Cu incredere... spre Canada! (partea a II-a)
Raspunsuri - Pagina 18
Lumy spune:
Draga Mlorelei
Incerc sa-ti scriu citeva rinduri ....Eu te inteleg perfect prin ceea ce treci ! Acesti pasi i-am facut si eu , acelasi suflet ravasit l-am avut si eu si dupa citeva luni de Canada m-am intors in tara. Nu am putut decit sa-mi evaluez posibilitatile si sa le cintaresc ..Am constat ca pentru mine Romania inseamna o situatie materiala mult mai buna decit ceea ce as fi putut face in Canada. E bine sa reflectezi foarte bine la viitor, sa faci calcule aproximative sa analizezi totul la rece si apoi sa iei o decizie! Eu dupa calcule facute mi-am dat seama ca in Canada as ajunge la situatia din Roamania dupa vreo 10 ani de munca si mi-am zis ca nu se merita ... A fost decizia mea , nu mi-a parut niciodata rau de ea ... Nu am eliminat definitiv Canada din viata mea ...Voi mai face naveta din cind in cind sa mai imi vizitez fratiorul pe care am reusit sa-l angrenam si pe el in procesull emigrarii si care la numai 18 ani a ramas sa faca facultatea in Montreal. Pe viitor as vrea sa-mi iau cetatenia canadiana si asta ar insemna sa mai stau vreo doi ani in Canada ..Dar definitiv nu voi ramine ...!
Sfatul meu e sa reflectezi si sa faci alegerea cea mai buna! 
http://community.webshots.com/user/luminitafeodorov
Lumy
camelia11385 spune:
Draga Lorelei,
Stiu ca sfaturile sint sfaturi,orientative si subiective pe deasupra si ca in definitiv tu stii cel mai bine datele problemei, dar un singur lucru' pot sa spun: Fugi, fugi mincind pamintul!
Bazat pe experienta personala plus cercetari indelungate legate de soarta expatriatilor pot sa-ti spun:
Fa tot posibilul sa-ti pastrezi rezidenta sau ce e in Canada, pastreaza aceasta portita deschisa doar in caz de nevoie, dar du-te inapoi; nu lasa pasarea din mina pe cea de pe gard, nu sacrifica zona de comfort la care ai ajuns in Romania pentru o existenta iluzorie in Canada.
Faci bine ce faci, crede-ma! Ti-o spune cineva care a parcurs drumul pe care tu esti gata sa pornesti, a baut cupa de amaraciune pina la fund si pot sa spun cu mina pe inima ca daca ar fi sa o iau de la inceput as spune un NU raspicat. Crede-ma, pretul platit este prea mare, de citeva ori bune cit face. Chiar daca o scoti la capat pina la urma o faci cu pierderi incomensurabile.
Te-ai gindit bine mai ales in ceea ce priveste fetita; in primul rind educatia ei si in al doilea rind faptul ca nu vrei sa pierzi ani din copilaria ei dat fiind faptul ca tu vei fii "ocupata" cu "travaliul" luptei pentru supravietuire.
Nu te amagi cu gindul ca daca ai stii limba mai nu stiu cum sau ai avea nu stiu in plus ar reprezenta o mare diferenta; tot de la geniunchiul broastei o vei lua si tot anii aia secatuiti de orice mingiiere ii vei trai; in plus, mai tirziu ai vedea ca banii aia pentru care ai plecat si faptul ca nu vezi hirtii/gropi pe strada sau ca pe masina ta o cheama Honda si nu Dacia o sa te incalzeasca tot atit de mult cit aurora boreala, taman deloc.
Apropo sentimentul asta despre care multa lume zice ca dispare odata cu trecerea timpului, dimpotriva, se accentueaza.
Multi dintre cei care "se obisnuiesc" au in fapt capacitatea si dorinta de a se obisnui mai dezvoltate dar daca iti asculti glasul inimii afli care este adevarul.
Ira spune:
Buna, ziua tuturor!
Draga Lorelei,
imi este greu sa-ti dau sfaturi,
nici nu cred ca sunt eu in masura,
pot sa-ti spun insa ca din experientele celorlalti,
am observat ca, daca ai peste 30 ani,
numai o persoana cu adevarat flexibila si deschisa
si foarte puternica
rezista la schimbarile atat de drastice pe care le presupune emigrarea.
Cand esti mai tanar se pune altfel problema,
cel putin asa am observat eu,
tinerii trec usor si fara sa observe aproape
peste multe probleme.
Tu, mai ales daca nu ai motivatia financiara
(1300 euro egal cam pana in 2000 CAD, ceeace pt. Romania
subliniez, pt. Romania e mult)
si vazandu-te pornita inca de la inceput pe intoarcerea acasa
nu vad de ce ai ramane acolo.
Cred, de asemenea, ca daca esti si singura
(fara sot adica)
vei trece de 2 ori mai greu peste toate neplacerile de acolo.
Te sfatuiesc si sa faci totul posibil
ca sa-ti iei cetatenia canadiana,
asta pentru evitarea oricarui regret
si pentru a-ti lasa deschise mai multe oportunitati
si sa incerci sa-i faci acte si fetitei tale.
Nu vreau sa creez iar controverse,
insa nu am inteles chestia asta cu bani, bani si iar bani,
viata romanilor nu tot la asta se rezuma?
Daca nici canadienii nu au vacante, ce sa mai vorbim de noi?
Iarta-ma din tot sufletul,
insa situatiei tale
se potriveste de minune un celebru proverb romanesc...
"chior in tara orbilor"....(dpdv financiar in Rom.)
Pe de alta parte ce te faci daca te concediaza firma elvetiana acum?
(sper din tot sufletul sa nu fie asa)
Te mai poti angaja asa de bine undeva?
Dar daca firma da faliment peste 1 an, 2, ce se intampla?
Crezi ca mai poti gasi undeva asemenea salariu
care este urias pentru Bucuresti?
(am emis si eu niste ipoteze sumbre
ca sa-ti evaluezi obiectiv situatia :-) )
Mai scrie-ne sa vedem
daca te mai putem ajuta cu sfaturi
ca cu altceva......
off topic,
Sibin mi-a spus ca tocmai s-a uitat la o emisiune pe Discovery
si una din descoperirile anului 2003 a fost ca......
NU trebuie sa-ti tii periuta de dinti
in camera in care exista si toaleta, pentru ca
in momentul in care tragi apa,
milioane de bacterii se raspandesc in aer
si implicit ajung si pe periuta respectiva
si asta ar fi un alt motiv al aparitiei cariilor :-)) !
Noi tineam periutele fix langa WC
dar o sa schimbam situatia!!
Ciao-ciao, mi-e dor de voi, ati cam disparut, canadiencelor!
cu drag,
Irina si Sofia cea jucausa
Ira spune:
Draga Camelia, este greu sa generalizezi,
uite de exemplu,
sotul meu s-a adaptat sa stea in Rom.,
(nu in Canada, atentie)
fiindu-i mult mai greu dpdv financiar
si este bine-mersi, foarte fericit.
Nu zic ca nu-i e dor de tara,
dar isi aduce aminte de ea de 2 ori pe luna.
Acum depinde de fiecare....
stiu, de asemenea ca avea niste prieteni foarte buni
cu care m-am intalnit de cateva ori
si ne-am simtit minunat,
dar nici prin cap nu-i trece sa sufere
sau sa regrete ca a plecat, la ce i-ar folosi?
Irina si Sofia cea jucausa
camelia11385 spune:
Draga Ira,
Tot ce ai scris este plin de bun simt si dupa cum spuneai e greu sa generalizezi; tot ce ai scris poate fi adevarat pentru tot restul lumii dar nu e obligatoriu sa fie valabil pentru fiecare...
Ex: am plecat la 30, nu am avut false asteptari si nici doruri de sarmale nu m-au incercat. Am fost intotdeauna o persoana cosmopolita si deci inclinata "sa plec". In momentul plecarii am fost sceptica iar sotul era in al noulea cer; 6 luni mai tirziu el urla din toti rarunchii sa ne intoarcem, eu dadeam cu piciorul in podea sa nu o facem cu mina goala, cetatenie, bani, experienta de munca daca nu altceva, etc....Am tinut-o asa anii de zile...
Concedii?...
Singurele concedii au fost perioadele de somaj sau intre slujbe cum zic ei;
Acum am un salariu mult peste medie si ma pot da afara oricind, de fapt ma astept chiar luna asta, fara sa am perspectiva de a gasi o slujba similar retribuita.
mlorelei spune:
Multumesc mult dragele mele pentru sfaturi, pentru faptul ca ma ajutati enorm in a lua decizia.De fapt, cred ca si datorita voua decizia am luat-o, acum astept cartea de rezident,care sper sa vina intr-o saptamina ,sa-mi iau bilete de avion( sper sa gasesc) si sa-mi continui drumul in Romania.
Draga Ira, am 31 ani, acum 4 ani cind am divortat am lasat totul eram fericita ca am scapat si am luat-o de la zero.A dat Dumnezeu si am avut nororc, am muncit mult, am avut la un moment dat 2 job-uri,si am reusit sa realizez ceva,pt. ca acum sa dau cu piciorul la totul si s-o iau de la capat.
Ce inseamna sa-mi pierd job-ul dupa 1-2 ani? Aici nimeni nu e sigur de job-ul lui nici macar pentru saptamina viitoare, darmite pentru anul urmator?
E adevarat ca pina la urma toti luptam pentru a avea cit mai multi bani, dar nu mi se pare normal ca familii care traiesc impreuna de zeci de ani sa aiba conturi separate si multte chestii pec are le-am aflat si m-au minunat, ar fi f. multe de spus, ceea ce e clar e ca sutem ALTFEL formati si amprenta celor 20-30 ani traiti in Romania isi spune cuvintul intreaga viata.
Sunt citeva idei ale mele, nu mi-e deloc usor sa-mi iau iar cele 4 valize in care-am incercat sa string ce-am avut mai de pret si sa plec acsa, dar ma gindesc ce greu mi-ar fi sa fac asta dupa 3-4 ani asa cum multi au facut-o.
Frate-miu mi-a zis ca daca trec de pragul de 2 ani care sunt cei mai greu, dupa ce-ai suferit atit e o prostie sa pleci, sau cine stie.
As vrea sa spun multe in citeva cuvinte si nu reusesc sa exprim mai nimic din ceea ce simt, sunt ravasita, vreau sa se termine o data toata povestea asta.
Oricum va doresc sa fiti fericite oriunde va aflati si nu ma judecati prea rau.
Cu drag,
Lorelei
anemona spune:
Buna seara!
Nu stiu daca ar trebui sa scriu la acest subiect, nu am calcat niciodata pe pamant american sau canadian, dar mi-am dorit candva sa plec mai mult decat orice pe lume. Ani de zile am facut incercari care au insemnat mult efort si mult stres si, probabil ca atunci cand soarta iti este potrivnica intr-o anumita directie, nu se intampla.
Atunci eram in postura de a nu avea nimic: casa, joburi decente, nimic. Stateam cu chirie si ne luptam sa trecem luna cu ajutorul substantial al parintilor.
Au trecut anii, am muncit amandoi, situatia s-a schimbat, ne-am cumparat o casa a noastra, avem servicii bune, o situatie stabila, mai nou asteptam un bebe, ceea ce ne umple de fericire.
Pana nu demult credeam ca imi mai doresc la fel de mult sa plec, dar am fost surprinsa sa constat ca dorinta asta a ramas undeva in urma. Cred ca acum am putea pleca destul de usor, dar nu simt ca mai vreau s-o iau de la capat, pentru ca simt ca mi-e bine aici. Asa este, nu stii niciodata cat va dura binele, dar oare ai undeva pe lumea asta vreo garantie?
Asa ca ii inteleg perfect si pe cei care isi doresc cu orice pret sa plece, am fost in postura asta si cred ca daca as fi ajuns acolo atunci, m-as fi agatat cu unghiile si cu dintii, pentru ca nu ma astepta nimic inapoi. Ii inteleg si pe cei care simt ca le e mai bine aici, pentru ca au muncit si au avut si sansa sa aiba o situatie buna aici la care si acolo ajungi cu mari eforturi.
Cred ca fiecare trebuie sa-si asculte instinctul si sa procedeze cum e mai bine pentru el insusi, nu sa extrapoleze experientele altora in cazul lor. Daca inima le spune sa ramana, sa ramana, iar daca nu, stiu ei ce stiu!
Lorelei, multa bafta si Dumnezeu sa te lumineze in decizia ta!
Va rog, nu dati cu pietre, e doar ceea ce cred eu...
Ira spune:
Lorelei, eu pot sa-ti spun ca sunt convinsa
ca indiferent de ce consideri tu,
ca esti intr-o situatie grea acum, etc,
foarte multi oameni si-ar dori sa fie in locul tau acum,
tu ai de ales intre un bine si alt bine,
asa ca incearca sa fii mai optimista.
Nu cred, sincer, ca ai facut tocmai bine
si ca ai evaluat nivelul de trai din Canada corect
mergand pe la familii de romani,
tu oricum esti o fiinta puternica daca ai reusit asa de bine in Rom.,
si ar fi trebuit sa te duci pe la cei care au reusit si pe acolo
oameni care se plang exista si in paradis,
numai ca in Ca se pleaca de la alt nivel decat pe aici.
In Rom. se pune problema mancarii in ziua urmatoare
pe cand acolo faci imprumuturi pentru scoli bune, etc.
in sensul ca peste tot exista neajunsuri,
dar macar acolo se traieste.
Intr-adevar, tu ai o situatie speciala
si trebuie sa iei aceste decizii personale absolut singura,
noi nu prea te putem ajuta decat
incercand sa ne punem in locul tau si evaluand situatia
din punctul nostru de vedere.
Pentru mine, nu stiu daca am mai spus asta,
in afara de factorul economic,
mai exact de banii pe care ii vom castiga acolo muncind,
conteaza foarte mult si factorul estetic,
in sensul ca o bucurie mica
cum ar fi aceea de a iesi din casa
si de a da de flori pe strada, lumini, sau de cladiri frumoase,
sau de oameni imbracati bine, zambitori, relaxati,
conteaza enorm.
De asemenea,
un loc unde sa nu fii agresat sexual
de toti maniacii, sau macar daca esti, sa fii achitat pt. asta.
Pentru mine conteaza cum sunt servita,
conteaza sa nu fiu repezita la restaurant,
sa nu fiu intrebata de ce comand numai atat,
conteaza sa mi se dea rest atunci cand cumpar ceva,
conteaza daca copilul meu este tratat bine la scoala sau la gradinita
conteaza sa nu fie batut sau certat acolo,
(apropo de asta, la noi la liceul unde predau
tot timpul erau discutii pe tema asta la consilii!),
conteaza atunci cand imi platesc loc la tren
sa stau si jos, nu sa mi se spuna ca acel loc
a mai fost vandut o data,
conteaza sa nu fiu plina de noroi cand merg pe strada,
conteaza ca atunci cand merg la doctor
sa fiu ingrijita bine si daca nu dau mita,
conteaza ca atunci cand platesc asigurare medicala
ea sa fie valabila,
conteaza sa vad lucruri frumoase
cum ar fi un festival, vara, sau concerte pe strada, etc
Pentru mine, conteaza multe lucruri din acestea mici
care imi umplu viata,
dar cel mai mult conteaza ca,
daca voi munci, voi invata si voi fi serioasa,
voi reusi sa am viata decenta pe care mi-o doresc atat.
Pe de alta parte, daca nu l-as fi avut pe Sibin,
nu stiu daca as fi avut puterea sa plec,
la tine se pune problema foarte diferit,
esti extrem de vulnerabila asa.
Acte fetitei tale poti sa-i faci?
Ea tot 3 ani trebuie sa stea in Ca pt. a avea cetatenie?
Lorelei, eu zic ca ar fi cinstit
sa consulti si alte pareri ale celor care traiesc acolo,
tu daca ai reusit aici asa de bine,
iti imaginezi cum ar fi daca ai reusi acolo?
Cred ca romanii cu care ai discutat
sunt oameni care au salarii de la minim spre mediu,
mai e nevoie sa-ti spun care e salariul mediu in Rom?
Dar daca ai discuta cu unii
care au salariu mare in Ca?Ai mai avea aceeasi parere?
In Ca, intr-adevar, te poate da afara oricand
(nu cred ca se intampla daca iti vezi de treaba)
dar macar nu mori de foame,
ajutorul social am inteles ca e decent acolo,
ce te faci insa aici daca nu mai ai serviciu?
cu drag,
Irina si Sofia cea jucausa
Ira spune:
Inca ceva....e rau sa ai cont separat?
Nu prea am inteles la ce te referi?
E vreun avantaj economic, insa rau moral?
scuze, intreb si eu asa....
Irina si Sofia cea jucausa
Ira spune:
aaaa, stiti ce ma mai deranjeaza pe mine aici?
Nu exista un loc in care sa ma pot duce cu copilul
si sa nu se fumeze in afara de McDonald's.
Eu chiar sunt obligata sa inghit fumul tuturor
cand ies intr-un restaurant?
Sper ca in Ca sa nu se fumeze asa mult
Irina si Sofia cea jucausa