Rezident in Coreea

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

pengunica spune:

Da OtiliaLia ai pus punctul pe I ,in Japonia betisoarele sunt de unica folosinta si in nici un caz nu se spala si se folosesc din nou.
Tareia betisoarele din restaurant erau intradevar din inox,scuze pt confuzie.Stiu ca Coreea nu este chiar asa ; pana la urma este tara in care traiesti cu familia ta si o cunosti mai bine decat mine, dar ca simplu turist ,daca vrei sa o vizitezi nu este totusi o tara foarte interesanta [cladiri,parcuri..etc]Poate o fi mai bine din punct de vedere al preturilor dar asta facand comparatie la Romania si nu la celelalte tari mai bine dezvoltate ,nu?
Poate ca japonezii nu se imbraca chiar asa de bine dar sa nu uitam totusi ca ei copie stilul american si nu numai,uitandu-ma prin cateva reviste de moda ,fusta peste blugi este de asemenea purtata si de cei din Paris ,Londra, New York,sa nu dam vina doar pe bietii japonezi ca nu este drept .Acea imbracaminte nu este specifica tuturor japonezilor .Poate ca in asia cei mai ciudat imbracati sunt japonezii dar in europa nici cu englejii nu mi-e rusine ....
Nu vreau sa ranesc pe nimeni ci pur sii simplu sa-mi expun opinia si punctul de vedere,
Si sincera sa fiu nici eu nu sunt adepta blugilor cu fusta

pengunica spune:

.....scuze englezii,,am scris englejii,scuze

lai spune:

Fetelor,

Hop si eu cu niste impresii un pic diferite legate de Coreea, unde am fost ca turist zece zile anul trecut.. Mie mi-a placut, e adevarat ca nu e cea mai evidenta destinatie turistica, dar eu m-am simtit bine si am avut ocazia sa vad lucruri interesante.. In Seul mi s-a parut ca sunt destul de multe lucruri de facut, mie mi-a placut si sa ma plimb pe strazi - zona unde am stat (nu la un hotel, ci la o pensiune destul de in centru unde locuia prietenul pe care l-am vizitat si care era acolo pentru o perioada de un an de zile) era plina de barulete indragite de tineri seara se umplea de grupuri de pustani majoritatea ametiti bine, galagiosi si mergand in zig-zag pe strada de la ore nu foarte tarzii, era un pic cam ciudat e drept dar pe mine nu m-a deranjat prea tare, precum nu m-au deranjat nici strazile comerciale pline cu tarabe de tot soiul, mie imi place aglomeratia si forfoteala, imi da senzatia ca e un loc plin de viata.
In Seul am fost sa vizitez gradinile si fostul palat imperial, am fost intr-un cartier mai artistic, din pacate nu-mi amintesc cum se cheama, unde erau tot felul de galerii de arta si ceainarii unde tare bine mai era sa stai sa te intanzi la taclale intr-o zi ploioasa, am fost sa ma plimb intr-un campus universitar, in cartierul de langa baza militara americana care mi s-a parut interesant ca idee, mi-au placut stradutele cu copaci aliniati care coborau pe dealuri, am fost intr-o moschee si mi s-a parut interesant sa vaz ce fel de oameni din toata lumea traiesc in Seul, am fost cu un teleferic undeva pe un deal inalt de unde se putea vedea tot orasul, mi-au placut mult restaurantele lor, mai ales cele unde mesele au un grill in mijloc si ti se aduc bucati de carne cruda pe care ti le faci singur si apoi nelipsitele "side dishes".
Am mai fost intr-o zi la un fel de muzeu al satului in afara Seulului, care mi s-a parut extraordinar de bine aranjat, cu felurite casute si temple si prezentari ale obiceiurilor din diverse parti ale tarii.

Din Seul am plecat mai departe singura, si e drept ca la inceput am avut niste momente foarte frustrante, eu nevorbind coreeana deloc si majoritatea coreenilor, mai ales in afara Seulului, nevorbind nici engleza nici vreo alta limba pe care s-o gavaresc eu, asa ca am crezut ca n-o sa ajung niciodata la destinatie, dar pana la urma m-am descurcat si, in limbajul semnelor si cu doua cuvinte ici si colo, oameni cunoscuti intamplator s-au ingrijit de mine si in continuare calatoria a decurs fara probleme majore. Am ajuns la Seoraksan (sper ca am scris bine numele - este un parc national in nordestul Coreei de Sud) unde am urcat pe munte si am vizitat un templu budist impresionant in inima muntelui. Mi-a placut foarte mult, mai ales ca era aproape de malul marii, si seara cand am coborat din varf de munte am servit la cina peste proaspat din mare :-) Muntii lor (si natura in general) mi-au parut ca seamana f. mult cu cei din Romania. Am avut niste faze mortale pe munte, eu urcand singura cuc si toti coreenii cu care ma intalneam minunandu-se ce-oi face eu oare singura, pana la urma am invatat cum se spune "esti singura???" (din pacate am uitat intre timp), dar toti foarte draguti, o calugarita budista care vorbea engleza mi-a dat ciocolata "sa am energie", alt grup cu care m-am intalnit de cateva ori pe carari si am reusit eu sa le explic intr-o conversatie foarte simpla ca sunt din Romania, si mai tarziu cand ma zareau de pe alta colina strigau la mine printre copaci "Romania, Romania!". Ce nu mi-a placut era ca pana si pe munte era destul de multa "aglomeratie" - asta probabil pentru ca densitatea populatiei in Coreea este mare si lumea iese la munte, la mare, asa ca.. - si, daca in oras imi place aglomeratia, cand ies "in natura" prefer sa nu fie atata lume in jurul meu..

Am plecat apoi spre sud, drumul cu autobuzul pe coasta taaare frumos, in stanga marea, in dreapta muntele si am ajuns intr-un final la Kyongju (iar imi cer scuze daca am scris gresit - e vorba de vechea capitala) unde m-a asteptat o alta prietena de-a mea. Oraselul micut nu prea mai pastra amintiri din timpurile trecute, doar niste tumuli (morminte). Insa undeva in afara orasului am fost sa vizitez un complex de temple si, in varf de munte intr-o grota un Buda impresionant.

Coreenii din ce-am observat eu si din ce mi-au povestit prietenii mei care au stat acolo mai multa vreme se poarta frumos cu strainii si sunt extraordinari de buni prieteni (dar, din punctul de vedere al unei prietene japoneze, pot deveni sufocanti, in sensul ca ti se daruiesc trup si suflet, dar asteapta acelasi lucru si de la tine sa fii disponibil pentru ei zi si noapte, indiferent de circumstante). Insa "lumea" este alcatuita din prieteni si familie, asadar cu prietenii si cu familia iti dai camasa de pe tine, in schimb ceilalti care nu sunt in cercul tau nu prea exista, si ca atare nu se straduiesc sa se poarte prea frumos.

Apoi o societate foarte patriarhala, unde rolurile traditionale sunt foarte clar trasate si exista o serie de obligatii fata de sot, parinti etc. care trebuie indeplinite fara drept la apel.

Mi se mai pare interesant ca, desi avand elemente culturale comune (mai ales prin religie si prin "confucianism") cu celelalte tari asiatice, coreenii si-au creat o identitate foarte distincta de cea chineza si cea japoneza - cei doi giganti intre care se afla geografic si al caror "teren de bataie" au fost de-a lungul istoriei - tocmai pentru a se diferentia de ei.

Cred ca ar mai fi interesant de povestit cum i-a marcat pe ei despartirea intre Coreea de Nord si Coreea de Sud, dar poate se avanta altcineva in discutia asta.

Tareia, te asteptam cu mult drag si curiozitate sa ne povestesti experientele tale in sanul unei familii de coreeni!

Pupici,

Lai

Tareia spune:

Salut fetelor,
pai daca tot mai dati si prin partea asta de lume dati-mi si mie un semnal sa ne intalnim. Pentru 2 zile va gazduiesc la mine, dar deocamdata nu mai mult pentru ca locuim intr-o garsoniera de vreo 4 metri pe 4 (cu baie si bucatarie cu tot) si e cam greu cu dormitul.
Ma bucur Lai ca ai descris ce e in afara capitalei Seul,intr-adevar e mult mai frumos decat in oras. Templele mai ales sunt impregnate de o atmosfera deosebita. Ai scris corect denumirile, zona aceea cu galerii de arta era Insa-dong, iar cand mergeai singura pe munte erai "hongia" (honja). Dar cred ca toti care urcau alaturi de tine erau oameni in varsta, tinerii de aici nu practica mersul pe munte.
Relieful e predominant muntos, aici se spune ca in Coreea in orice parte te-ai uita vezi muntii. Asa si este numai ca din pacate in orase iti sare mai intai dezordinea in ochi,incat imaginea muntilor din departare nu te incalzeste prea tare.Din cauza solului stancos pamantul nu e prea bun pentru agricultura si deci resursele naturale sunt putine. Oamenii se inghesuiesc in orase unde pot lucra in fabrici sau birouri sau pot vinde ceva pe strada (in deosebi mancare gatita) pentru ca la tara nu pot face mare lucru.
Am fost intr-un satuc unde traieste unchiul sotului meu si acolo toata lumea avea un petic de pamant cu orez, o gradina unde crestea ardeiul rosu si frunze de tutun ce stateau la uscat pe garduri. Cam acesta e peisajul la tara,nu vezi pasuni, ci doar munti, care nu sunt acoperiti de foioase ci de brazi si tot felul de arbusti. Nu se cresc oi,ci doar cate un porc sau o vaca pentru carne. Nu se face branza sau lapte. In general oamenii de la tara sunt saraci - va dati seama,fara grau, porumb,lactate,nici cartofii nu se prea consuma aici. Deja populatia urbana a Coreei de Sud este de 80% .
Vreau sa va dau niste date dintr-o carte despre Coreea: peninsula are o suprafata de 222.154 km. patrati "aproape aceeasi marime ca si Marea Britanie sau Romania" (chiar asa scrie) din care C.de Sud are cam jumatate. Populatia Coreei de Sud este de peste 47 de milioane, iar a Coreei de Nord de peste 22 de milioane. In Seul locuiesc peste 10 milioane de locuitori,iar in Busan - al doilea oras din C. de Sud peste 5 mil.
Va dati seama ce inghesuiala e pe-aici, fiecare incearca sa-si castige cumva existenta, sa puna un ban deoparte. Aici educatia e foarte importanta,dar si scumpa. Majoritatea absolventilor de liceu urmeaza o facultate,de aceea parintii se simt datori sa lucreze si stranga bani inca de cand copiii sunt mici.
Dar astea sunt deja alte discutii,hai ca trebuie sa continui o data povestirea.

Tareia spune:

Intalnirea cu Seulul a fost dura, dar faptul ca imi reintalnisem prietenul dupa mai mult de 5 luni de despartire, impingea sentimentul de neplacere undeva intr-un colt indepartat al mintii. Eram fericita ca vom petrece o luna impreuna ,iar ceea ce era in jurul meu nu ma afecta prea mult. Urma plecarea la Busan,la 500 de km. departare de Seul,un port in sudul peninsulei si intalnirea cu familia lui. Stiam ca aici relatiile sentimentale si mai mult casatoriile coreenilor cu oameni de alta nationalitate nu sunt agreeate deloc, dar parintii lui erau mai ingaduitori,dupa cum imi spusese prietenul meu. Mama lui avusese o viata grea alaturi de sotul ei (tatal lui) si astfel ajunsese la concluzia ca e important ca oamenii sa se ia din dragoste.
In trecut in Coreea casatoriile erau aranjate de parinti sau de frati,iar femeia si barbatul de multe ori nici nu se vedeau inainte de a se casatori. In cel mai bun caz se vedeau de cateva ori cu membrii familiei fiind de fata si schimbau cateva vorbe. Asta s-a intamplat pana la generatia parintilor sotului meu (oameni intre 50 si 60 de ani). Nici mai tarziu oamenii nu s-au luat din dragoste,dar totusi aveau posibilitatea sa se intalneasca mai des. Casatoria este si acum in majoritatea cazurilor privita ca un contract intre familii, dar generatia celor care sunt acum studenti si calatoresc mult in strainatate a inceput sa impuna alte reguli.
Casatoria soacrei mele a fost pusa la cale de fratele ei care era prieten din razboi (razboiul din Vietnam) cu socrul. Acesta a vazut-o si a fost de acord sa se casatoreasca cu ea,a avut loc o intalnire impreuna cu ceilalti membri ai familiei si ea la randul ei a fost de acord sa se casatoreasca cu el. S-au intamplat multe in noua familie, au venit pe lume si 4 copii,din care ultimul e sotul meu,iar dupa peste 30 de ani de casatorie, mama lui a considerat ca nu e importanta nationalitatea, zodia sau familia din care vii, ci iubirea. Atunci ideea asta mi se parea una normala,dar acum dupa ce am cunoscut realitatea de aici imi dau seama ca mama lui e o exceptie. (Asa ca sa-mi traiasca soacra!!)

Trebuie sa intrerup pentru ca s-a trezit baietelul.

Danro spune:

Asteptam cu nerabdare Tareia,continuarea!

Tareia spune:

Baietelul meu nu imi prea da timp sa ma instalez confortabil la calculator,sa intru linistita in atmosfera amintirilor si sa scriu. Astept si eu cu nerabdare momentul in care pot sa revin.

Danro spune:

Spune-ne te rog,ce inseamna simbolurile de pe steagul lor,acele linii,culorile si restul?
Te asteptam sa scrii,cand ai linistea necesara!
Numai bine!

Tareia spune:

Am ajuns in Busan pe o vreme si mai calduroasa decat era in Seul. Sotul meu imi spusese ca in orasul lui nu ninsese decat de 2 ori in 30 de ani,deci clima era mai degraba mediteraneana si nu continentala ca in Seul.Asta probabil din cauza marii care era la cativa kilometri distanta. Aaa! sa nu uit sa va povestesc o data despre ciudateniile de pe litoralul din Busan.
De la gara am luat metroul,cel mai placut mijloc de transport din Coreea (dupa parerea mea si a altora) pentru ca e bine intretinut si mult mai curat decat ceea ce am vazut eu in Budapesta, Frankfurt sau Paris. Banchetele sunt conforabile, curate, din catifea, podelele,usile si geamurile stralucesc de curatenie,peretii vagoanelor sunt acoperiti de postere cu reclame, si nu cu tot felul de mesaje lasate de cei care n-au ce face.
Coboram din metrou si luam taxiul ca sa ajungem la casa viitorilor socrii. Pe drum sunt din nou agasata de multimea de tarabe si magazine care isi scot produsele afara sa atraga mai bine cumparatorii. La cate un colt de strada sta cate o batranica inconjurata de ligheane cu tot felul de boabe (de soia, fasole, mazare, arahide,etc.),le vinde mai ieftin ca in supermarket si-ti face reducere daca ai chef sa negociezi pretul. Pe alta straduta vad o camioneta incarcata cu varza, alta mai mica cu mere,cu banane,la preturi destul de mici pentru salariile de aici. Casele de-a lungul drumului (2-3 km. de la statie la casa socrilor) au de obicei doua etaje sunt stramte si inghesuite,fara gradina,iar la fiecare parter proprietarul are o mica afacere. Se pare ca familia sotului statea chiar intr-o zona comerciala, ceea ce mie dupa vreo 2 saptamani avea sa-mi provoace un plans serios a caror motive cei din casa nu le intelegeau.
Un coafor, un magazin de cosmetice, un magazin de haine vechi, alte trei de haine noi, o camaruta de preluat obiecte de uz casnic vechi, un magazin gen ABC, inca un coafor, un mic restaurant cu mancaruri la minut, un barulet,un magazin de imprumutat casete video si carti cu benzi desenate,un magazin cu articole pentru copii,o florarie, o brutarie,o spalatorie, o croitorie, etc. Pe toata aceasta distanta nu au existat trotuare, copaci sau verdeata.(Pe srazile pricipale lucrurile stau mai bine)
Ajungem in sfarsit la casa prietenului meu. Ne intampina mama sa si tatal sau pe care nu ii pup pe obraji pentru ca nu se face asa in Coreea. Ne salutam doar printr-o imbratisare, la fel cum face si prietenul meu cu ei, iar eu ma mir cum de nu le vine sa se pupe cand se intalnesc. In Romania prietenul meu fusese pupat de toata lumea din familie, prieteni si din vecini, incat saracul ajunsese sa creada ca asa se face cu oricine, intinzandu-se sa-i pupe si pe cei mai putin apropiati cu care ne intalneam.
Salutul coreean insa nu se oprea doar la acea imbratisare,urma si o plecaciune in fata parintilor, ceva de genul .Inainte de a intra in casa, prietenul meu m-a intrebat daca sunt dispusa sa o fac.