Va mai amintiti de regretatul Amza Pelea?

O afacere olteneascã

Mã frate-miu, cînd faci cîte o afacere, cum te taie pe tine capu, si iasa
prost, iti ie nacaz, nu zîc nu. Iti ie nacaz, ce mai! Da' cînd te iei dupe
capu altuia si iasã prost, atunci sã vez, cã-t vine sã-t bagi ghearele-n
oichi, nu alta!
Bag samã, c-asa ie fãcut omu, sã fie cu iel mai iertator decît cu ãilalt!
Pa' mie, acu, di ce mi-e nãcaz? Di ce mi-e mie nãcaz acu? Ca mã luoai dupe
capu si vorba lu Fanicã a lu Catîru!
Vine la mine-ntr-o dimineata si zîce:
- Mã nea Marine, mã, mã uit la tine si mã minunez! Om bãtîrn si nu te taie
capu!
- Pa' di ce, mã?
- D-aia, cã stiu c-ai nevoie de bani, muncesti de te spetesti si n-ai spor!
- Cum n-am, mã, spor, ce vorbã-i aia?
- Iote ca te uzmesti cu caratu la chitara pentru suseaua a noua. Mai bine
faci un drum pînã la Severin si vii de-acolo pricopsit.
- Pa' ce mã, la Severin umbla cîinii cu covrigi în coada sau plouã cu
craitari?
- Cam asa ceva, zîce iel! Ca-mi spusa mie Florica a lu Conovat, de-o tine pe
Tanta lu Fasui, ca la Severin de cînd cu santeru al nou, sã fãcu ou trei
frangi, bucata.
- Cît, ba?
- Trei frangi!
- Sã-i saie oichii?
- Sã-i!
- Pã' ce mã, aia p-acolo n-au gaini, nu sã oua, ori dete fr'o bolesnita-n
iele?
- Ba, au iei, da' nu prididesc. Ca de cînd se fãcu santeru al mare, la
portile de schier, venira muncitori puzderie. Munca grea, oamenii, dacã
muncesc, trebuie sã mãnînce, si ouale-s bune, ca-ti dau znaga.
- Pa' tu de ce nu te duci sã vinzi, mã Fanica?
- Mã nea Marine, t-o spui p-a dreapta! N-am nici oua, n-am nici bani sã le
cumpar d-aci, sã le vind acolo! Da', spui matale ca-m-esti preten si n-asi
vrea sã pricopsasc frun dusman.
Mã, fratilor, sã va spui drept, de cînd imi baga Fanica a lu Catiru sarpele
asta-n gînd, nu mai avusai liniste!
Faceam io ce faceam, da' tot acolo mã gîndeam. Mã, zîc, trei frangi ou, nu
ie rãu!
M-apucai sã string toate ouale, du pin casa, du pin cuibare... Ba fãcui una
si mai boacana... Cum pusasa Veta fr'o patru clota cu o zi mai-nainte, mã
dusai si luoai ouale, usurel, de supt iele, si pusei niste chietre di la
girla, ca sã nu prinda de veste clotale si sã paraseasca sirviciu. Lu Veta
nu-i spusai nimic, ca cine stie ce mai imi zîce, sau scapa fr'o vorba, cum
fac ia o pauzarile, aude frunu si-mi sufla afacerea.
- Mã frate-miu, strinsai io fr'o doua sute de oua... Mã, zîc, doi ori trei,
sasa. Parca n-ar merita sã bat io drumu pin la Severin, pentru sase sute de
frangi! Dacã asi avea o mie, alta treaba!
Mã gîndii... mã sucii... mã, zîc, mi-ar trebui un om de nadejde.
Il chemai pe nepotu-miu Suca, si-i zîc:
- Mã Suca, vrei sã facem o afacere-npreuna?
- Nea Marine, cu matale vind si pe dracu drept inger.
- Mã, zîc, io te iau cu mine la Severin, iti platesc trinu, si-t dau s-o
suta de frangi! Fa-mi rost de opt sute de oua!
- Mã nea Marine, pe' c-o suta de frangi nu facem treaba, sau vrei sã le fur?
- Mã fi-t-ar starea a dracu, sã nu te prind ca furi un ou, ca te omor!
- P-atunci cum?
- Mã, zîc. Fi atent la mine-aci! Suta de frangi i-a ta pentru osteneala.
Pentru oua it dau io alti bani, cu care cumperi. Da' nu d-aci di la noi din
sat, te duci pi la Catane, pi la Covei, pi la Ghidici-n colo. Nu sufli o
vorba si ai grija sã nu fie ouale clocite, si sã vii iute! Mã, venisi?
- Nea Marine, zbor!
Facu Suca al meu, treaba buna. A treia zi, avuseram o mie de oua. Le
chitiram noi în patru papornita, în malai, si-i zisai lu Suca:
- Mã, pana plecam, le pituli la voi în paie, da' vez sã nu le simta cataua
lu Marin Galiceanu, ca dacã mãnînca frun ou, te mãnînc cu coaja cu tot.
- N-ai grija, nea Marine, mã culc pa iele!
- Cum pa iele, mã, ce iesti narod?
- Hai mã, nea Marine, ce nu stii de gluma, vorba vine?! Auz, nea Marine, da'
ce faci cu-atitea oua?
- Cozonaci, zi io.
- Pa' ce faci cu iei?
- Iote, umplu gura la ai de-ntreaba!
- Vasazica, tot hotie!
- Taci mã, zîc, ai rabdare s-o vezi ce-i aia o afacere!
Mã dusai la colectiva, sã ma-nvoiesc la brigadier, la nea Tanasuca a lu
Colan a lu Mirea.
- Mã, nea Tanasuca, invoieste-ma fr'o doua zile!
- Pa' di ce?
- Iote d-aia, ca nu mã simt prea bine, nus-ce am, si vreau sã mã duc la
doftor, la Craiova!
- Pa' ce mã, aci n-avem doftor?
- N-avem, zîc io, ca ie doftorita si io mai bine mor, decît sã mã dezbrac în
fata unei ia o pauzari.
- Taci mã, ca te scoate Veta mincinos!
- Ia te uita la talica, pa' ce Veta i-e doftorita?
- Mã, narod iesti, zîce nea Tanasuca! Pa' ce boala are rusine?
- N-are, zîc io cu gîndu la oua, da'io am!
- Bine mã, du-te! Da' sã stii ca cherzi zile-munca!
- Pa' ce sã fac? Boala ie boala, nu te-ntreaba!
Zis si fãcut, plecaram! Da' plecaram cu-n trin de noapte, sã nu vada careva
ce fel de boala am io!
Mã fratilor, va spui drept, ca n-ghierea si rusine; om bãtîrn, sã pleci
noaptea, pe furis.
Da' acu dacã mã prinsasam în 'ora, trebuia sã joc ca bagasem banii-n oua!
Da-n trin, ne trecura toate naduselile, ca ierea o-nghesuiala, de fu musai
sã tinem papornitale-n brata. Ca ne si zisa unu:
- Mã fratilor, lasasi-le colea jos, ca va spetiti!
- Nu se poate! zîc io.
- Pa' d-or n-ot avea oaua-n iele!
- Facem prinsoare? zîce Suca.
Ii detei una cu cotu, de-si cherdu rasuflarea.
- Ce dai mã nea Marine?
- Pa' dacã am in plus, zîc io.
Mã frate-miu, di la Craiova-n colo, avusaram naroc, ca ierea lumea mai
rasfirata, puteai sa-t tragi sufletu!
Zîce Suca,
- Mã nea Marine, la Severin, mã duci si pa mine la portiile de schier, sã
vad dacã nu m-a mintit Gogu llu Pecingine.
- Pa' ce ti-a zis, mã?
- Pa' i-auz, ca i-a spus lu ta-su, ca stie de la al bãtîrn, care a fost la
Severin prin opt sute sapte-sapte, ca cica la portile de schier ie lacatu
cît ploasca. Si, mie parca nu-mi vine sã cred sã iziste un lacat asa mare!
- Bine mã narodule, dupa ce firsim treaba, te duc!
E, din vorba-n vorba, ajunseram la Severin! cînd ne deteram jos din trin,
cascatu de Suca, cu oichii dupe una, de-i intrasa rochita la apa, cît p-aci
sã dea cu papornitale intr-un carucior d-ala de cara marfa.
- Mã, zîc, calca usor, umbla cu bagare de sama, si dacã faci fruna si mã
bagi in belea, te bat ca pe oaua cînd le faci jumari!
Mã frate-miu, cu chiu cu vai, ajunseran la piata.
Sã cad jos din picioare, nu alta! Cit ierea piata de mare, ierea alba...
alba... de oaua, de zîceai c-a nins in toiul verii! cînd mã uit la pret, mi
se fãcu rãu de tot! Optzeci de bani bucata si ieu le luoasem c-un frang!
Mã frate-miu, vazui negru-naintea oichilor. Auzi, numa oaua negre vedeam!
Ma-ntorc la Suca, rîdea cu gura pînã la urechi.
- Mã nea Marine, dacã afla Grecu ala... Onasus ala... te-angajeaza conselor,
auz?
Incepu Suca sã urle, s-o rupsa la fuga. Luoai papornitele si mã luoai dupe
iel. cînd vazu c-acu-acu l-ajung, incepu sã strige:
- 'otiii... 'otiii!
Mã, se fãcu o harmalaie... ciraiau ia o pauzarile... urla lumea... "punet mîna pe
iei"... fluiera militiia...
- Mã, zîc, daca-l prind, il omor!
S-avusai noroc, ca-l prinsai... Ca se-nchiedeca d-un maldar de praz, si veni
in cap ca uliu, cu papornita cu tot, peste o taraba cu oaua!
Mã, cum imi luoasa Dumnezau mintile, ii mai detei si io c-o papornita de-a
mea in cap!
Veni militiia si ierea sã iasa dandanaie mare, ca, pe Suca pînã nu-l spalara
de galbenusuri, nu samana cu buletinu!
Facuram socotelile, al dracu ala cu taraba parca le numarasa p-ale noastre,
ale zdravane!
Ca zicea ca iel avu trei sute cinzaci de oaua, si cînd le numararem p-ale
noastre, mai iereau trei sute cinzaci si trei!
Cu ala ne lamuriram, da' nu scapam de militiie! Ca ce avusai cu Suca, de
fugii dupe iel? Da' tot cu narodu avusai noroc, ca-i fãcu cu oichii
militiianului, il luoa la o parte, si-i zisa:
Nu te uita la iel, ca-i om bãtîrn cu paru alb, ii place sã joace tiligosu,
leapsa, de! Ca-n colo ie cuminte, nu face rãu!
Militiianu sã uita lung la mine, nu-s ce mutra oi fi avut, ca ofta si pleca!
Ii zîce Suca lui ala cu oauale:
- Auzi, ba nene? Noi scaparam da' matale pin'le vinzi, fac pui!
- Vad si io, zîce omu, ca nu merg afacerile! O sã mã duc sã le vind spre
Calafat, incolo!
- Auz mã nene, t-as spune io un merchez, da' mi-e frica ca mã bate omu asta,
zîce iel, s-arata spre mine!
- Spune-i mã, zîc, ca nu-ti fac nimic!
- Auz, nene, dacã te duci spre Calafat, treci si pe la Bailesti, ca cunosc
io unu, Marin a lu Juvete, care-t cumpara oauale c-un frang bucata!
Auz vorba la iel!
Mã fratilor, ne umfla isu pe amindoi mã, ne rîdeam si ne pupam!
Ala cu oauale, se uita la noi cu gura cãscatã, incepu sa-si facã cruci si sã
adune oauale.
Plecaram noi dincolo si ne duseram spre portile de schier. Mã fratilor,
minunea minunilor!
Cînd sã deschisa odata vederea larga, pînã-n malu alalalt, ni sã taie
rasuflarea. Puzderie de masini si de oameni dintr-o parte si din alta
misunau ca furnigile, sã puie Dunarea la ham de chiatra si schier.
Mare minune tecnica si mare ie puterea omului!
- Mã Suca, zîc, nu vazusi tu lacatu cît plosca, da' vazusi altele mai dihai.
Sta Suca-al meu si se uita cu oichii dusi la furnigaru de oameni si
masini...
Zice:
- Mã nea Marine, nu te supara, asta ie treaba, nu gluma!
Bravo lor! Asta afacere!!!... Aia a nostra cu oauale, ie gainarie da-o dracu, bine ca se sparsara!

Ciufulici

mmihaela spune:

Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, mie mi-au dat lacrimile!

raducu spune:

Absolut haioasa, am ras cu lacrimi ca l-am trezit si pe R care dormea.
Mai sunt si aici:http://www.romanianvoice.com/poezii/umor/


Mamica lui Raducu

Eryka spune:

Super

Eryka & sufletzelul din burtica---> (11 saptamani)

Violeta spune:

Multam frumos!

Pet spune:

Fetelor, eu am "O afacere olteneasca" in mp3...cu vocea lui Amza Pelea...Daca o vreti lasati-mi adresa email...o sa v-o trimit in masura in care am timp.
P.S. Are 4,17 mb

Pet spune:

Ehehe, in mp o ascultati si pe adresa pe care a lasat-o Raducu... Eh, intentia conteza, nu-i asa?