Cum pastram limba Romana ???
Raspunsuri - Pagina 2
Gabbriela spune:
Julian este mic inca (un an si o luna) dar cand va intelege si va putea vorbi o sa aplic metoda pritenei mele... acasa se vb numai romaneste... daca mergem undeva unde sunt romani la fel iar engleza numai cand cei din jurul nostru nu stiu romaneste... iar sotul engleza cu el tot timpul. Deci asa va intelege ca eu "mama" vb cu el romaneste si nu o sa ii dau prilejul sa ii fie rusine de limba romana (o sa continui sa vb cu el in romaneste fie ce o fi si indiferent cine se afla la noi in casa "daca respectivi sunt americani o sa si traduc ce am zis si il pun si pe el sa faca la fel pentru ca nu vreau sa se simnte nimeni prost in preajma noastra"... dar nici nu vreau sa ii dau lui prilejul sa se rushineze ca este roman). Prietena mea are un baiat de 8 ani si aplica aceasta metoda si copilul vb foarte bine si engleza si romaneste... de scris in ro nu stiu daca poate dar eu zic ca nu este asa mare problema scrisul si cititul... nu crede-tzi?
Nu le dati prilej copiilor vostri sa le fie rusine ca sunt romani... .
Gabbriela & Julian 
lu.more spune:
Anca, fetita mea, are aproape 10 ani. Acum 3 ani, cand am venit in Franta, nu stia o boaba de franceza. Dupa 3-4 luni putea sa se faca inteleasa, iar acum vorbeste perfect franceza. Sotul meu e nu stie romana, deci cand el este acasa, vorbim toti in franceza. In schimb, cand sunt doar eu si Anca, vorbim doar in romana. Mai uita unele cuvinte, sau "frantuzeste" unele expresii fara sa-si dea seama, dar eu ii spun de fiecare data: "si-acum, daca mi-ai spune acelasi lucru in romana adevarata?" Asta o amuza si se corecteaza imediat. Citeste destul de greu in romana (de fapt nu prea-i place sa citeasca in general) iar de scris nu scrie deloc. Cand ajungem la scris si la citit, prefera franceza. Dar eu "lucrez din umbra" in sensul ca vorbim foarte mult despre Romania - istorie, geografie, evenimente (e destul de interesata pentru un copil de 10 ani) - si sunt convinsa ca intr-o zi va dori ea singura sa stie sa scrie si sa citeasca in romana.
Master Draciel spune:
Justin a venit in Franta la virsta de 4 ani si nu vorbea nici un cuvint frantuzeste dar avea un bagaj foarte mare de cuvinte romanesti,fiind un copil care a vorbit f devreme si mult.I-a luat cam 6 luni ( ptr cei mici e foarte usor!!!!) sa asimileze limba franceza, iar acum, dupa doi ani, o vorbeste curent, avind aceeasi tendinta spre fraza ampla, bogata in cuvinte.Din pacate ,limba romana a trecut pe planul doi si s-a intimplat ceea ce voi ati scris mai sus, in sensul ca desi intelege perfect, refuza sa raspunda in romaneste.Mentionez, refuza, ptr ca atunci cind vrea sa obtina ceva, ni se adreseaza in limba romana ;deci se poate,nu ca ar fi vorba de uitare.Totodata, cind mama vine in vizita, e obligat sa ii vorbeasca in romaneste.Nu am cum sa il oblig sa vorbeasca in romaneste,mai ales ca majoritatea timpului este inconjurat de francezi (la scoala ,in parc,la club) iar copiilor nu le place sa fie diferiti,cel putin la virsta asta.Sau poate emisiunile pe care le-a urmarit la televizor, in care romanii nu sint zugraviti prea favorabil, sa-si fi pus amprenta.......Nu stiu, e greu de spus!Cert este ca in metrou, cind dam peste "cintaretii" romani, ma apuca de mina si imi spune la ureche:"sa nu cumva sa vorbesti romaneste!!".
Totusi continui sa ii vorbesc in romana si dupa ce va invata bine sa citesca in franceza, il voi invata sa citesca si in limba materna,unde este mult mai simplu.
try spune:
Chiar daca copil nu stie sa vorbeasca si nu intelege prea multe sa nu credeti ca e de prisos sa-i vorbiti. El poate nu da semne ca intelege, poate nu se poate exprima inca la varsta de 1 an, dar cu siguranta asimileaza. Gama de sunete e diferita de la limba la limba. E foarte important sa-i obisnuim cu sunetele din ambele limbi (sau 3-4 limbi cum am vazut in unele situatii). Puterea lor de asimilare este fantastica in primii ani de viata. S-au facut studii pe tema asta (chiar am urmarit cu ceva luni in urma un documentar pe Discovery health despre treaba asta - diferentele de limba pentru copiii mici), iar recomandarea lor era sa introducem ambele limbi de la inceput. Asa vor creste sansele ca el sa vorbeasca bine ambele limbi. La varsta de 6 luni un copil poate sa faca diferenta intre sunetele limbii in care i s-a vorbit si sunetele altei limbi (pe care n-a auzit-o pana atunci).
Si iara sa nu credeti ca ii va fi usor sa scrie in romaneste. Pentru un copil care scrie si vorbeste engleza, a invata sa scrie in romana este echivalent cu un copil din Ro care invata sa scrie engleza. Pentru ei cuvantul "inel" nu s-ar scrie firesc inel, ci altfel. Va incerca sa transpuna sunetele pe care le aude in romana, in fonetica englezeasca. Pentru ei sunetul i redat in romana prin i, in engleza va fi redat de cele mai multe ori prin e sau ee. Am realizat toate astea cand am incerat sa-i explic unei fetite de 10 ani cat de usor se scrie in romana: cum auzi asa redai prin scris. Pentru ea "cum auzi" se scria altfel. M-am amuzat copios pe transpunerile ei in scris ale cuvintelor romanesti, dar m-a facut sa inteleg ca nu-i usor pentru ei sa invete a scrie romaneste.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
camelia-daniela spune:
quote:
Originally posted by Gabbriela
....Nu le dati prilej copiilor vostri sa le fie rusine ca sunt romani... .
Gabbriela & Julian
Dragä Gabriela,
nu stiu de unde ai scos asta, dar mie de exemplu, nu mi-a fost rusine niciodatä cä sint romancä!!
De ce ???...in fond...ce, noi sintem mai prejos decit restul lumii??...avem pojar, sau ceva in minus?
Si noi simtem OAMENI, ca si ceilalti!!!
Astäzi, mergind pe o stradä principalä din cartierul meu, am väzut un afis pe care scria mare "Zamfir...regele naiului..." si mi-a crescut inima de mindrie!!
Dar nu sint mindrä numai datoritä lui Gheorghe Zamfir, sau al altora care s-au facut cunoscuti pe plan international, ci sint mindrä de mine, ca om, indiferent ce natie as avea!!!
Eu am inteles cä tie nu ti-e rusine cä esti romancä, dar mai sint si altele care gindesc ca tine!! Explicatia este pt. mine, foarte simplä...si celelalte limbi, in afara limbii romane, sint la fel de sträine pt. mine...deci, sintem pe picior de egalitate...ba chiar, eu stiu mai multe limbi sträine decit multi dintre persoanele pe care le cunosc, ceea ce-mi dä un sentiment de "superioritate", dar pe care nu-l arät, ca sä nu-i jignesc. Poate sint prea mindrä de mine, dar niciodatä nu am jignit pe nimeni si nici nu accept sä fiu jignitä.
Mult succes in viitor...o sä vezi ce avantaj o sä ai mai tirziu cind o sä vorbesti cu Iulian ( asa il cheamä si pe sotul meu
)si nu o sä vä inteleagä nimeni!!...cä romana nu o stiu decit romanii....si ffff putini sträini!!
Scuze pentru deviatie, dar am considerat cä trebuie sä fac "paranteza" asta!!
Nu este nici o criticä...mai degrabä un strigät in intuneric, pentru a gäsi lumina salvatoare de la capätul tunelului!!!..eu am gasit-o de mult.
Cu drag, Cami.
petra spune:
OK! ne dam cu parerea despre cum trebuie sa procedam cand copii nostrii amesteca doua limbi straine, cand vorbesc engleza cand tu ii intrebi in romaneste , etc. dar ce ne facem cu adultii care au studiat si invatat din temelii dulcea limba a lui Eminescu, si acum dupa 1 an sau doi de strainatate o balbaiesc si inlocuiensc cuvintele romanesti asa de sanchi cu altele din alte limbi. Ce ne facem cand in mod voit un adult intercaleaza cuvintele unei limbi straine printre cele romanesti???? asa pentru a-si intimida interlocutorul si cica da bine la imagine!! Si mai grav este cand nu vor sa vorbesca romaneste?!?!?! Un ex. Am mers cu sotul meu intr-un magazin, si am observat ca erau doua casiere care semanau perfect, si i-am zis in romaneste sotului meu ca sunt ca doua picaturi de apa si probabil sunt gemene. Nu am facut nici o remarca rautacioasa la ele pentru ca nu avem de ce si chiar erau 2 fete frumoase. Azi ma duc sa-mi mai fac unele cumparaturi la acelasi magazin, unde ma intalnesc la rand ca casirie cu o prietena de a mea , tot romanca, si coincidenta a fost ca era aceeasi casiera cu pricina.ajungem la rand si prietena mea incepe sa vorbeasca cu casiera in romaneste, aceasta evident raspunzandu-i tot pe romaneste si s-a infiripat acolo intre noi 3 o mica discutie prieteneasca. Plateste prietena mea, imi vine mie randul si casiera ii da cu mine pe engleza!!! Sa mor nu alta, si mai ales cand imi ureaza anul nou cu bine tot in engleza. Nu m-am putut abtine sa nu-i raspund in romaneste! si cu chiu cu vai a zis un "multumesc". Si stau si ma intreb: DE CE??? aici unde se vorbesc toate limbile pamantului, unde spaniola se poate spune ca este a doua limba oficiala, cand polonii nici nu se mei sinchisesc sa invete engleza pentru ca incep sa nu aiba nevoie, rusii vorbesc tare cum le este felul oriunde, indienii nu se sfiesc sa vorbesaca limba lor, si tot asa mai departe, numai romanii, se feresc cand aud vorbindu-se romaneste in jururl lor! De ce? si atunci ce pretentii sa mai avem de la copilasii de 3-4-5 ani care nu mai stiu care esre romana si care engleza?
Elena spune:
Fetelor, foarte interesante raspunsurile voastre.
Dupa cum spuneam, pe mine m-a pus pe ganduri faptul ca, desi ambii parinti erau romani si vorbeau in casa cu ei romana, copiii au inceput sa o piarda.
La noi inca nu se pune problema asta, noi avem deocamdata problema inversa
, trebuie sa invatam intai germana; fetitza noastra vorbeste bine romana la 4 ani (doar greselile inerente virstei), dar ce-i drept, nu merge la gradi decat de 4 luni, iar in Japonia nu a fost deloc la gradinita.
Petra, ceea ce spui tu este intr-adevar un fenomen des intalnit in strainatate, si chiar ma gandeam sa deschid un subiect cu mutatiile pe care le-a suferit limba romana in strainatate.
Un an nou cat mai bun la toata lumea,
Elena&Laura
petra spune:
Ce sa zic, am si eu o fetita de 4 ani si vorbeste bine romaneste dar si in engleza detul de bine. Noi vorbin n casa numai romaneste,si totusi ea care nu merge inca la gradi, ii mai trage in engleza. A invatat de la desenele animate de aici si cred ca parintii gresesc cand copii le vorbesc in alta limba si ei raspund doar in limba romana, semn pentru copil ca parintele a intele ce a vrut el sa zica si atunci nu se mai gandeste sa vorbeasca in romaneste. Atunci se petrece fenomenul acela ca un copil intelege lb. romana dar nu o vorbeste. Pe mine una ma strange in spate cand vad cum paleste limba romana in fata limbii engelze in cazul meu.
si totusi cunosc persoane care au venit aici cu parintii cand aveau 6 luni, acum tipa respectiva este medic,deci a invatat aici, a trait aici peste 30 de ani si vorbeste o romana perfacta, fara nici un accent, fara nici un englezism nimic, de zici ca nici nu stie engelza. Bravo ei si parintilor ei ca au reusit treaba asta! Mi-as dori si fetita mea sa nu-si uite limba romaneasca, sa o stie bine si citit si scris, pentru ca oricare ar fii imprejurarile ea este tot romanca, locul nasterii fiind in Romania>, dar pentru asta sunt convisa ca o sa am de muncit!Probabil asa cum muncesc parintii din Romania sa -si invete copiul si o limba straina!
Nedda spune:
Eu ce sa mai zic? Noi vorbim in casa engleza pentru ca sotul nu este roman. Fetita se va naste peste vreo 3 luni aici, in America. Eu zic acum ca sunt hotarata sa o invat romaneste dar trebuie sa recunosc ca as face-o mai mult pentru confortul meu, pentru ca MIE imi e mai usor sa-i "explic" si "arat" lumea asta in limba romana si nu din cine stie ce motive patriotice. Nici nu mi-ar placea s-o alint, de exemplu, in engleza. Ce sa-i zic: "sweetheart" si "honey" si "pumpkin"?...cand in romaneste am o multime de cuvinte de alint. Eu nu zic ca ele nu exista in engleza ci doar ca EU nu le aud ca fiind mai "dulci" decat cele romanesti.
Altfel, ma preocupa mai putin ce limba va alege ea sa vorbeasca. Nici nu ma amagesc ca ar invata vreodata limba romana mai bine decat engleza. Asta e, in cazul nostru!
azumi spune:
Buna fetelor!
Cum am mai spus noi inca nu avem un bb mare sa vorbeasca , da` avem unu in burtica si de multe ori mi-am pus intrebarea ce limba o sa vorbeasca atunci cand va veni vremea.Sotul meu e japonez si cum noi stam in jap e normal sa invete jap, da` mi-ar fi ciuda daca nu ar invata si ramaneste!Da` tre sa facem cumva sa ii placa si romana si jap.
O prietena a mea , care locuieste la 5 min de noi, s-a casatorit in japonia dar mai avea un baietel din prima casatorie pe care l-a adus aici pe la trei ani.La inceput vorbea pustiul in romana cu lumea de numa numa, da dupa vreo trei patru luni nu mai vorbea decat japoneaza si daca il intrebai in romaneste iti raspundea cu : a? a? a? Multe luni nu a mai vorbit decat japoneza, pe care acum dupa aproape un an de cand e aici o stapaneste bine ( vb mai bine decat maica-sa!).Apoi pretena mea nascu o fetita frumoasa foc si o chema din tara pe cumnata ei sa o ajute.Ce chin au tras cu pustiul ca nu vb deloc romana si cumnata nu stia jap ioc
.Mama pustiului vb in casa numai romaneste si cand vb putiu cu ea intelege , da rasp i jap.Acum la doua luni de cand e cumnata aici am vazut ca si copilul a inceput sa vorbeasca iar romaneste!dar face diferenta intre limbi destul de bine pentru varsta lui: cu tacsu vb jap, iar cu mama-sa si cumnata in romaneste!
Deci se poate daca insisti!
ana