tatic alcoolic!Ce sa mai fac,sa-i mai dau o sansa?

gabrielat spune:

Stiu ca repet ceea ca au zis fetele mai sus dar trebuie sa astepti sa te stabilizezi financiar ca sa te poti descurca singura cu copilul.
Dar cred ca este o masura cam drastica , sa-l parasesti fara sa incerci si alceva, mai ales ca esti intr-o tara str[ina.
Sa stii ca am fost si eu in situatia ta, si am stat de vorba cu el caci era un tata f. bun cand nu bea,dar nu s-a lasat de baut, oricat am stat de vorba cu el.
A mai spus cineva ca sa solicite ajutor de specialitate, dar iti spun din proprie experienta ca nu v-a accepta in ruptul capului!.
Sa-ti spun cum l-am linistit eu, dar mie mi-a fost mai usor pentru ca am avut tot timpul familia langa mine si m-a sustinut. Eu am dat divort si asta la speriat f. tare, si-a dat seama ca putea ramane fara noi si nu a putut accepta asta. Acum s-a schimbat, este aproape la fel ca la inceput.
Dar repet eu puteam sa ma descurs financiar cu copilul si aveam si sprijinul familiei.
Ti-am expus cazul meu pentru a-ti dovedi ca se poate schimba un om daca il pui in fata unei situatii care ar duce la schimbarea in totalitate a felului lui de viata.
Este f. important ca tine la copil si la tine, poate o sa ai norocul sa treci peste acest hot.
Mult succes si putere!

gabi

mamica dulce spune:

renisor,cum te mai simti? ce s.a mai intamplatßai luat vreo hotarare?
gabriela,povestea ta mi.a facut parul maciuca,este apropiata de a mamei,care saraca de ea,cu 3 frati si cu bunica multe nopti au dormit in padure sau in grajdi,de frica bunicului,Dumnezeu sa.l ierte...ca era un om tare bun cand nu bea,cel putin eu am fost preferata lui din 11 nepoti...
renisor sper sa fie bine cu tine si sa gasesti cea mai buna solutie,si,cum a spus lorelei daca se inrautateste situatia fugi mancand pamantul,da.i naibii de bani ca te descurci din ajutorul social pana gasesti ceva de facut!
numai bine si tine.ne la curent
cu prietenie,Anca

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

buburutza spune:

Draga mea prietena, sunt o femeie care a fost casatorita 13 ani cu un alcoolic.
Povestea mea este trista, m-am casatorit la 21 de ani cu primul meu prieten, un baiat frumos si destept, dar caruia ii placea sa bea. In timp asta a devenit singura lui preocupare. Am incercat in repetate randuri sa il ajut si la un moment dat chiar reusisem intr-un fel. Recunoastea faptul ca este alcoolic si ca necesita ajutor de specialitate. Spre surprinderea tuturor, familia lui (familie de medici) nu a fost de acord cu tratamentul, orasul in care locuim este unul mic si au luat propunerea noastra ca un afront.
Sunt multe de povestit....., am trait multe momente dramatice care l-au facut pe el dintr-un barbat ca bradul in unul care mearge in baston (desi are doar 42 de ani), care tremura ca o piftie si care daca nu bea devine violent.
Nu este cazul sa plictisesc pe nimeni cu povestea mea.
Cert este ca cei 13 ani de casnicie au facut din mine, care eram o fetita de la tara, o luptatoare....mi-am continuat studiile etc. Este drept ca pe el nu l-am putut salva, dar nu a vrut sa fie salvat este conditia esentiala.
Divortand mi-am dat mie o sansa cat nu era prea tarziu.
Am avut si eu responsabilitatea unui copil (pe care nu l-am nascut eu) si caruia intr-o zi am sa ii cer iertare ca l-am lasat prea mult timp in preajma unui om care are probleme. Eu cred ca alcoolismul este o boala incurabila.
Deci scumpa mea prietena virtuala te rog, da-ti dai tie si copilului tau o sansa.
G.

gabrielat spune:

Mamica dulce, cred ca nu am spus chiar totul,nu m-a batut niciodata si nu a trebuit sa plec de acasa.
Nu am continuat divortul,l-am amanat si acum cred ca este f. bine.
Daca nu mai era nici o sansa sa avem, eu si copilul o viata linistita bineinteles ca l-as fi lasat de tot, dar am avut noroc.
Problema este ca noi am fost 4 ani impreuna pana ne-am casatorit si nu am vazut sa aiba aceasta problema. A inceput cand a inceput serviciul, a nimerit intr-un grup de colegi "f. buni".
Acum nu mai bea si sper s-o tina tot asa.


gabi

giani spune:

S-au facut 16 ani de cind a murit, anul acesta a fost prima oara cind am readus in discutie trecutul, am inceput sa ne amintim, sora-mea, toti anii a refuzat sa se mai gindeasca la asta incit, nu isi mai aminteste aproape nimic.
Imi vine asa de greu sa povestesc, n-am facut-o niciodata, chiar acum am inceput de nu stiu cite ori sa scriu, am lasat-o balta, m-am razgindit si tot asa. Cind am inceput discutia cu maica-mea dupa toti anii, i-am spus de la bun inceput ca fac asta pentru ca ma simt vinovata, ma simt vinovata ca nu-mi pare rau, ca n-am regrete pentru ca n-am fost niciodata atasata, n-am simtit sentimente ca pentru un parinte. Ca si copil n-am simtit niciodata iubire din parte lui, n-am simtit afectiune, altele au fost sentimentele: groaza, teama, rusine, frica frica frica. La educatia noastra participa activ doar la pedepse, adica, se mai intimpla sa fie pe acasa si sa nu fie in stadiul de leguma, si considera ca trebuie sa ne pedepseasca. Nu imi amintesc odata sa fie interesat de noi, sa ne felicite de ziua noastra, ce cadouri de Craciun!, ce dulciuri, haine!, daca am mincat azi, ce sa se intereseze daca sintem bine, sanatoase, niciodata, da’ niciodata. Nu imi amintesc sa fi fost vreodata incurajate, indrumate, a recunoscut maica-mea daca nu era ca un zid pentru noi, ne-ar fi batut intr-una. Da, era alcoolic violent, violenta lui se rasfringea in general asupra obiectelor, asta pentru ca noi fugeam vazind cu ochii, ne aparam pielea, in schimb pe maica-mea o ataca adesea,, facea harcea parcea obiectele: de regula telefonul, radioul, peretii, odata incepuse sa arunce pe geam tablia de la pat, hainele, altadata l-a gasit maica-mea demontind chiuveta si multe multe altele. Era violent si in stare normala, un pachet de nervi, trintea, era nervos nervos. Relatii sociale, ce-s alea? Nu aveam musafiri, ca si copii ne mai jucam in fata blocului, eu una eram ca vai de capul meu, toti rideau de mine, cum odata mi-a zis un vecin, ca sint ultima caramida de la bloc, opinia mea despre mine insumi era foarte scazuta. Bineinteles lipsa de incredere se reflecta si ascupra scolii, nu imi amintesc sa fi facut vreodata vreo tema. Maica-mea s-a chinuit ca vai de capul ei, tinea o familie de 4 persoane dintr-un singur salariu, eram saraci ca vai de capul nostru, pina cind a luat decizia, si a cerut pensie alimentara, nu mai reusea sa faca fata. Din momentul ala toate au luat o intorsatura dramatica, scenele de violenta s-au inmultit, o scena pe care sora-mea si-o aminteste: geamurile sparte, mama in baie intr-o balta de singe in baie, si noi ascunse in dulap. Asta i-am reprosat, ca de ce nu a plecat din tinerete, nu trebuia sa stea pina cind nu mai putea face nimic. A spus ca incercat un amar de ani sa il aduca pe drumul cel bun. Si mai e si familia lui, au pus asupra mamei problema lui, bineinteles ca nu recunosteau ca ar fi alcoolic, doar ca are probleme, ca n-a luptat sa il salveze. Nu e adevarat, nu e adevarat, stiu ca a incercat. El era inginer agronom, intr-un an a fost detasat intr-o comuna de tigani, mama a luat hotarirea si a renuntat la serviciul ei, si am hotarit sa stam acolo, ca sa il aibe sub control, la insistenele familiei lui. Bineinteles, a fost si mai rau, el a fost dat afara deoarece a facut mari mari prostii, si ne-am mutat inapoi. Mama nu mai putea sa se gindeasca la divort, i-a spus clar, cind era treaz, daca face asta, da foc casei si nimeni nu scapa. Adolescenta a produs transformare, razvratirea mea a fost evidenta, dupa ce am primit citiva pumni am incetat sa mai vorbesc, nu mai salutam, nu mai exista pentru mine. Cu scoala m-am dezmeticit pe ultima suta de metri, am luat spre surprinderea tuturor treapta I si a doua, la matematica fizica, printer primii. El a murit cind eram in clasa a 12-a, l-au scos ospatarii de la crisma pe brinci, s-a intors probabil cu intentia sa faca scandal, dar pe scari a alunecat si asta a fost fatal. Toate amanuntele astea abia ce le-am aflat de la maica-mea, pina acum n-am intrebat nicioadata. Tot acum am intrebat, de fapt cum era el, ce individ era, ce avea in cap, imi amintesc unele hobby-uri, dezlega cuvinte incrucisate, citea, avea preocupari intelectuale in general. Si ii placea muzica clasica, asculta in perioada cind am avut radio. Sora-mea a mostenit hobby-ul cu cuvinetele incrucisate, amindoua am fost pasionate de lectura si muzica. Dar nu pentru ca ne-ar fi indrumat vreodata. Am intrebat-o pe maica-mea, daca vreodata se interesa de noi, daca o intreba ce avem in cap, ce idealuri avem, daca isi mai amintea cum ne cheama. Dupa acest eveniment, am inceput sa traim normal, relaxat, nu mai aveam probleme, pentru prima oara cind puneam capul linistita pe perna, aveam obsesia cu gazul, s-a intimplat de citeva ori sa vina, sa deschida aragazul si sa il lase asa, ajunsesem toate 3 sa dormim iepureste. La 2-3 luni de la eveniment, inainte de bacalaureat m-am imprietenit cu cel cu care sint casatorita, el era deja student, abia ce terminase armata. Am luat la facultate, spre surprinderea tuturor, mai ales ale rudelor, fratii si surorile lui. In fiecare august, ne intilneam la bunica-mea cu ei, cu fratii si surorile lui, cu verisorii mei, a fost prima oara cind pe noi, nu ne-au invitat si nici nu ne-au mai invitat vreodata. Asa a fost sa fie, au considerat ca daca taica-miu a murit, noi nu mai facem parte din familia lui.

Anii trec, sora-mea are catedra ei la o universitate din America, eu m-am stabilit in Canada de ani buni, ne iubim foarte mult, dar maica-mea tot trebuia sa divorteze, bine dupa ce a nascut-o pe sora-mea, ca tare mai sintem apropiate, toate trei :-))

scarmanus spune:

Renisor draga,

Vad ca locuiti in Germania, de ce nu incerci sa te interesezi de ceva clinica de dezalcolizare, sau intruniri de genul alcoolicii anonimi, sunt sigura ca exista ajutor de specialitate. Daca e un tata atat de model cand nu bea inseamna ca il intereseaza ca fiica voastra sa creasca intr-un mediu armonios. Eu asa duce subiectul in dicutie, si mai mult decat atat as cauta multe argumente sa-mi sustin afirmatia ca are nevoie de ajutor. O sa fie nevoie de multe discutii, te asigur, daca incearca o apropiere plina de tact si diplomatie si mai ales perseverenta. Daca refuza in mod obstinant, inseamna ca nu este suficient de responsabil ca sa-si asume o familie. Daca nu reusesti sa-l convingi ca este esential sa primeasca ajutor intr-o chestiune care-l depaseste (a propos, el ce crede, ca are o problema reala si serioasa cu alcoolul sau nu?), atunci te-as sfatui sa te intorci in tara o vreme cu fetita, sa-i dai timp sa mediteze cum e sa nu gaseasca nici un "sprijin" acasa cand se intoarce de la partidele de baut.
NU sunt de acord cu divortul decat in momentul in care am epuizat toate formele de ajutor disponibile sa ne salvam casnicia. Mult succes si curaj, renisor!

scarmanus

livia spune:

Am gasit un articol intr-un ziar...poate te ajuta si pe tine(sotul tau).Daca sotul tau este constient de problema lui poate vrea totusi sa incerce sa faca ceva...


“D-l ing. Radulescu Eugeniu mi-a salvat baietii de la alcoolism”

Sunt mama unor baieti in varsta de 22 si 26 de ani, care si-au pierdut tatal acum cinci ani, in urma unui accident de circulatie. Din acel moment tragic, viata noastra a devenit un cosmar. Daca eu, cu ajutorul lui Dumnezeu si al rugaciunilor, am reusit sa ma imbarbatez, gandindu-ma la cei doi baieti pe care ii aveam de crescut, ei nu au reusit sa treaca de acel moment si, pe langa alte motive (lipsa banilor, anturaje), s-au refugiat in consumul de alcool, devenind dependenti. Stradaniile mele de a-i aduce pe calea cea buna au fost zadarnice. Am incercat sa le dau Antalcool, dar fara nici un rezultat. Imi pierdusem orice speranta pana intr-o zi cand, aflandu-ma in vizita la o vecina si povestindu-i necazul meu, aceasta m-a intrebat daca n-am incercat sa ii vindec cu Fito-antialcool. I-am spus ca nu stiam nimic despre acel tratament si ea a scos atunci colectia revistei “Formula AS”, a cautat pana ce a gasit nr. 365 din 1999, unde se publicase un interviu cu d-l ing. Radulescu, despre leacul sau impotriva alcoolismului. Cu speranta in suflet, am apelat la numarul de telefon publicat (tel. 032/27.07.62), am vorbit cu inventatorul medicamentului, care mi l-a expediat postal. Dupa administrarea tratamentului, timp de doua luni, fara stirea baietilor, minunea s-a produs. Mai intai baiatul cel mic si dupa o saptamana baiatul cel mare au renuntat, fara explicatie, la alcool. Am stat trei luni de zile cu frica in san, gandindu-ma ca se vor apuca iar de baut, dar acest lucru nu s-a intamplat. Acum totul este bine, copiii si-au gasit de lucru, iar eu sunt o mama fericita, care se roaga si-i multumeste bunului Dumnezeu, dvs. si tuturor celor ce sar in ajutorul celor aflati in suferinta. In mod deosebit as vrea sa-i multumesc d-lui ing. Radulescu Eugeniu, atat pentru calitatea produsului sau, cat si pentru omenia pe care a dovedit-o fata de mine. O mama fericita,

camelia-daniela spune:

quote:

---

Originally posted by renisor

Va multumesc pt sfaturile voastre.De acum terbuie sa lupt singura.Nimeni nu ma poate ajuta dar cite o vorba bune pica foarte bine.mai imi ridica moralul.M-am gindit mult.Deocamdata trebuie sa astept sa creasca fetita putin sa o pot duce la gradinita si sa-mi gasesc un job.Voi vedea ce se va intimpla atunci.Dar nu mai trebuie sa depind financiar de el.si atunci il voi putea parasi .Nu prea mai cerd ca se va schimba.el recunoaste ca este alcoolic dar in acelasi timp zice ca nu face rau la nimeni daca bea.Se contrazice uneori.Va tin la curent.

---

Dragä Renisor ( frumos nickname ),

si eu sint o victimä a alcoolului...mai bine zis, am fost, in copiläria si adolescenta mea. Nu e cazul sä insir acum prin ce am trecut, intii din partea tatälui meu, care era un om de zahär cind era treaz, dar care se transforma intr-o bestie cind era bäut.
In adolescentä am suferit din cauza mamei...si este cel mai dureros sä-ti vezi mama intr-o astfel de ipostazä...dupä ce m-am cäsätorit si am plecat in De, am vrut s-o aduc aici la mine, ca sä pot sä o ajut...dar a fost prea tirziu!!!...s-a stins prea devreme.
Problema asta este fff dificilä, dar sint sanse la orizont. Prima problemä ar fi fost cä alcoolicii nu recunosc niciodatä cä sint dependenti...in momentul cind recunosc cä sint alcoolici, atunci sint sanse de recuperare, dar numai cu ajutor profesional pe de o parte, iar pe de altä parte, cu ajutorul täu acasä. Dacä il iubesti, nu cred cä ti-ar pica asa de greu sä-l ajuti sä treacä prin aceastä perioadä grea...tu ai spus cä este un tatä model, cind nu este bäut si eu cred cä il iubesti, dar nu este cazul sä cedezi si tu asa cum ai spus cä tu numai crezi cä se va schimba ceva!!
Nu este adevärat!!!...dacä omul vrea sä rezolve ceva, se rezolvä...dar cu multe jertfe, räbdare, dragoste si simt al räspunderii.
El deja recunoaste cä este alcoolic, dar cä nu face räu la nimeni, este fals!!!
Aici ar trebui sä intervii tu, spunindu-i cä vouä vä face räu... intr-o discutie blajinä si plinä de sentiment...oferä-i ajutorul täu, in cazul in care se duce la "Alcoolicii anonimi", spune-i cä-l iubesti si nu vrei sä-l pierzi din cauza bäuturii si dacä nu vrea s-o facä pt. tine, atunci pt. fetita voasträ minunatä, pe care o iubeste atit de mult!!!
Dacä nu reusesti cu vorba bunä, fä te rog, altceva: filmeazä-l cu o camerä video atunci cind de ex. face pipi in pantaloni, sau cind este situatia cea mai jignitoare pt. el si aratä-i cind este treaz...intreabä-l dacä ii place sä-l vadä fetita voasträ peste citiva ani, cind v-a fi mai mare, intr-o astfel de ipostazä!!! Ceva trebuie sä-l determine sä se hotärascä!!! Eventual spune-i cu frumosul, cä tu nu vrei sä duci o astfel de viatä lingä el, deoarece te obligä in felul ästa sä-ti pierzi respectul fatä de el si totodatä si sentimentele de dragoste. Asa va lucra timpul impotriva viitorului familiei voastre!!!...cu cit prelungeste situatia asta, cu atit mai mult se va agrava situatia.
Dacä nu reusesti cu nimic, atunci nu-ti rämine decit sä astepti pinä va mai creste fetita, iar in momentul in care esti pe picioarele tale, sä-ti clädesti o viatä si färä el.
Chiar dacä se va duce la "Alcoolicii anonimi", incearcä totusi in paralel sä-ti pui ceva bani deoparte si sä-ti asiguri viitorul d.p.d.v. financiar.
Sint cazuri si cazuri...unii s-au lecuit pe loc, färä ajutorul profesional, altii au reusit cu ajutorul profesional, altii nu au reusit deloc!!
Eu am cunoscut pe cineva, care nu a mai bäut nimic, peste 10 ani, cu toate cä se ducea des pe la petreceri, sau la intilniri de afaceri prin restaurante...l-am admirat tare mult, mai ales datoritä täriei lui de caracter pe care o emana in acele momente...ii era f. usor sä vorbeascä despre perioada dinainte, cind era alcoolic si despre perioada de dupä, cind nu a mai pus picäturä de alcool in gurä!!!
Nu de mult, am auzit cä a recidivat si acum este mult mai räu decit atunci cind a mai fost alcoolic!!...masina a fäcut-o Schrott, il cautä politia s.a.m.d. Nu stiu ce la determinat sä recidiveze, cä am pierdut contactul cu el. Recidivele depind de täria de caracter si motivatia fiecäruia in viatä.
Tu trebuie sä ai in orice caz, o situatie stabilä financiarä, care iti va da si puterea de a lua decizii pt. viitorul täu.
Dar nu vreau sä vezi deja totul asa de negru...mäcar sä nu-ti reprosezi mai tirziu cä nu ai incercat totul, ca sä-l ajuti!
Vreau sä-ti dau sperante...alcoolismul este o boalä care se poate vindeca...dar drumul este lung si obositor pentru familia ta.
Nu-ti pierde speranta!!!
Eu chiar am fäcut un curs nu de mult, unde am invätat si despre dependentä...sint vreo 12 etape, fiecare la rindul ei, odatä trecutä, este consideratä ca o mare victorie.
Dacä vrei, pot sä-ti trimit prin fax aceastä foaie, cä stii germana...altä modalitate nu am momentan.
Fii tu tare si dä-i si lui puteri!!

Cu drag, Cami.

oz spune:

Renisor,
nu am fost niciodata intr-o astfel de situatie dar incerc sa-ti dau totusi un sfat. Alcoolismul este vindecabil dar sunt sanse foarte, foarte mici. Daca il iubesti ajuta-l sa inteleaga si sa treaca peste asta, nu uita insa ca esti mama si fetita ta este prioritatea numarul unu. Pregateste-te sa traiesti si sa te intreti singura, oricat vei incerca sa-l reabilitezi pe sotul tau sansele sunt foarte mici si nu poti risca viitorul fetei. Sfatul meu este sa te duci la scoala, daca nu stii bine limba du-te la niste cursuri de germana, apoi incearca sa inveti o meserie. Ia-o incet, pas cu pas! Stiu ca fata este inca micuta si ti se rupe inima sa o lasi la cresa dar pentru inceput cateva ore cat esti la cursuri si gandeste-te tot timpul ca faci asta pentru ea. Nu astepta sa cresca copilul si nici sa-si revina sotul pentru ca PIERZI TIMPUL. Ideal ar fi sa inveti o meserie si sa ai si sotul reabilitat dar nu spera prea tare. Mergi la scoala, pe langa faptul ca te va ajuta sa devii independenta financiar, vei intra in contact cu alti oameni, banuiesc ca situatia sotului te-a izolat cumva de lume. Nu te baza pe o slujba necalificata, nu iti va aduce suficienti bani si nici multumire.
Iti doresc multa tarie si mult noroc si nu uita ca fata este cea mai importanta.

ladymina77 spune:

Draga Renisor,
Iti scriu si eu dintr-un singur motiv:pt ca sunt in aceeasi situatie ca si tine,un tata model,un sot perfect dar....rar un om de 2 lei cand bea.Suntem casatoriti de 6 ani si la mie e la fel cu pipi pe el in momentele alea,si eu am incercat in toate felurile si cu bine si cu rau si in ultima vreme asa cum ai spus si tu cu copilul ,adica ma gandeam ca daca Bogdan a mai crescut sa ii fie rusine dar se pare ca nu prea pt ca in clipele alea efectiv nu stie ce face iar a doua zi ii vine sa intre in pamant cand ii povestesc ce face.Nu este violent ,nu face scandal dar pe mine ma apuca disperarea cand il vad asa si asta pt ca e fff neplacut,poate ai si tu mai multe motive dar pe care nu le poti spune aici ,doar tu le sti,asa e si la mine.Eu prefer sa evit orice chef,nunta ,revelion sau ce o mai fii,tocami din acest motiv ,ca bea pana cade in cap ,nu stie niciodata sa se opreasca.Discutii peste discutii ,calm si cu dragoste ,spunandu-i ca il ajut,ca sint alaturi de el si lupt cu el ,dar asta este numai cu o conditie :sa vrea si el .Inca nu mi-a dovedit ca vrea ,dar eu am speranta de la bunul Dumnezeu ca ma va ajuta(am fost chiar si cu el la un preot,i-a dat o carticica sa o citeasca ,inca nu a citit-o,dar vedem ce se va intampla.)Ma tot gandeam si eu ce solutie sa mai gasesc si acum am citit mesajul doamnei Irina despre baietii ei si deja am notat nr de tel.si zilele astea o sa sun sa vedem ce se poate face.Eu iti spun parerea mea ,daca il iubesti cu adevatat merita sa incerci toate posibilitatile,eu asa o sa fac si sper sa reusesc,daca nu fiecare o sa isi vada de viata lui.Dar incearca tot timpul sa fii dipomata si cu tact si lasa-l pe el sa creada ca sunt deciziile lui in ceea ce discutati in leg cu alcoolul.La mine de ex eu cred ca am gresit intr-o privinta:eu ii tot spuneam de multe ori ca nu m-ar deranja daca ar bea si s-ar comporta ca un om normal de ex tatal meu sau fratele meu ,ii tot dadeam ex si cred ca el vrea cu tot dinadisul sa reuseasca sa faca acest lucru ,adica sa bea cat ii cade bine ,sa vina pe picioarele lui acasa si sa se puna in pat ca un om normal.Acum nu ii mai spun acest lucru si se pare ca e mai bine ,oricum solutia pt el este una singura :ABSTINENTA.
Hai ca poate v-am plictisit cu povestea mea dar sper sa iti fie un ajutor cat de mic si tu sa alegi ceea ce este mai bine pt voi.
Te pupic si mai vb.
Cosmina si Bogdanel

mina