Durerea care imi frange inima

Durerea care imi frange inima | Autor: lulu75

Link direct la acest mesaj

Imi doresc foarte tare un copil. Azi am avut o discutie cu sotul meu si mi-a spus ca inainte sa raman insarcinata trebuie sa am un serviciu pt ca apoi, dupa ce trece perioada in care cresc copilul, este mai greu sa ma angajez, avand atunci 32 de ani. Are perfecta dreptate si sunt 100% de acord cu el, dar durerea ca mai trebuie sa astept pana imi voi tine copilul in brate, imi frange inima. De la acea discutie am ochii plini de lacrimi si mi se pare ca totul s-a prabusit in jurul meu. Stiind cat de greu iti gasesti in ziua de azi un job, gandul ca o sa trebuiasca sa astept foarte mult timp pana voi putea sa raman insarcinata imi umple sufletul de amaraciune.
Am simtit nevoia sa va scriu. Simt o durere insuportabila care ma copleseste.

UN AN NOU PLIN DE BUCURII!!!

Luminita

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns adda spune:

Te inteleg foarte bine, Luminita . Si eu vreau un bebe, dar, pana nu imi asigur locul de munca, nu pot sa fac pasul asta. Si vreau si eu un bebe asa de muuuuult . Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom fi si noi mamici . O sa vezi tu!

Dragostea e intotdeauna gata sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si...sa indure orice urmeaza.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns try spune:

Dupa ce ne-am casatorit am zis ca facem un bebe, apoi ne-am hotarat sa emigram. Am amanat decizia intrucat nu stiam ce-o sa ne astepte acolo si am considerat ca e mai bine sa amanam. Odata ajunsi aici am asteptat sa ne gasim amandoi servici. Asta ne-a conferit noua stabilitatea si siguranta de care aveam nevoie sa ne apucam de treaba.

Stiu ce simti caci de vreo 4 ani tot imi doresc un copil, dar a trebuit sa asteptam sa se aranjeze lucrurile in viata noastra. Actualmente incercam sa facem un bebe si speram ca in cateva luni sa apara si rezultatele.
Daca tu nu ai un serviciu si deci un venit (poate ai ajutor de somaj, dar si asta se sfarseste si in plus nu reprezinta mare lucru in Ro), imagineaza-ti ce-ar insemna ca insarcinata finnd in luna a 7-a sotul tau sa-si piarda serviciul. Credeti ca v-ati descurca? Un bebe presupune niste cheltuieli minime pe care nu le poti acoperi cu ajutoare desomaj. Daca aveti ajutor din alta parte e altceva...


"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lulu75 spune:

Mi se pare firesc ca inainte sa raman insarcinata sa imi gasesc un job. In primul rand pentru care se va naste, pt ca sa putem sa-i oferim tot ce e mai bun. Stiu asta, dar durerea ca trebuie sa mai astept pana voi purta in pantec un copil pe care mi-l doresc enorm, este coplesitoare.

UN AN NOU PLIN DE BUCURII!!!

Luminita

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Initial creeata de lulu75
De la acea discutie am ochii plini de lacrimi si mi se pare ca totul s-a prabusit in jurul meu.
Luminita



Luminita, abia ai scapat din cosmarul dat de departarea sotului tau, de ce intri in altul? aminteste-ti ce spuneai cu putin timp in urma, ca daca l-ai avea acasa pe sotul tau nu ai mai cere nimic de la cel de sus, ca asta este tot ce iti doresti. au trecut vreo doua saptamani de la Craciun, adica de cand a venit sotul tau acasa, si tu deja esti in alta fierbere, alta dorinta care daca nu se indeplineste ACUM cade cerul, esti deja focusata pe altceva. Asta se numeste comportament compulsiv, vezi, ai grija putin si de tine, incearca sa te auto-disciplinezi emotional, foloseste niste tehnici de relaxare care ajuta si in exercitiile de autosugestie de genul "sunt fericita cu sotul meu, am tot ce imi trebuie daca il am pe sotul meu, avem o familie, suntem la inceput de drum numai (cat aveti voi de la casatorie? parca vreo patru luni numai), o sa ne iubim si o sa muncim impreuna si o sa ne indeplinim dorintele,cu ajutorul lui dumnezeu, sunt sigura de asta. pana atunci, voi avea rabdare, voi avea grija de sotul meu si de mine, imi voi construi visele cu perseverenta si intelepciune". Cam astea ar fi ideile principale din discursul pe care ar fi bine pentru tine sa ti-l dedici cand mai ai caderi emotionale ca acesta de acum. Ne spuneai ca sotul tau a fost terorizat pur si simplu de mama soacra in Elvetia cu cererile si pretentiile, nu ii lua tu locul acum. Nu ne-ai spus cum se mai simte, daca si-a revenit, daca a urmeaza un tratament ceva? spuneai ca a avut cateva tentative de sinucidere, parerea mea este sa te concentrezi macar putin timp de-acum inainte sa il ajuti pe el sa isi revina, nu cred ca este inca in masura sa fie tatic pana nu isi rezolva si el confuziile emotionale legate de mama sa si, in general, de partea feminina din viata sa. nu il impovara cu altceva chiar asa repede, nu e momentul.
apoi, fiecare isi doreste sa tina in brate un bebelus, dar o mama este inainte de toate responsabila. bebelusul nu traieste numai din imbratisari si alintari, are nevoie de educatie si suport material. cum i le oferi? ai fi dispusa sa lasi asta la voia soartei tocmai pentru bebelusul tau? tempereaza-ti putin dorinta, hai, copacel, ca se poate, mai amana putin, cauta un job, fii alaturi de sotul tau si construiti impreuna siguranta familiei (emotionala si materiala) pentru bebelus. spune tu ca nu ai prefera ca bebelusul tau sa aiba parte de tot ce-i mai bun? Altfel, dupa ce se va naste, se va prabusi iarasi totul in jurul tau pentru ca, din motive obiective, va fi imposibil sa ii asiguri standardul de viata dorit sau vei intra iarasi in panica pentru ca nu ai deja o cariera in paralel cu pozitia de mama.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Garofitza spune:

quote:
Initial creeata de lulu75

Imi doresc foarte tare un copil. Azi am avut o discutie cu sotul meu si mi-a spus ca inainte sa raman insarcinata trebuie sa am un serviciu pt ca apoi, dupa ce trece perioada in care cresc copilul, este mai greu sa ma angajez, avand atunci 32 de ani. Are perfecta dreptate si sunt 100% de acord cu el, dar durerea ca mai trebuie sa astept pana imi voi tine copilul in brate, imi frange inima. De la acea discutie am ochii plini de lacrimi si mi se pare ca totul s-a prabusit in jurul meu. Stiind cat de greu iti gasesti in ziua de azi un job, gandul ca o sa trebuiasca sa astept foarte mult timp pana voi putea sa raman insarcinata imi umple sufletul de amaraciune.
Am simtit nevoia sa va scriu. Simt o durere insuportabila care ma copleseste.

UN AN NOU PLIN DE BUCURII!!!

Luminita



Niciodata nu vom fii pregatiti 100% sa avem un copil. Intotdeauna se va gasii un motiv: nu-i casa gata, nu avem masina potrivita, cariera nu poate fii pusa "on hold", nu-s bani destui, si anii se scurg.
Luminita, tu si sotul trebuie sa fiti pe aceesi pagina, si de ce nu ti-ai cauta o slujba si in aceesi timp sa incerci pentru un bebe?

Locuiesti in Ro, dupa nasterea copilului, nu este nimeni dintre bunici care v-ar putea ajuta sa stea cu bebeul? Uneori nici un timp nu-i mai bun decat prezentul! Iti doresc numai bine!


Garo

Sanatate, ca-i mai buna ca toate.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lulu75 spune:

conchita, stiu ca ai dreptate ca e prea devreme sa imi fac alte probleme dupa ce a venit sotul meu. Dorinta de a avea un copil nu s-a nascut acum. Imi doresc de multa vreme acest lucru si sotul meu stie. Sunt constienta ca trebuie sa ii asiguram ziua de maine dar tocmai faptul ca stiu cat de greu este sa gasesc un job ma face sa disper.

UN AN NOU PLIN DE BUCURII!!!

Luminita

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Emmy spune:

Subscriu intru totul la cele scrise de Conchita. Ai intii grija de sotul tau, ajuta-l sa se faca bine. In ce priveste serviciul, vei vedea tu ca se va plasa mai repede decit crezi tu, dar asta numai daca ai incerdere in tine si in viata. In felul asta Bebe nu va fi departe.
Mult noroc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns m34 spune:

Luminita, mai sunt si altii in situatia ta sau pe aproape, daca te incalzeste cu ceva... Cel putin esti inteleasa...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alyssa spune:

Timpul le rezolva pe toate. Ai rabdare, traieste in prezent, fii multumita de viata ta de acum, fii pozitiva... Va veni si timpul cind vei deveni mamica, sint sigura. Fii tare si capul sus!!!

Alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns amorena spune:

Luminita, ai incredere in zicala:"Toate la timpul lor".Trebuie sa ai multa rabdare si sa iti pastrezi calmul si vei vedea ca o sa soseasca si momentul mult asteptat in care vei avea si tu un copilas.Deocamdata incearca sa te bucuri de faptul ca poti sa fii alaturi de sotul tau, aminteste-ti cat de greu ti-a fost cand era departe.
Multa sanatate, fericire si.........fii mai optimista!!!!!!Amorena

Mergi la inceput