Bebelusi frumosi si nefericiti, asteptam parinti..
Raspunsuri - Pagina 2
m34 spune:
In cartea "Bebelusul este o persoana" este o povestioara reala despre un copilas de 1.5 ani lasat la o casa de copii 9 zile, cat timp a nascut mamica lui. Citind prin ce a trecut copilul respectiv (sufleteste, pentru ca material era bine ingrijit) ti se rupe inima si iti revi cu greu. In prima noapte musca patura de trist ce era 
Imi dau seama ce trebuie sa fie pe copiii care stau in casele de copii, oricat de bine ar fi ingrijiti
Cred ca ar trebui sa adaugam la lista de Rugaciuni inca una: toti copiii sa aiba parte de parinti 
Flower spune:
Cand am nascut eu auzisem doar ca erau vreo 7-8 'candidati' la abandon ( cam asa s-au exprimat asistentele ) , toti provenind de la mame foarte tinere , sarace sau de la tara. ( cand vorbeam , mai demult de 'lipsa educatiei sexuale' 
, la ele ma refeream...) Nu i-am vazut , dar cred ca depresia mea postnatala nu s-ar fi vindecat nici acum...
Poate spun un lucru si mai crud , dar in asemenea cazuri sunt pentru avort... Copiii aceia nu vor avea parinti , copilarie , iar faptul ca vor creste intr-o casa de copii le va marca si distruge ( in unele cazuri ) viata...
tincutza spune:
Si la noi, exista un "Centru Maternal", unde sunt adusi copiii abandonati la Maternitatea Spitalului. Din fericire, pentru un an de zile, ei sunt ff bine ingrijiti aici. Stiu asta pentru ca ma duc aproape saptamanal acolo, si fara sa ma anunt inainte. Toti sunt grasuti, au sponsorizari "la greu", nu le lipseste decat un suflet care sa ii ia acasa, sa aiba grija de ei...
In schimb am fost socata cand, in timpul unei vizite de caritate (un club feminin din localitate a impodobit pentru copiii dela Maternal si pentru cei de la sectia TBC copii doi pomi de iarna), personalul mai ca ne-a luat la bataie.
Micutii de la TBC stau in niste conditii groaznice, cu niste cerberi in locul mamelor. Ei sunt internati aici pentru o perioada nelimitata,aici invata, aici traiesc, aici isi vor face sarbatorile... Ei au parinti, dar sunt adusi de la mari distante, chiar si din Moldova. Ei bine, cand au venit persoanele care doreau sa impodobeasca bradul si sa le ofere dulciuri si jucarii, asistenta sefa a sarit ca arsa si a inceput sa urle la noi, ca pana nu avem aprobarea directorului nu avem voie sa filmam sau sa fotografiem (cu toate ca avem acreditari), nici sa facem vreu brad.
Micutii, care au niste deformari ale oaselor oribile, se uitau cu jale la noi, cu o tristete in ochi cum rar s-a vazut. Ei sunt destul de mari sa isi aduca aminte de un Craciun in familie sau de un cadou de "Mosul".
Nu-mi dau seama cum, in prag de Craciun, mai pot exista astfel de persoane. Numai pentru ca sectia arata jalnic (spre deosebire de sectia directorului, ultramoderana, si care este adusa "in fata" de fiecare data cand e vorba de presa) si sufletele angajatilor sunt "pe masura"?
monica spune:
As vrea sa stiu, daca cineva cunoaste, care sunt procedurile nu pentru a adopta un copil, ci pentru a-l gazdui si a-l îngriji câteva zile. Sau macar câteva ore. Credeti ca as avea vreo sansa sa ma lase sa iau un copil acasa macar într-un week-end??
Stau pe de alta parte si ma gândesc cât de sfâsietor trebuie sa fie pentru un copilas abandonat sa fie amagit doar cu câteva zile sau ore în compania unei familii adevarate :-( Dar, totushi, ar fi câteva clipe de fericire pentru el. Off, cum o dai, cum o-ntorci, tot rau iese..:-((
Eu mi-as dori sa pot face fericit, acum, de sarbatori, macar pentru câteva clipe, un copilash parasit. Stiu ca personalul caminelor de copii ezita sa-i lase în grija unor familii pe perioade asha scurte, tocmai pentru motivul pe care l-am spus, ca se întorc si mai bulversati în camin dupa aceea...
Daca cineva cunoaste si-mi poate spune cum se procedeaza, pliz, astept raspunsurile voastre.
Cu drag,
Monica
Raluca spune:
Monica, eu am incercat un astfel de act, cei drept in urma cu vreo 3 ani, in Cluj , la un leaga de copii unde una din prietenele mele era medic rezident dar.....Nu s-a putut!
Directoarea ne-a explicat (eram vreo 3 implicate in acest plan)ca au fost astfel de cazuri care s-au dorit a fi fericite pentru copii si s-au terminat nasol pentru psihicul copiilor. Asa ca nu ne-au acceptat. Era insa vorba de copii de 2-4 ani care intelegeau ce se intampla. Probabil daca ai lua acasa un sugar , in sensul sa aiba sub 1 an situatia ar fi altfel. Succes!
Raluca mama Ilincai
carmens spune:
Eu ma gandesc foarte serios sa infiez un copil chiar daca incerc in continuare sa-l am si pe al meu.Daca mi-ar da Dumnezeu si un copil al meu nu ar fi nici o problema ,asa as avea doi copii si as recupera timpul pierdut si sunt sigura ca i-as iubi pe amandoi la fel.Din pacate sotul meu inca ezita ,nu ca ar vrea neaparat sa aiba copilul lui, dar in ultima vreme au fost mediatizate multe cazuri in care copilul infiat este cerut de parintii naturali (sau cer bani de la parintii adoptivi- oare unde este confidentialitatea ???) si culmea legea romana le da castig de cauza, si din acest motiv el inca ezita.
Asa ca atata vreme cat legea este ambigua multe cupluri vor sta sa se gandeasca foarte bine daca sa riste sau nu.Eu inca mai sper sa se razgandeasca (sotul) si la anul sa incepem demersurile pentru adoptie in paralel cu analizele si tratamentele necesare pentru a avea noi un copil.
Sa auzim numai de bine.
Carmen
liliana csaki spune:
Fetelor revin si imi cer scuze de la inceput daca lezez pe cineva. Cred ca am mai spus-o odata, daca vrei sa adopti un copil o faci pentru ca simti tu ca vrei sa faci asta, pentru ca ai multa dragoste de daruit si nu pentru ca ti-e "mila" de el, ca "o sa aiba cine sa-ti dea si tie un pahar de apa la batranete" sau mai stiu eu ce alte motive.Si, la fel, daca vrei s-o faci, te informezi temeinic cu privire la ce-nseamna sa faci acest pas,de unde-ncepi si nu asculti "folclor"-ul(din pacate mediatizat uneori).Poate c-ar fi timpul sa-nvatam ca nu tot ce apare in media este suta la suta real, in goana dupa senzational(pana la urma stirea e tot o marfa care trebuie vanduta)se mai "omit" uneori amanunte importante.Imi permit sa spun(scuze) ca nu ambiguitatea legii(pe care uneori nici n-o cunosc cei ce vorbesc de ea) ii face pe romani sa se gandeasca de 100 de ori daca sa faca sau nu pasul ci propriile prejudecati, diferenta aceasta intre "copilul meu" si "copil adoptat", pai daca-l adopti nu e al tau, al cui o fi? Din momentul in care este adoptat(pentru ca exista niste pasi premergatori obligatorii) nimeni nu mai poate veni sa-ti ceara copilul inapoi sau sa-ti ceara bani ori altceva, acel copil este "copilul tau" cu tot ce decurge din asta.
Vorbesc in cunostinta de cauza, am doi copii, "COPIII MEI", dar pe care i-am adoptat(si asta in conditiile in care as fi putut avea un copil natural, apeland la donator).Ok., pot sa va spun cu certitudine ca din momentul in care i-am tinut pentru prima data in brate, pe fiecare dintre ei, am "stiut ca sunt copiii mei" asa cum mamele naturale povestesc, ca in maternitate, in camera bebelusilor stiu care-i al lor desi la prima vedere toti sunt la fel.Pe Laura(4 ani si jumatate) am tinut-o prima data in brate cand avea 8 luni si 3 saptamani iar pe piticul de David(pe 17 face doua luni si mai avem pana terminam formalitatile dar de la 3 saptamani e acasa) in cea de-a patra zi de viata, si-am fost prima(dupa doctori si asistente). Ce regret? ca n-am avut si cu Laura aceiasi sansa.Niciodata n-a aparut nimeni la usa mea sa-mi ceara bani sau altceva.Nu m-am gandit niciodata la ei altfel decat la copiii mei, ma comport la fel ca orice mamica, nici mai rea, nici mai buna, cred ca suntem o familie absolut normala, la fel ca alte sute de mii si spun cu mana pe inima ca si de-as putea n-as schimba nimic in viata mea de pana acum.Si mai cred cu tarie, ca statutul de parinte(implicit cel de mama) nu-l obtii instant prin simpla aducere pe lume a unui sufletel nevinovat, care n-a cerut asta, ci in timp, atunci cand stii sa-l tii in brate cand il doare ceva, sa-i alungi temerile cand apar, sa te bucuri alaturi de el de progresele pe care le face, sa fii acolo cand are nevoie de tine, cred ca asta inseamna sa fii parinte.
http://community.webshots.com/user/lilianacsaki
ange spune:
liliana csaki,am plans cand ti-am citit randurile...
BRAVO si felicitari mamica inimoasa ce esti! Sa dea Domnul sa-ti cresti copii in pace si-n liniste sufleteasca si sa te bucuri de ei toata viatza ta!
ange,mamica de 2 ori
http://community.webshots.com/user/maiaioana
danielac spune:
Liliana bravo!
Sunt total de acord cu tine!
Tot ce ai scris e adevarat!
Si felicitari pentru al doilea bebe, nu stiam ca ai deja doi copii!
Sa iti traiasca si sa fiti fericiti!!!
pupici de la fetita mea pentru voi!!!
Dana si Diana-Maria
http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac
carmens spune:
Draga Liliana, sa stii ca nu m-ai lezat deloc (pentru ca simt ca mie mi te adresai, mie si celor care gandesc ca mine poate)si chiar iti multumesc ca mi-ai deschis ochii.Ai dreptate nu am studiat in amanuntime legile si am luat de buna ceea ce s-a mediatizat, uitand ca de fapt ei vand un produs de senzatie si de multe ori omit amanunte importante.Dar mi-am propus sa ma documentez temeinic si astfel sa-l conving pe sotul meu ca nu exista nici un risc ca peste ani sa vina cineva sa ne ia copilul adoptat.
Iti multumesc inca odata ca mi-ai deschis ochii si ca mi-ai dat noi sperante si deasemenea ii multumesc si lui Mihai pentru incurajari.
Sper ca in curand sa va dau vesti bune.
carmens