mi-a placut la nebunie totul, am vizitat aproape fiecare localitate-sotul avea masina inchiriata de la servici si ne deplasam cu mare usurinta peste tot- este locul unde mi-ar placea sa traiesc si acum.Atatea flori nu ma vazut niciodata la un loc, drumri excelente, marcaje, sensuri giratorii amenajate floral, magazine cochete, marfa nici nu mai vorbesc…
Dar s-a scurs repede timpul si a venit ziua intoarcerii in tara… A fost cea mai trista zi din viata mea, imi lasam prietenul in Franta cea mare si frumoasa iar eu trebuia sa iau drumul de intoarcere avand aceeasi frica in san si stapanita de aceleasi nelinisti ca la dus.
Si de data aceasta am traversat Germania noaptea. Uf, iar am ratat-o! Dar mai stii, poate va veni o zi…
Am intrat in Romania. Asa tristete plutea in aer… era o caldura de nedescris, totul parjolit de seceta, garnituri de tren ruginite si dezafectate trase pe linii moarte, totul parea ca a incremenit acum mai bine de 100 si ceva de ani fata de “lumea” din care veneam. M-a cupris deprimarea brusc…Mi-am pus o mie si una de intrebari la care nu am gasit nici un raspuns….Mi-am revenit greu dupa aceasta experienta. Mi-a trebuit 1 an (!) sa-mi revin, adica exact dupa 1 an m-am reantors din nou in Franta sa-mi iau portia de aer. Simteam ca ma sufoc in Romania! Din momentul in care m-am reantors am avut un singur gand: vreau sa plec intr-o lume cu care sunt compatibila! Nu-mi mai gaseam locul, nu ma mai regaseam…
Dorinta mea a fost asa de arzatoare pentru ca acolo Sus, Cineva ma iubeste si mi-a ascultat ruga! Peste doi ani de la prima mea plecare peste hotare ma mutam definitiv-never say never-in Olanda……
Prima mea calatorie peste hotare a fost cu trenul-in conditiile mai sus scrise, a doua cu avionul-zburam pentru prima data-iar a treia a fost tot cu avionul, la business class, bilet platit de compaina olandeza unde deja lucra sotul. Am calatorit de atunci de multe ori cu avionul, cu masina, cu trenul mai putin, am vazut multe locuri pitoresti din tari precum Austria, Germania, Belgia, Italia, Spania,Franta dar marea mea iubire este si va fi :Franta!
Dana
PS Acesta este un episod cu happy-end din viata unui om…
khristin spune:
Julie,
Se pare ca experienta ta a fost similara cu a mea, pt. ca si eu m-am intors dupa 2 ani in RO si se pare ca tot cu Austrian Airlines am zburat. Scenele din avion, si mai ales cele cu nerespectarea locurilor de cum te urci in Tarom, plus negasirea unui loc de bagaje de mana sunt absolut identice. In plus stewardesele romancute in loc sa ne ajute sa gasim un loc de bagaje ne raspundeau impertinent "Da' eu ce sa va fac? " Si se intorceau rapid cu spatele. In plus noi fiind pe locurile din spate ale avionului le auzeam tot timpul susotind: "Da-mi si mie oja aia!" Mai mult cand te uitai le fetele lor, toate erau aranjate frumos, vopsite, machiate si tot tacamul dar aveau o incruntare de parca ar fi trecut prin multe in viata lor (nu semanau deloc cu zambitoarele lor surori de peste ocean care de cum te urcai in avion nu stiau cum sa-ti faca acomodarea mai placuta).
P.S. Asta nu inseamna ca RO inseamna numai asta sau ca nu mi-a facut placere venirea acasa. Nicidecum!
Cristina
Ira spune:
Adevarul e ca intamplarea cu angajatii romani de la Microsoft
nu prea face cinste tarii noastre,
care nu prea stie sa-si pastreze valorile, le lasa de izbeliste.
Pai de ce nu au ramas sa lucreze aici, la noi?
Ei, uite ca cu jurnalismul
(cu care nu vad leg. cu Microsoft)
sunt chiar f.f.f.in tema,
si este spre jalnic, vorbesc de o medie,
exista si varfuri, intr-adevar, dar sunt destul de putine.
Apropo de ProTv, care era inglodat in datorii,
se stie ca datoriile lui Sarbu au fost sterse
de catre persoane importante, de sus,
si imediat s-a autocenzurat.
In rest, totul e roz
!
conchita spune:
quote:
Originally posted by Androix
... ma intreb daca ai vazut la pro tv reportajul despre absolventii unei facultati de calculatoare din Iasi care lucreaza pentru Microsoft si fac acolo o impresie excelenta. Oare ei nu s-au nascut tot "intre Carpati dintr-o mama si trei tati" - vorba cantecului?
foarte frumos, bravo!!
dar tu ai citit stirea asta despre ce invata, mai nou, elevii romani?
http://www.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?Sectiune=Esential&ID=60495
dar cat de tare iubesc Spania femeile romance? :
http://www.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?Sectiune=Esential&ID=60521
sau ce cred totusi romanii despre gri si roz:
http://www.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?Sectiune=Esential&ID=60505
frunzaverde2 spune:
Cred ca exista oameni mai mult sau mai putin dotati pentru a trai intr-o anummita tara. In Ro am fost considerata un... personaj ciudat. De cind ma stiu am fost atrasa de tot ce era legat de strainatate. In Franta nu mi-a fost intotdeauna usor (nici sa gasesc serviciu, nici in relatia cu lumea din jur . nici... nici...). Dar aici simt ca fiinta mea e in armonie cu ea insasi, ca aici m-am implinit si ca nu as fi putut sa o fac nici in alta parte in strainatate, cu atit mai putin in Ro.
Sintem poate nascuti pentru o viata pe care trebuie sa o cautam si aceasta ne e menirea, de a face un pas mai departe, in drumul spre desavirsirea fiintei noastre.
Wkd placut
mihiasiro
Androix spune:
quote:
Originally posted by conchitaquote:
Originally posted by Androix
... ma intreb daca ai vazut la pro tv reportajul despre absolventii unei facultati de calculatoare din Iasi care lucreaza pentru Microsoft si fac acolo o impresie excelenta. Oare ei nu s-au nascut tot "intre Carpati dintr-o mama si trei tati" - vorba cantecului?
foarte frumos, bravo!!
dar tu ai citit stirea asta despre ce invata, mai nou, elevii romani?
http://www.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?Sectiune=Esential&ID=60495
dar cat de tare iubesc Spania femeile romance? :
http://www.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?Sectiune=Esential&ID=60521
sau ce cred totusi romanii despre gri si roz:
http://www.revistapresei.ro/RO/articol.cfm?Sectiune=Esential&ID=60505
Da, bun nici mie nu-mi place ce scrie acolo, Conchita. (Ma distreaza ca va legati de lucrulile cele mai cuminti din mesajul meu
). Insa si tu si Ira m-ati inteles gresit: Lix este de parere ca numai studiind in strainatate putem schimba ceva in bine in Romania. I-am dat un exemplu ca nu este chiar asa. Este nevoie sa dau si lista cu olimpicii premiati pe la mai toate concursurile in strainatate? Da, bun, stiu ca 90 % din aceste minti luminate invata aici ca sa aplice dincolo... dar asta nu inseamna ca aici nu se poate invata bine.Andreea
lily spune:
Destinul nostru a fost mai degraba unul tragic, de popor , de natie greu incercata... in cartile de istorie se exagera la epoca ceausista, moderna, dar cind venea vorba de acele secole de lupte, de greutati si navaliri barbare nu se exagera !
am avut profesori seriosi, obiectivi la istorie si am putut sa fiu mindra ca sint romanca ! am putut sa aflu ca daca romanul nu lua arma sa se apere, nu mai existam azi...nu era resemnare, insa noi nu mergem sa navalim peste nimeni...
mie mi-ar place sa calatoresc, ca turist sau sa lucrez oriunde in lume- orice tara are parti bune si rele
am devenit deprimata ca lix, desi nu mersesem nicaieri, stind in Romania, intrind la o facultate de stat dupa `90, dind examene si invatind crezind ca e suficient...nu a fost...altii au intrat peste noi, in fata, alti copii de oameni sus-pusi...nimeni nu m-a crezut : persoana a luat licenta la finante si s-a insurat in acel an, desi era prins copiind, nu venea la cursuri 1 ora macar ...dar datorita tatalui mare mare el a reusit in viata , eu si fratele meu nu !
vazusem ca in Romania munca, intelectual vorbind e prost platita, desconsiderata, iar ca studenta eram tratata in fel si chip...tot de romani, de cei care ma stiau, ca altfel nu puteam avea pretentii...
romanii devin rai cu alti romani - nu am sa pricep de ce , nici-o alta natie nu e asa, nu ne uraste, nu ne impinge, nu ne i-a locul pt care am muncit , am invatat, dar romanii rid cind capra altuia moare ?
exista exceptii, dar un fel de spirit rau ne "bintuie "
putem incerca sa schimbam ceva, cine nu are posibilitatea sa emigreze si ma mai intreb -cei care pleaca nu datoreaza nimic tarii lor ? nu datorita scolii si facultatii absolvite in Romania greu incercata au posibilitatea sa se realizeze ? parintii si bunicii lor care i-au sustinut nu sufera vazind ca se duuuc departe si nu mai vin...decit poate la emisiuni suprinzatoare..
eu datorez mult celor care m-au invatat sa scriu si sa citesc, sa calculez, sa vorbesc o limba straina...matematica si fizica si chimie grele...care s-au preocupat de mine...cind era gratuit invatamintul, sigur ca salariile profesorilor sint mici, insa citi vor putea achita costurile tot mai mari, taxele puse ?
unul sta pe un salariu indecent de mic, in conditiile astea ...isi i-a o hirtie igienica sau alt produs occidental, fin, pleaca la studii "dincolo" - cu banii pe care el stie cit se preocupa sa ii aiba- nu ii condamn, dar de ce sa te dezguste patria ta ?
patriotismul s-a vazut la americanii pe care ii admir , in acele zile de teroare, fum si groaza.. steaguri americane si lacrimi si rugaciuni...solidaritate si unitate, nu am citit ca vor sa emigreze pt ca tara lor -descoperita recent fata de batrinul continent european din care face parte si tara noastra- e amenintata...
nici nemtii sau japonezii nu au emigrat, nu au plecat din tara lor dupa razboi cind era foamete, le luceau ochii de foame desigur...au muncit !! si muncesc !! si au un standard de viata pt ca il merita !
sa te lamentezi nu e sanatos pt noi cei tineri, cei in virsta cu pacatele lor au facut cit au putut , ce au stiut ei mai bine...au o virsa si au obosit, nu mai au puterea sa faca mare lucru, cine nu are batrini sa ii cumpere !
pe noi romanii ne-au pacalit multi sa ii alegem, dar cum vom reusi sa iesim din prapastie ? sa revina dictatura, sa tremuram de frica pt orice vorba, ca ne "toarna" cineva si nu ne putem apara ? au ramas destui delatori, am avut de-a face cu ei, dar nu au reusit multe in democratie...
Biblia spune ca vin vremuri grele pt toata lumea, crize, razboaie, boli...secatuiesc rezervele terrei si unii acumuleaza in detrimentul altora- aici comunismul s-a inspirat din Biblie, din viata crestinilor din primul secol cind tot ce aveau imparteau ! nu ne nastem egali, unii nu pot fi inteligenti si tari ca cei de la microsoft, dar egoismul, lacomia il face pe om sa se autodistruga...unii arunca micare, haine, altii nu au o piine, unii sint obezi, alti anemici de foame; unii se indoapa cu medicamente ca sa fie sanatosi, altii nu au un antibiotic, nu trebuie sa plec nicaieri ca am preluat si noi cite ceva din "afara"...nu cele bune...
nici capitalismul nu a reusit, de ce sa ne mintim singuri, iar propaganda nu au facut doar "rosii", propaganda se va face pt ca ceva sa fie impus , sa creada omul ca asta e salvarea...
un om informat e puternic !
Isus spune ca Imparatia Lui nu e din lumea aceasta. Nu aici si acum vom avea paradisul, dar trai dupa principii Lui, da se poate !
cataghe- cu scuzele de rigoare, de ce pleci de aici ? ce te nemultumeste ? salariul ? si odata plecata , realizata vei fi fericita ? eu iti doresc sa reusesti in planurile tale !
Va doresc luciditate si nu va suparati cind isi spune cineva parerea, adevarul doare si sintem fiecare confuntati cu atitea probleme, de ce sa traim in tensiune ? 
"Daca dragoste nu e, nimic nu e"
Lili
lorelei_19 spune:
Christin si Julie, parca ne-am intzeles toate trei, tot dupa 2 ani si tot cu Austrian Airline de la Zürich la Viena si de la Viena la Bucuresti. Din fericire avionul in care ne aflam noi n-a avut asemenea probleme, din contra, oamenii au fost foarte politicoshi, dragutzi si deschishi dialogului. Piatra Neamtul mi s-a parut mult mai curat, mai vesel, o multime de cladiri noi si magazine mari. Si culmea culmilor, nici vanzatoare acre n-am intalnit. E drept ca am stat doar o saptamana in tzara, dar am fost placut surprinsa de data asta. Sa fie o simpla intamplare????
Ma doare insa ca romanii o duc asa de greu. Ferice de cei care au servicii mai bune si castiga suficient sa duca un trai decent, dar ce ne facem cu cei multzi, cei care n-au ce manca??? Sau ce ne facem cu tziganii si cu mult dezbatuta coruptzie??? Citeam zilele trecute ca e relativ ushor sa cumperi o femeie (da, atzi auzit bine, o femeie!) cu 400$. Cum e posibil una ca asta in Romania secolului 21??? Un reporter a filmat totul cu o camera ascunsa si a cumparat din Bucuresti, de pe Stefan Furtuna o fata blonda de cca 17 ani. Si cica nu era singura de vanzare.... Mi s-a urcat sangele in cap. Nu stiu, am cunoscut si tzigani dragutzi, amabili, colegi de clasa, vecini, etc, dar n-am cunoscut nici unul care sa nu incerce sa ma insele cumva, sa ceara ceva si sa nu-mi restituie, chiar lucruri marunte, sa-mi vanda ceva, etc. Voi ce spuneti fetelor de tzigani? ce e de facut cu ei???
Lorelei & Family