Cum vi se pare viata in Japonia?
Raspunsuri - Pagina 11
eli spune:
Nu ar fi bine sa facem o camera pe un chat si sa ii scriem numele aici pe forum si cine e pe net, daca vrea, sa intre acolo pe chat si poate ne adunam mai multi, macar uneori! Eu am incercat sa fac pe Yahoo Chat dar nu am reusit, nu o gasesc camera cand vreau sa intru. Poate face altcineva?
O zi placuta! 
Eli
angel_jp spune:
La multi ani fetelor!!Iata ca ne regasim 
credeam ca ati disparut. Ma bucur ca suntem din ce in ce mai multe si iata chiar si un Japonel
Ca sa raspund intrebarilor ...eu una m-am acomodat deocamdata aici,mai greu este cand ma duc acasa in Ro ,si sunt primita cu dragoste de catre ai mei parintisi apoi vin aici si ma lovesc de o raceala...de sincer m-a luat chiar si gripa .si mie-mi plac onsenurile,chiar ma relaxeaza vreau sa spun ..mai ales sauna ,masajul,baia...eu una sunt incantata.Vreau sa spun ca m-am acomodat si cu mancarea de aici 
si-mi place ,acasa am facuc niste teste ,analize,iar colesterolul meu a scazut de cand mananc peste ,legume ,fructe cat de multesi ca sa ma laud si eu chiar am slabit 16kg-17kgintr-un an...da fara regim drastic ,acum am 57-58 kg depinde de starea sufleteasa in care ma aflu ,uneori mananc mult si sunt pofticioasa ,mai ales la sushi,dar reusesc sa-mi revin .Mie nu mi-a fost usor sa ma adaptez acestui stil de viata,sunt o fire mai nervoasa si ma consum foarte mult ,dar iata ca m-am obisnuit si am invatat sa vb. Jap. putin,cu toate ca am facut si o scoala de stat nu prea am reusit sa intretin o conversatie cursiva ,fara greseli gramaticale
Sincera sa fiu nici nu mi-am dat prea mare osteneala ...(mentionez ca sotul meu nu are cunostinte de limba engleza..dar ne descurcam )Astazi chiar il sarbatoresc (zi de nastere)si am pregatit o surpriza pt . el,[olala
]Asadar va pupicescsi ma bucur ca suntem totusi destul de multicele 
remy spune:
Angel_jp La multi ani pentru sotul tau,multa fericire si tot ce va doriti
Aliada spune:
La multi ani Angel!Sa-ti traiasca!
angel_jp spune:
Multumesc mult fetelor si voua asemenea!
eellyia spune:
Mai fetelor (cele care stati in Tokyo), ati observat ca pe-aici sunt o gramada de ciori 
? Sau am innebunit eu? In fiecare dimineata pe la 5:00-6:00 imi dau desteptarea. Incep sa croncane si ma enerveaza! L-am intrebat si pe sotzul meu care-i treaba cu ciorile astea si mi-a spus ca intr-adevar numarul ciorilor a crescut foarte mult in ultimul timp, acestea devenind o problema pentru Tokyo. Chiar anul trecut primarul a luat initiativa, capturand (si omorand) peste 2000 de ciori 
! Nu stiu de ce mi-a venit in gand subiectul asta cu ciorile. 
Intr-un fel ma amuza cand ma gandesc ca marele oras Tokyo se confrunta cu o astfel de problema...
azumi spune:
Io am impresia ca ciorile or sa devina in scurt timp ceva gen cainii nostrii maidanezi!Bine macar ca nu exista riscu` de-a te musca si bine ca nu turbeaza .hihihihihihiii
Serios, si la noi is o gramada de ciori, da cineva zicea odata ca-s protejate in japonia.
Cum ramane mey cu ciatu ala? Se mai face sau ba?la toti
ana
pengunica spune:
Sper sa nu gresesc dar problema ciorilor era si in Ro ,mai precis in orasul meu natal Iasi ,cand uneori iarna in linistea orasului se auzeau sunetele armei care le lua suflarea bietelor pasari[desi trebuie sa recunosc ca sunt destul de galagioase] ....poate s-au inspaimantat si ele si au aflat ca Japonia o fi o tara mai pasnica dar din cate observ s-au cam inselat saracele
In copilarie imi placea sa le vad zburand dezordonat ....asa stiam ca fac a ninsoare dupa spusele bunicii mele.Stiam ca sunt vestitoarele zapezii care imi pricinuia o nespusa bucurie mai ales ca puteam merge la sanius.
Acum nu stiu daca m-o fi mintit bunica, dar parca sa le vezi gramada prin copaci croncanind ingrozitor nu sunt tocmai o priveliste care iti incanta privirea.
carola spune:
scuze ca ma bag asa,ca musca,dar am si eu o intrebare. vreo fata din Constanta sta in Tokio?
eellyia spune:
HiHiHi, azumi... 
apropos de caini maidanezi, imi aduc aminte o faza destul de amuzanta din Japonia, dar si jenanta in acelasi timp. Eram pentru prima oara in Japonia, undeva la tara in Shikoku. Era cam pe la miezul noptii cand m-am hotarat sa sun in Romania. Pentru asta trebuia sa ies la o cabina telefonica si aveam de mers vreo 10-15 minute. Zis si facut. Afara era pustiu, nici tzipenie de om: in stanga camp, in dreapta camp, la mijloc o sosea pe care nu trecea nici o masina si era o linistee! Se auzeau doar greierii.
Deodata aud niste scancete prin apropiere. Ies din cabina, ciulesc urechile si ma uit in directia dinspre care se auzeau sunetele. Da, dinspre campul din stanga. Ma apropii si imi iese in intampinare un catelus! Atat de tare s-a bucurat cand m-a vazut, incat nu mai inceta gudurandu-se si dand din codita! L-am mangaiat, m-am jucat un pic cu el, dupa care l-am impins usurel catre locul de unde tasnise. Pe varfurile picioarelor, ma intorc la cabina telefonica, privind din cand in cand in urma: catelul statea cuminte la locul lui. Insa acesta, prinzand un moment de neatentie din partea mea, gaseste prilejul de a se tine din nou dupa mine. Eu, nebagand de seama, ajung in fata cabinei telefonice, dau sa deschid usa si...pac! simt catelul ca se opreste brusc in picioarele mele. "Ce faci, mai? Tot aici esti? Treci la locul tau", ii zic. Ma opresc un pic, il privesc, ma priveste si el si ce credeti ca-mi trece prin minte: "Iata-ma vorbind romaneste unui catel japonez. Poate ca el nu pricepe decat japoneza!... Ei, doar nu m-oi apuca acum sa-i vorbesc in japoneza!" Pufnesc in ras de una singura; hai ca am innebunit, imi zic. Intru in cabina, inchid usa si ma apuc sa formez numarul de telefon, gandindu-ma ca nu va avea el rabdare sa ma astepte o jumatate de ora cat vorbesc eu la telefon. Catelul a ramas insa neclintit langa cabina, asteptandu-ma. Dupa ce am terminat de vorbit, ies din cabina si ma indrept spre casuta unde locuiam. Problema era ca nu mai scapam de catel 
, acesta fiind foarte hotarat sa ma urmeze. In fine, l-am luat in casa (eu locuind singura) si i-am dat sa manance. Dupa cum infuleca, mi-am dat seama ca era mort de foame. Dupa ce a mancat, i-am facut un culcus pe hol(nu mai spun ca inainte de asta am avut cateva incercari esuate de a-l da afara, insa venea mereu la usa si scancea, incat mi-era teama ca va trezi vecinii, deci eram obligata sa il cazez)! A doua zi, proprietara ma vede iesind din casa cu catelul in brate si ma intreaba: "De unde ai catelul asta?" I-am spus toata povestea, la care ea: "Du-l inapoi imediat! Nu se poate sa iei pur si simplu cateii de pe strada! Acest catel apartine cuiva! (Mai avea un pic si zicea ca l-am furat sau cel putin asa mi-a dat de inteles...) Mi s-a parut foarte ciudat, pentru ca respectivul nu arata a catel de rasa, ci semana exact a maidanez de-al nostru! Eu fiind obisnuita cu situatia din Romania, unde sunt atatia catei pe strada si poti lua oricand unul acasa, pentru ca nu zice nimeni nimic, nu mi-am inchipuit ca in Japonia nu exista chiar DELOC caini vagabonzi... Chiar nu mi-am inchipuit ca si acest catel care plangea de unul singur pe camp, apartine cuiva. 
Ei, dar la inceput n-ai cum sa le sti pe toate... Hihihi, acum cand privesc in urma ma amuz copios...