Criza de nervi?

Acum s-a linistit...doarme in patutul ei si eu stau la calculator si plang.
Fetita mea(1.7luni) a fost plina de nervi astazi..Maraia si caraia de dimineata,la plimbare a vrut numai in brate,acasa a vrut sa faca numai ce voia ea,a plans un sfert de ora ca vrea papa(nu era gata supa ca nu era ora de masa)si apoi a luat doua linguri si gata...a cerut biscuiti..dupa aia a zis ca mai mananca dar la desene(adica la televizor in sufragerie)si cand a ajuns acolo nu a mai vrut sa manance...si toate astea cu maraieli si plansete.
M-am suparat si am luat-o in dormitor,m-am asezat langa ea pe pat si am incercat sa o fortez sa doarma... mi-a urlat de parca o taiam nu altceva...Am renuntat,am lasa-o in pace si m-am postat in usa sa vad ce mai face.S-a zbatut pe pat si pe jos si a urlat vreun sfert de ora,cand mai ajungea pe langa mine ma batea si se apuca mai tare de urlat.Pur si simplu m-am speriat!
A deschis usa si bona(o doamna mai in varsta) sa vada ce-i fac copilului si sa-mi spuna sa o las in pace si sa nu o mai chinui...dar eu nu-i faceam nimic!
Cand s-a mai linistit un pic am luat-o in brate si am iesit cu ea din camera,bona se uita urat la mine (daca chinuiti copilul asa doamna ,ma duc in lumea mea de aici..)ne-am asezat la televizor si am inceput sa comentam desenele animate...si ea foarte cumintica ,a papat si toata supa si a cerut si biscuiti...parca era alt copil!Apoi ne-am fugarit prin casa si ne-am juca..,s-a mai uitat putin la tv si a adormit!
Pot sa va spun ca ma doare sufletul ,abia am rezistat sa stau si sa ma uit la ea cum plange si se zvarcoleste ..dar ce puteam sa fac...daca ma apropiam de ea plangea mai tare..si ma pocnea.Cred ca am reusit sa o iau in brate cand era deja obosita...
Cum va spuneam ..nu stiu ce a fost asta...a mai fost mofturoasa si plangacioasa dar o luam la culcare o tineam putin in brate ,maraia un pic si adormea!Mi-a trecut prin cap chiar si sa spun Tatal nostru ca cine stie!
No!M-am mai linistit (am bocit putin ,a fost prea mare tensiunea nervoasa) acum si ma gandesc ...ce a fost asta?
E normal sa aiba crize nervoase de felul acesta?
Fetita mea sta cu o bona care face orice "numai sa nu planga sau sa se supere printesa" oare asta o fi cauza?Cand e numai cu bona e bine,cand e numai cu mine e bine,doar cand e cu amandoua acasa e rau,si asta doar de cateva zile si doar din cand in cand...
Trebuie studiata problema.
Voi ce parere aveti?

Dia si bebe Rucsi

Jackie spune:

S-ar putea sa fie o problema cu bona care o rasfata prea mult si atunci nu-i convine daca incerci tu sa-i impui un program. Cred ca va trebui sa analizezi situatia. Ceea ce vroiam insa sa-ti spun este ca si eu am patit vreo doua episoade de genul asta, crize de nervi incredibile, cam pe la aceeasi virsta. Au fost insa doar niste chestii izolate care nu s-au repetat, asa ca deocamdata nu e cazul sa te framinti atit. Vezi cum e cu bona.
Numai bine!

adi69 spune:

Asta am sa incerc sa fac,insa nu prea stiu cum am sa reusesc.Nu as vrea sa o concediez,dar nici nu reusesc sa o fac sa inteleaga ca un copil nu face numai ceea ce vrea el,ca mai trebuie sa stie de "nu "
Sper sa fie doar o criza de nervi izolata si sa nu devina un obicei.
pana azi dimineata cand a venit bona,fetita mea a fost un copil normal,cand a vazut-o a inceput cu maraieli...
Trebuie sa ma gandesc la o strategie...

Dia si bebe Rucsi

dddd spune:

daria sta cel mai mult cu mama mea si se inteleg bien, cand sta cu mine e bine, dar in momentul cand suntem si eu si mama sau mai e cate cineva atunci nu e chip sa ne mai intelegem ce ea decat cu tact si diplometie, are impresia ca poate sa fac orice, nu mia asculta de nimeni pentru ca suntem cam multi care ii interzicem diverse lucruri si atunci decide singura ca mai bine nu asculta de nimeni. prin invaluire o dovedim. a avut si ea momente proaste in care poate ca daca interveneam rezultatul ar fi fost asemanantor cu ce ai povestit tu, in schimb eu, daca am vazut ca orice i-as fi zis nu lua in considerare, ca vroia sa faca dinadins exact invers, am lasat-o in pace, paraseam camera si ii ziceam ca poate sa faca asa cum crede ea ca e bine, eu m-am suparat si nu mia vorbesc cu ea. statea ea ce statea singura dupa care venea duap mine, incerca sa se bage in seama, eu nu si nu, o mai lasam sa fiarba dar nu prea mult pentru ca iar decalnsam uraganul, apoi o luam si incercam sa stau de vorba cu ea, ea cooperanta si saritoare depasea starea proasta si devenea copilul "bun", cat poate ea sa fie. s-a sculat si ea de cateva ori de dimineata intoarsa si ciufuta, nu-i convenea nimic, nu vroia sa stea sa o imbrac, de mancat nici atat, nu vroia sa asculte, ce mai, parca nu era copilul meu, orice i-as fi zis ma izbeam de nu-ul categoric, si atunci incercam sa nu-i interzic pe de o parte dar nici sa nu o las sa creada ca poate face ce vrea ea, si atunci ii ziceam ca asta e parerea mea, trebuie sa ne imbracam, sa ne spalam, sa mancam, sa...., daca nu e de acord sa faca cum crede ea. de fiecare data, in situatiile in care ori avea o pasa proasta ori o durea ceva si nu stia sa zica ca o doare, deci oricum nu era in apele ei, am reusit sa ne intelegem cat de cat, fara sa para ca ea a dictat sunetul, prin invaluire si distargerea atentiei, cu nu-uri categorice sau cu asa trebuie sa facem n-am ajuns la nici un rezultat, din contra. toti avem zile si momente proaste, nu trebuie sa ai o anumita varsta ca sa nu te simti bine,sa nu fi in apele tale, fara motive prea intemeiate, diferenta e ca noi ne putem cat de cat impune o anumita conduita ne putem chiar controla starea, desi si la adulti apar cateodata niste manifestari de stai si te gandesti daca sunt normale. deci nu dispera ci cauta sa iesi invingator ca parinte din aceste situatii, desi nu e tocmai asa. ne convin, nu ne convin, aceste stari de nervozitate sau de "gica contra" sunt ineviatbile la copiii nostri, e foarte delicat cum reusim sa le facem fata. extrem de delicate. important e sa fi calm si cu prezenta de spirit.

GabrielaG spune:

Cam asta se intampla cu puiul meu de 2 zile. Am pus-o pe seama unui canin care trebuie sa iasa. Azi dimineata a inceput maraiala cand a venit bona, adevarul ca e foarte mamos si daca lipsesc mai mult ziua, seara nu se mai desplipeste de mine, nici la baie nu pot merge.
(Acu sunt in camera cu usa inchisa si daca stie ca nu sunt acasa e totul ok, vad ca n-are motiv de maraiala).
Daca ar putea vorbi ce simplu ar fi, nu?
Pupici multi la BB Rucsi si nu dispera maine va fi mai ...bine
Gabriela si baietii

Mazarica spune:

Poate e aceeasi cauza ca si la mine. Trebuie sa verifici.
Eu am un baietel de 11 luni, iar de la 7 luni cat sunt eu la servici, el sta la socri.
Toate bune, copilul manaca , se joaca , e fericit si iubit cu bunicii.
De putin timp, cum ma vede se lipeste de mine, vrea numai in brate, dar in acelasi timp nu se uita in ochii mei si ma plesneste ( ca si cum ar fi suparat pe mine) si are o figura posomorata.
Cu bunicii e foarte cuminte, cu noi,tipa intruna , ne loveste, face tot felul de mofturi. Cand vede ca-l imbrac sa plecam incepe sa urle.
Motivul e ca nu vrea sa se desparta de noi, ne pedepseste in felul lui ca-l lasam cu altcineva. Dupa o perioada de acomodare cu tipete si mangaieri din partea noastra, totul intra in normal. Alt lucru pe care l-am observat e ca de la mine nu vrea sa manace, pe cand de la soacra-mea ar linge si farfuria.
Am citit ca unii copii pot avea astfel de crize de pe la 9 luni pana aproape de doi ani.

iris spune:

din cite am vazut eu copilasii mici mici sau mai maricei fac cu totii crize de nervi cind se simt oarecum in nesiguranta sau intr-o situatie noua sau cind au spectatori; asta e inventarul nostru...macar eu am avut avantajul ca nu am avut ajutoare si deci neavind des spectatori si crizele au fost putine; facea crize intre 2 si 3 ani cind era obosita si se ivea ceva nou,fain insa ca abatere de la program, o vizita neasteptata, o mincare noua, si sa te tii...imi amintea mereu filmul exorcistul....acum are 4 ani si ceva,, e mai putin conservatoare adica e instare sa se bucure de surprize...(nu de "Surprize, surprize"!!!); dar e clar ca sint si momente in care se mai bulverseza si atunci incepe cu contaziceri, cu nu-uri si chiar o criza de tavalit, care se preschimba subit in partida de ris, daca reusesc eu sa gasesc un cuvint magic...
deci eu as zice sa te mai astepti la crize, sa te tii cit poti de calma, sa fii atenta la programul lui si sa il respecti cit mai mult, iar daca e obosit, lasa-l in pace, ...uuuuf ce sfaturi dau si eu....iar legat de bona, nu stiu ce ai putea face, decit s-o rogi sa respecte un program de masa, somn, joaca, plimbare iar in rest sa se descurce cum ii dicteaza propria fire...nu cred ca un adult poate sa stea cu un copil si sa se comporte dupa niste instructiuni, nici un bunic si nici o tanti, asta e riscul se pare...

adi69 spune:

Multumesc de incurajari fetelor,Gabriela,sper ca maine sa fie mai bine !
Iris foarte bine ai zis chestia cu exorcistul...se potrivea la fix si cu ce facea fiica mea ieri...
Nu pot spune ca ma bucur ,dar ma simt mai bine da cand am vazut ca nu e singurul copil care a facut asa ceva,si parca mi-a mai trecut si sperietura...Bona mi-a zis azi ,dupa ce i-am povestit ce a facut Catalina in camera de a urlat,ca ieri se speriase rau de tot,crezand ca-mi bat copilul de urla in halul ala...Cred ca s-a lamurit azi cand a schimbat-o de hainute ca nu am atins-o,nu de alta dar ma mai trezesc cu aia de la protectia copilului la usa :).Hai ca mi-a trecut supararea daca pot face glume pe seama intamplarii..!
Va multumesc !

Dia si bebe Rucsi