viatza la romani inainte de '89
Raspunsuri - Pagina 2
Candy spune:
Eu eram in liceu in '89, dar imi amintesc si cateva lucruri bune din perioada aia:
- cat de frumoase s romantice erau relatiile intre baieti si fete, dans, plimbare, o cofetarie, un film, nu sex de la prima intalnire...
- aproape nu era an in care sa nu mergem la mare, si asta fara sa fie buget familiei serios afectat...
- in fiecare iarna mergeam la ski si era foarte ieftin, puteai sa stai doua saptamani fara probleme
- chefuri erau in fiecare sambata si duminica, si, desi mancarea era pe sponci si bautura idem, la chefuri se strangeau intodeauna peste 40 depersoane... Cine isi mai permite in ziua de azi un astfel de lux?
Asta ca sa-mi aduc aminte de chestiile pozitive, nu mai vreau sa-mi amintesc de cozile la mancare, de eterna intrebare: "Ce se da?", de tacamurile de pui pe care azi nici pisicile nu le mai mananca, de cat de greu era sa pleci in strainatate, de lipsa de informare, de sedintele UTC...
danais spune:
Mda, viata inainte de 1989 - un cosmar. Imi amintesc cu groaza de perioada respectiva, desi la Revolutie nu aveam decat 14 ani. Programul TV, sau lipsa lui, ma deranjau intr-o masura destul de mica la acea varsta, mai ales ca suplineam cu bulgarii. Am devenit cu aceasta ocazie experta in limba bulgara, mai ales ca invatam si rusa la scoala si cele doua limbi seamana. Se ruga mama mea de mine sa ma uit cu ea la Pasarea Spin pe bulgari si sa-i traduc, asa ca o avem la mana
.
Cel mai greu de indurat mi s-a parut frigul din casa si din scoala in timpul iernii
. In clasa I a venit o comisie de la inspectorat, care a constatat ca in clasa nu erau mai mult de 5 grade, asa ca ni s-a dat vreo saptamana de vacanta pana la remedierea "defectiunilor". Care defectiuni? Scoala era incalzita cu sobe cu gaz, iar gazul lipsea cu desavarsire in timpul zilei daca era frig afara. Asa ca am invatat sa scriem cu manusi si faceam din 15 in 15 minute exercitii de dezmortire. Iar acasa ne duceam la culcare imbracati ca pentru explorarea Polului Nord. Brrrrr....ma trec fiori reci numai cand imi amintesc.
Pe fondul penuriei de alimente, imi amintesc si un moment comic de dinainte de '89 . Era ziua tatalui meu, in februarie, frig cat cuprinde, mancare putina, dar mare distractie si dans. La un moment dat (era trecut de 11 noaptea), se aud batai disperate in usa si navaleste vecinul de la doi care printre gafaieli spune conspirativ "S-au bagat pui la alimentara". In momentul respectiv, petrecerea se sparge si toata lumea navaleste ca din pusca pe scari (liftul bineinteles nu mergea), intr-o goana nebuna sa prinda pui, fiecare incercand sa o ia inaintea celorlalti. La usa, gramada ca la rugby, inghionteli si cuvinte "dulci" printre dinti. Noi, copiii, am zbughit-o primii, castigand admiratia si respectul familiilor noastre si oprobiul celorlalte.
Era un spectacol de-a dreptul hilar, o multime nauca, majoritatea sculati din somn de vecini binevoitori, bulucindu-se pe scari si incercand sa-i fenteze pe ceilalti ca sa apuce un amarat de pui congelat (se dadea numai unul de persoana). La coada, certuri si vociferari, matusa mea isi adusese si bebelusul de 2 luni in brate, ca sa ia si in contul lui un pui iar unii vecini nu erau de acord, pe motiv ca bebelusul nu mananca pui. Ce mai, o adevarata distractie.
Prada noptii respective: vreo 14 pui scheletici si cateva certuri aprinse 
intre rudele care au "prins" pui si cele care nu au "prins". Despre petrecere nici nu mai putea fi vorba, fiecare plecand urgent sa-si puna "prada" la adapost sigur.
Asa ca atunci cand ii aud pe unii ca era mai bine pe vremea raposatului, mi se ridica parul in cap. Sper ca micutii nostri nu vor trebui sa treaca niciodata prin ce am trecut noi pe vremea "odiosului".
La capitolul "ce carti sa citim ca sa mai scapam de televizor", va recomand "1984" a lui George Orwell, ca tot e pe tema asta.
Daniela si 
Denisa
lena spune:
io fetelor mi-aduc aminte ca fiind trei frati si mama saraca neavand bani sa o dea afara din casa mancam pufuleti trasi in ciocolata o punga toti trei si tare am mai fi vrut una dar nu se putea...
iarna erau cozile alea la banane si portocale care erau delicatese...tin minte ca le punea mama pe dulap cat mai sus sa se coaca ca era tare verzi saracele...si noi aveam vise de genul asta: 
cu ele.
si ca purtam trening prin casa de frig ce era, si ca vedeam la colegii de scoala blugi si guma de mestecat "aduse de pe afara" si vroiam si noi, dar pas...si ca la ultimul congres radeam ca nebuna cu sor'mea de ceausica cum zicea el: "telectualii sa ia mana de pe stilau?"....reproducere dupa auzite...aveam un covor de iuta si tv alb-negru in sufragerie si radeam de ne tineam cu mana de burta ca eu studiam sa ajung inginer si sor'mea judecator si ne intrebam una pe alta: tu vrei la C.A.P. sa dai cu sapa, ca vad ca intelectualii nu au ce cauta in Romania?
asta e, urate vremuri!
numai bine, Lena
Manuc spune:
In 84 iarna, dupa ce am facut operatia de apendicita, eram cu tata acasa si trebuia sa imi incalzeasca supa pe care mama o facuse de cu seara la resou. Nu erau gaze deloc, curentul era oprit, de apa calda nici nu se punea problema si caloriferele erau ca gheata. A pus ibricul cu supa deasupra unei lumanari si a spus: mai rau nu se poate!
Manuela si bb Costin
Manuc spune:
1.Toata lumea avea de lucru.
2.Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3.Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%.
4.Desi planul se facea peste 100%, nu puteai cumpara nimic.
5.Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.
6.Desi toata lumea avea de toate, toti furau.
7.Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic.
Manuela si bb Costin
liris spune:
imi mai amintesc si de practica de toamna...
desi invatam la cel mai bun liceu din Cta , in oct-noiem ieseam la "cimp" . adica depanusam porumb pina ne venea rau. erau gramezi la care munceam toata ziua . si era si frig pe deasupra.
cine avea pile la vreun medic scotea o foaie ca-i bolnav si avea vacanta in perioada aia. noi restul la depanusat!!
eram totusi copil si amintirile mele sunt ceva de genul : eu eram copil fericit iar ai mei se luptau din greu (cozi , pile la depozit, plecat la Fetesti dupa carne .... ) ca noua copiilor sa nu ne lipseasca prea multe.
mi-aduc aminte si cum taica-miu asculta vocea americii in fiecare seara si apoi trecea pe Europa Libera . si eram mereu avertizata sa nu vorbesc nimic din ce aud la scoala sau in alta parte.
imi mai aduc aminte cum plingea bunicul meu (avea 90 de ani in '90, Dumnezeu sa-l ierte! a murit in 93) cind a cazut ceausescu , plingea si spunea ca nu credea ca o sa mai apuce sa-i vada cazuti pe comunisti (el facuse canalul la Poarta Alba ca fusese "chiabur").
Vremuri nemernice au fost...