Ce faci cand nu sti ce ai de facut?
Raspunsuri - Pagina 2
Aliada spune:
Ghiza,poate ne spui si de ce s-a ajuns in punctul mort?Sa inteleg ca tu consideri asa din moment ce el a cazut de acord sa ramaneti impreuna la bine si la rau.Poate sa fie tracul inainte de casatorie?
Daca nu atunci de ce te mai intrebi.Pai daca ai ajuns in punct mort e mort nu?Ce rost are sa mergi ca un zombie mai departe?
Mult noroc!
ghiza spune:
Suntem impreuna de 12 ani si in ultima perioada(cam un an si jumatate, doi) simt ca ma indepartez de el tot mai mult. Nu este ceva voluntar. Nu mai simt ceea ce simteam inainte. Una dintre cauzele indepartarii e ca nu ne intalnim prea des. Muncesc mult si ne intalnim doar seara cand sunt moarta de oboseala. Cred ca munca e un refugiu. dar stiu ca nu-mi va rezolva problemele.
quote:
Originally posted by Aliada
Ghiza,poate ne spui si de ce s-a ajuns in punctul mort?Sa inteleg ca tu consideri asa din moment ce el a cazut de acord sa ramaneti impreuna la bine si la rau.Poate sa fie tracul inainte de casatorie?
Daca nu atunci de ce te mai intrebi.Pai daca ai ajuns in punct mort e mort nu?Ce rost are sa mergi ca un zombie mai departe?
Mult noroc!
Aliada
ghiza spune:
Este exact ceea ce simt. Tin la el dar nu stiu dacaas vrea sa-mi petrec viata cu el. Nu cred ca am fi fericiti. Lipseste ceva. Poate daca m-ai fi intrebat acum cativa ani daca el e alsesul as fi spus DA. Ceea ce ma intreb e : Ma voi satura si de urmatorul??? (daca va fi unul). Daca relatia mea se va destrama nu e pentru un altul e doar pentru mine. Nu sunt egoista?
quote:
Originally posted by country girl
De multe ori, dupa o relatie de cativa ani, te tine si obisnuinta: te-ai deprins cu bunele si relele partenerului si te gandesti ca-ti va veni greu sa te adaptezi personalitatii altcuiva.
Din pacate si eu trait aceast sentiment. Am investit emotional patru ani intr-o relatie, pentru ca atunci cand s-a pus problema oficializarii ei, sa-mi dau seama (pe fondul lui "pentru totdeauna") ca, desi apreciam omul si viata in comun era placuta si linistita, ceea ce simteam pentru el nu era ceea ce trebuie sa simti pentru barbatul care ti-e sot. Si desi, poate pe moment am cauzat o suferinta amandorura, timpul a dovedit ca am facut alegerea corecta. Si am ramas prieteni.
vikinga spune:
Pleci! De ce atatea intrebari si ganduri!? Daca nu esti fericta, de ce sa mai continui!? Eu una as prefera mai degraba sa fiu singura decat sa ma multumesc asa, cu oricine langa mine. Ca a fost odata iubire? Ok, tot respectul pt amintirile frumoase, dar cu prezentul si cu viitorul ce faci? Cui il lasi? Nu e ultimul barbat de pe fata pamantultui! Fara frica, inainte!
danv spune:
Ghiza,eu iti sugerez sa ai mai multa incredere in instinctul tau,cand vei fi pe punctul de a ramane alaturi de cineva pentru totdeauna,o vei simti...Chiar daca nu va fi,sa zicem, marea pasiune,ar putea fi relatia care iti va permite sa fii tu insati si sa ai constiinta impacata...
http://www.omfs-ct.ro/ioana/pagina_ioanei.htm
reiki spune:
12 ani! Asta o poti numi "caznicie" si te indrepti spre divort.
Te-ai gandit cum de ai ajuns la asta? Urmatoarea "caznicie" o sa fie la fel, adica dupa 10-12 ani te plictisesti si de ea? Daca "divortezi" sau nu e alegerea ta dupa ceea ce simti acum. Intentionezi sa schimbi ceva sa nu mai apara monotonia/plictiseala?
Aliada spune:
Nu eu nu cred ca relatia asta de 12 ani o poti compara cu o casnicie deoarece ei au fost impreuna dar nu au locuit impreuna,tocmai ca spunea ca se vedeau rar dat fiind faptul ca era prea ocupata.Deci cum sa te plictisesti de o persoana cand nu a fost de ajuns?