V-ati intoarce daca ati avea destui bani?
Raspunsuri - Pagina 2
oz spune:
Sunt curioasa ce motiv ar putea gasi cineva, mai ales daca are copii sa se intoarca in Romania. Eu inca mai am cosmaruri...imi amintesc apartamentul ala mic din blocul ala gri, vecinii galagiosi, frigul, saracia, disperarea si rautatea oamenilor tampiti de nevoi.
Ma simt atat de fericita, atat de norocoasa ca am reusit sa scap de acolo.
Lia spune:
quote:
Originally posted by oz
Sunt curioasa ce motiv ar putea gasi cineva, mai ales daca are copii sa se intoarca in Romania. Eu inca mai am cosmaruri...imi amintesc apartamentul ala mic din blocul ala gri, vecinii galagiosi, frigul, saracia, disperarea si rautatea oamenilor tampiti de nevoi.
Ma simt atat de fericita, atat de norocoasa ca am reusit sa scap de acolo.
Daca intrebarea ta imi este adresata,eu vorbeam despre A FACE ceva concret,chiar daca marunt pentru ca lucrurile sa se schimbe in bine,vorbeam despre crearea posibilitatii ca ai nostri copii sa aiba LA CE se-ntoarce,daca doresc,nu despre stramutare in orice conditii.In ceea ce ne priveste(pe mine si familia mea),ne straduim momentan ca Andrew sa invete romaneste si sa cunoasca oameni si locuri in tara.Sotul meu nu e roman,dar m-a sustinut si incurajat mereu in eforturile facute in aceasta directie.
Eu chiar sper ca intr-o zi Romania va fi o tara in care se va putea trai intr-un mod civilizat si voi incerca sa fac cate ceva in directia asta.Presupun ca daca vom gandi cu totii in acest fel si ne vom stradui sa facem cate ceva,poate ca vom avea satisfactia sa constatam ca n-am avut doar sperante desarte.Critica e buna,dar numai in conditiile in care e insotita de o atitudine activa,pozitiva.
Lia&Andrew
Dana Claudia spune:
Eu stiu sigur ca ma voi intoarce in tara , poate intr-un an, poate in doi, poate in cinci (sper ca nu mai mult)...dar cu siguranta ma voi intoarce! Dar am stiut asta de cand am plecat; si am acceptat sa plec numai cand am fost sigura ca si sotul meu e convins ca ne vom intoarce! Imi place Japonia, linistea, siguranta de aici, mi-a placut Suedia si as vrea sa mai merg acolo, mi-au placut toate tarile pe care le-am vizitat, dar stiu ca locul meu este ACASA, in ROMANIA! Nu suntem toti la fel, dar pentru mine numai Romania poate fii acasa! Nu pot sa imi inchipui ca voi trai toata viata departe de familie si de locurile dragi! Si sincer eu sunt dintre cei care nu au stiut si nu voi sti sa dau spaga si totusi nu mi-e greu sa traiesc in Romania...eu nu cred ca asta e problema! Nu imi doresc altceva decat un trai decent si sunt multi oameni care il au (chiar daca nu tuturor le vine a crede) chiar in Romania!!! Eu una l-am avut si inainte sa plec asa ca sunt sigura ca il voi avea si la intoarcere!
http://uk.geocities.com/dana_claudia/mypage.html
2mami spune:
As dori sa raspund si eu la acest subiect desi nu sunt plecata din tara. Eu cred ca nostalgia este legata de locurile natale oriunde ar fi acestea. Eu sunt in Bucuresti de 15 ani si de cativa ani incoace ma visez aproape in fiecare noapte in casa unde m-am nascut si in locurile unde am copilarit. Si eu imi doresc f. mult sa mai creasca puii mei ca sa pot ajunge pe acolo sa ne plimbam prin parcurile copilariei mele si pe strazile de acolo. Din pacate chiar daca sunt in aceeasi tara, drumul pana acolo este destul de lung (cel putin 10 ore cu trenul) si imi este greu sa plec cu puii mei care sunt mici.
Dar altfel, nu m-as intoarce sa locuiesc acolo tocmai pentru ca acum casa mea adoptiva este aici si cred ca acelasi lucru se intampla cu fetele plecate din tara (poate e un pic exagerata comparatia).
Sigur ca-mi doresc si eu f. tare sa fac vreun proiect prin care sa ajut cat mai multi locuitori din Hunedoara fiindca sunt f. multe probleme in zona dar deocamdata cred ca nu am destula putere sa o fac.
Numai bine,
Simona
Samsara7 spune:
quote:
Originally posted by Dava
Multumesc, Mihaela! Citind raspunsl tau mi-am dat seama ca nu am formlat bine, adica nu am exprimat in cuvinte ceea ce gandeam. Suma de cinci milioane am pus-o asa, la nimereala. Ideea era ca, daca nu am avea deloc griji materiale, unde am alege sa locuim? Am alege Romania? Nu m-am gandit sa vina cineva in Romania si sa fluture dolarii pe sub ochii celor ce n-au, sincer, nu mi-a trecut prin minte asa ceva.
Imi cer scuze daca si eu am putut lasa de inteles altceva. Cand ma refeream la opinia romaneasca nu vorbeam despre DC. Ci despre romani de prin zona unde ma aflu. Cand vorbeam despre vilute si fluturat banii pe sub nas ma gandeam la anumite exemple intalnite de mine . Si la faptul ca ma deranjeaza ca sotul meu crede ca asta este mai important (el fiind francez si poate i s-ar parea mai pitoresc sa traiasca in Romania, atata timp cat nu are griji materiale si e primit cu bratele deschise si cu zambete fiindca este strain).
In ce ma priveste am ales si nu imi pare rau. Iar daca as avea bani multi in primul rand as face ceva prin care sa ajut cum pot prin Romania! Nu ma refer doar la rude, ci la multi altii care au nevoie sa fie ajutati.
Mihaela
simonab spune:
Si noi de abia asteptam momentul acela de a ne reintoarce acasa, in Romania. Avem de toate aici in Belgia dar gandul ne este tot acasa .... asa ca asteptam sa strangem banutzii necesari ("cei 5 milioane euro" - si speram sa-i strangem cat mai repede) si sa ne intoarcem acasa cu primul avion. Mie imi place sa calatoresc de colo-colo dar gandul ca sunt departe de familie, de locurile natale dragi ma intristeaza. Si am vazut ceva ... in tara prietenii sunt prieteni dar atunci cand vin aici si dau de banutzi buuuni atunci nu mai sunt prieteni ... si as vrea sa facem ceva sa ajutam tara noastra si nu numai s-o criticam ....
Si as mai adauga ... se pare ca orice tara are si parti bune si parti rele, eu am vazut aici oameni batandu-se in statiile de autobuz (si politia nu a intervenit !), m-au furat in autobuz si as mai adauga ... la spitalele de stat e la fel ca in Romania ...
Sper sa ma fi exprimat bine si sa nu creez motive de cearta ...
vikinga spune:
Eu nu m-as intoarce in Romania si asta pt ca eu ma simt acasa aici! Rusine sa-mi fie ca nu mai simt asa mare dragoste si dor pt "mama patrie", ce sa fac mi-a furat inima mama adoptiva! Cati copii au fost crescuti de mame adoptive si au fost iubiti si fericiti!Am amintiri si eu, mi-aduc aminte de copilaria mea, de satul bunicii, ce frumos mai era...! Dar realitatea cruda e ca nu am reusit sa invii acele amintiri reintorcandu-ma acolo..cand am fost ultima oara in satul bunicii care odinioara era asa frumos si cald, l-am gasit asa de pustiu, sarac si rece...Asa s-a intamplat de fiecare data cand la 3-4 luni ma intorceam acasa de dor de toate...Cand ieseam pe autostrada de la aeroport spre casa deja intelegeam ca nu e asta locul de care imi era asa de dor.Aproape toti prietenii mei au plecat si ei in toate colturile lumii, comunicam ne vedem, traiasca netul si web camera! Iar cati mai am amici acasa sunt tristi si-mi spun mereu ca "mai bine ca ai plecat!"Si uite asa in timp mi-a trecut dorul de Romania, acum mi se face dor de tara adoptiva cand plec de aici, am fost pt 3 sapt sa-mi vad fratele in italia si cand am revenit aici eram asa de fericita! Atunci am realizat ca am simtit "dor de germania". Ah da, mi-e dor si mie de atmosfera Craciunului cu mancarurile mamei si toate traditiile, dar nu stiu cum sa explic, mi-e dor de cum simteam atunci, pt ca la ultimul Craciun facut acasa mi-am blestemat zilele ca m-am intors de sarbatori sa stau numai printre pocnitori, sticle sparte, golani pe strada si oameni necivilizati...Nu tu colinde frumoase..numai pocnitori,si in sfarsit nimic de odinioara...Doar sarmalele delicioase ale mamei mai erau la fel:)Asa ca visul meu e sa-i aduc pe ai mei aici, sa fac sarmale cu mama de Craciun, sa-mi invat copilul colinde romanesti si uite asa simt mult mai romaneste decat in Romania!Asa dintr-un punct de vedre mai realist si spus in trei cuvinte cam asta-i adevarul! Nu putem reinvia trecutul intorcandu-ne, eu una prefer sa am doar amintirile mele frumoase si atat.
papadie spune:
Scumpelor (si scumpilor) avem jucarie noua aici:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16359
va multumesc foarte 
"Īn afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)