Mi-e dor de...ai mei!

Mi-e dor de...ai mei! | Autor: guapa

Link direct la acest mesaj

Intotdeauna vorbim de copiii nostri, de iubitii nostri, dar de parinti uitam de cele mai multe ori!
Toata viata am crezut ca dragostea era totul pentru mine,m ca avand langa tine pe cineva insemna sa ai totul...da, numai ca asta credeam cand inca era o copila. Acum lucrurile s-au schimbat. Am avut norocul sa-mi intalnesc cealalta jumatate, insa acum mi-e un dor cumplit de ai mei. Am uitat sa va spun ca de cativa ani buni traiesc in strainatate. Dar abia acum simt lipsa alor mei, imi trec prin minte clipele in care ma cicaleau si de abia acum inteleg ca-mi vroiau binele. Dragostea aceea exagerata ce mi-o purtau si mi-o poarta o inteleg de abia acum. Si de ce acum? Pentru ca atunci cand esti singur si mai ales printre straini iti dai seama de multe lucruri. As vrea sa-i iubesc la fel de mult pe copiii mei si sa le transmit aceleasi valori, principii si o buna educatie, pe care ei mi le-au transmis si pe care multi de aici nu le au.
N-o sa ma credeti, dar simt invidie catre soacra mea. Ea are norocul sa locuiasca cu parintii, batrani fiind, si sa aiba grija de ei. Uneori imi plange sufletul. As vrea si eu sa-i am alaturi si sa-i ingrijesc sa nu le lipseasca nimic asa cum si ei au facut-o la randul lor cu mine.
As vrea sa intorc timpul inapoi si sa mai fiu copil. Mi-e dor de acele vremuri in care nu aveam nici o grija. Uneori am impresia ca e ceva temporar si ca intr-o zi ma voi intoarce acasa...la ai mei.
Sa nu-i uitam niciodata pe parinti! Asa cum ei traiesc prin noi, asa si noi noi traim prin ei.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Florys spune:

adevar graiesti...

cind ma gindesc ca ei sint departe de noi, si nu ii putem ajuta asa cum au facut-o ei cind noi eram mici...
Cind ii ai aproape e mai usor de comunicat, ajutat, iubit...


Flory

"Sanatate ca-i mai buna decit toate!
Albumul:
"http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=48&cid=473

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laura _Oprescu spune:

...ai mare dreptate..eu insa nu ma las prada nostalgiei ,ca asa de usor ma scufund... asa ca , la nici un an de cand am plecat din tara, soacra mea a venit deja la noi in concediu...am plimbat-o si a plecat superincantata...astfel ca acum vrea inapoi...iar la anul vor veni ai mei, iar tata va merge la circuitul de la Indianapolis, unde si-a dorit toata viata sa mearga...si o sa ii fac mofturile de copil( vrea blugi evazati barbatesti... si sa conduca o corvette decapotabila) asa ca o sa inchiriem pentru el cand se va duce la circuit( ca pentru un vis ne permitem)...astfel ca..deja sunt fericita la gandul ca le fac bucurii de astea
...nu mai este cale de intoarcere...nu ma pot uita inapoi decat constructiv...ii iubesc si fac ceva pentru ei..ne vedem cu webcamera si vorbim nesfarsit la telefoon...cadouase si filme cu noi pe cd,
ei se bucura pentru noi si asteapta sa vina incoace...nu mai zic ca o sa mor de inima pana ajung aici si schimba vreo doua avioane... ..
eu va pup,fetele mele, si sper ca va transmit un pic din nota mea optimista...lipsa prezentei lor langa noi este insa ...o mare tristete...pupici...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns DvanEijk spune:

Mmmmmm ca placut subiect ai deschis.Si mie imi este dor de ei de parca nu mai suport sa fiu asa departe de ei.Cand eram linga ei spuneam mereu"ahhhhhh cat asi vrea sa plec sa nu ma mai bata la cap atat,sa nu ma certe atat"si cat dor imi este acum de o ratzuiala cu mama,huhhh.Mai vorbim la telefon dar parca asta ma face sa-mi fie si mai dor de ei.Chiar ieri m-au sunat"si stiti voi cum este cu sunatul din Ro in alta tara,iti vinzi ceva din casa ca sa platesti factura,lol"dar totusi m-au sunat si auzeam cum mama se cam"incurca"in cuvinte,parca-i vedeam lacrimile curgind pe obraz de dorul meu,de bucuria de a ma aude macar daca nu ma poate vedea si de bucurie ca eu sunt fericita aici.Acum asi minti daca asi spune ca eu nu aveam lacrimi in ochi.Imi este atat de dor de ei.Am inceput de ceva timp sa vorbesc toata ziua de ei.Imi este dor de tot de acasa,chir si de patul in care dormeam...de tot ce este in casa aceea.Uneori imi vine sa renunt la tot de aici si sa ma intorc in Romania,la ai mei,sa fiu cu ei zi si noapte,sa vad cand sunt fericiti,sa vad cand nu sunt fericiti...sa traiesc totul impreuna cu ei..dar si de aici daca plec trebuie sa renunt la o persoana iubita si nu asi putea sa fac asta.
In concluzie...VREAU LA PARINTII MEI SI LA FRATIORUL MEU"cu care uneori ma "jumuleam"cand eram micuti"
Ohhhh...de ce sunt asa departe????

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Denisa_35 spune:

Dragele mele....mare adevar graiti!
Desi eu nu traiesc in strainatate ci traiesc in Romania, tt am sentimentul ciudat ca nu am facut si nu fac destule pentru parintii mei, dar in special pentru mama!
Din pacate dorinta exista, dar nu intotdeauna reusesc sa o materializez!
As vrea sa-i ofer tot ceea ce-si doreste, ce a visat si n-a putut avea niciodata...dar din pacate nu intotdeauna este posibil!
Sa ne bucuram de ei cat inca ii mai avem cu noi, sa nu-i certam chiar daca uneori ne enerveaza ci sa-i iubim asa cum si ei ne-au iubit pe noi la randul lor!
Va pup!

Denisa si copilul Alecu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ad_risnov spune:

Guapa,
Ai perfecta dreptate in tot ce ai scris. Si eu am aceleasi sentimente, desi noi suntem in tara, dar parintii locuiesc in provincie. Vorbim f. des la telefon, dar de vazut nu reusim sa ne vedem atat de des, pe cat am vrea. Deh, serviciul, oboseala, banii...
Doar acum cand suntem pe cale sa devenim parinti ii intelegem cu adevarat si ii iertam pt. micile neplaceri (asa le percepeam noi) din timpul adolescentei. Niciodata nu vom reusi sa le multumim pt. cat au facut pt. noi si cat s-au sacrificat. Mi se pare atat de dureros cand merg acasa si vad ca au mai imbatranit un pic sau aflu ca au trecut printr-o perioada grea despre care nu au pomenit nimic la telefon ca sa ne ne ingrijoram.
Si uite asa ne trece viata si o sa regretam ca nu am profitat de anii cand traiesc.
adriana in 26 de saptamani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns remy spune:

Si mie imi este nespus de dor de mama si uneori de tatal meu care acum nu mai e(a murit acu 18 ani cind inca mai aveam nevoie de el atit eu cit si fratii mei mai mici)Vedeti voi ca noi nu ne dam seama decit atunci cind nu sint linga noi la cit de mult ii iubim si ne lipsesc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ane2 spune:

Si mi-e mie nespus de dor de tata chiar aseara am vorbit cu el si a incept sa planga de doru meu si cand ma gandesc ca abia la anu in vara o sal pot vedea ma apuca plansu.Totusi sunt fericita ca ma grija sa nu-i lipseasca absolut nimic,asa cum nici mie nu mia lipsit nimic.

anita

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ani35 spune:

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vikinga spune:

Asta-i subiect tare dureros pt mineTare mi-e dor de ai mei...mai ales de mama...Of, of mamica mea dulce si buna....Si eu inca merg destul de des acasa, dar tot ma doare sufletul ca i-am lasat singurei...Eu in germania, fratele meu in italia. Si multumesc lui Dumnezeu ca am posibilitatea de a suna acasa cand vreau si cat vreau. Vorbim la telefon muuuuult, macar atat sa simta si ea ca poate face parte din viata mea, ca ia parte la micile mele bucurii sau emotii cotidiene. Tot e ceva! Singura mea consolare e ca mi-au zis ca prefera sa le fie dor de mine si de fratele meu decat mila ca nu putem avea ce ne dori acasa, sa ne vada suferind in ochii lor. Si fac si eu tot ce imi sta in putere sa ii ajut si sa la fac micile placeri. Eu mi-am lasat si catelul acasa care era ca si copilul meu, mor si de dorul lui, dar l-am lasat nu ca m-ar fi incurcat aici ci pt ei sa aiba un sufletel langa ei. Ma gandesc ce trista tre sa fie mama ca nu ma poate vedea si ea insarcinata si ce emotii tre sa aiba fiind asa departe de mine in privinta nasterii primului ei nepot. Dar am sa-i aduc aici in vacante..cat mai lungi posibile! Ah ce subiect ai deschis....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Eryka spune:

A mai fost un subiect pe tema asta ,dar nui nimik nu-mi pare rau ca sa mai deskis inca odata .

Si eu mor de dorul parintzilor mei se face acus anul de cand nu am mai fost in tzara ,si mai mult inca un an nici ca nu voi putea pleca in tzara ptr. ca astept un bebitza.Voi face tot posibil sa o kem pe mama aici atunci cand voi naste simt ca am nevoie de ea atunci ,macar sa o simt langa mine ,sa stiu ca e aproape de mine.Noroc cu internetul asta ca asa ne mai vedem si noi la fatza pe webcam si de multe ori stam ore intregi si vb,pe internet.
Da imi iubesc parintzii si le doresc tot binele din lume ,fericire ca cuprinde si o viatza cat mai lunga.

Eryka & sufletzelul din burtica---> (11 saptamani)

Mergi la inceput