Cu incredere, spre Canada... (partea I)

mimitete spune:

quote:

---

Originally posted by Ira

Mi-ar placea foarte mult
sa-mi descrieti, daca aveti timp,
si impresii despre cartierul in care stati,
sau despre cum a fost in primele zile
pe pamant canadian....

---

Primele zile sint intotdeauna bulversante ... Noi am avut norocul si am fost asteptati de prieteni si rude si n-am avut grija gasitului unei case. Am stat la ei pina ne-am gasit ceva ce ne convenea. Mi-a ramas in minte drumul de la aeroport (era urit si cerul era gri) caci am remarcat niste panouri mov pe autostrada 15 (si acum mai sint acolo si zimbesc de cite orti trec pe linga ele). Se vedeau in zare niste blocuri care mie mi se pareau urite caci eu tot timpul am urit sa stau la bloc :-). Am ajuns in cele din urma la casa varului nostru care statea intr-un cartier foarte bun, Outremont, si evident scump dar nu aveam de unde sa stim asta atunci. Ei da, aici mi-a placut, numai case una si una, camere mari si frumoase, lume buna... asta zic si eu Canada :-) Am fost lamuriti mai incolo ca nu e asa peste tot ... Peste o zi am fost invitati la un fost prieten venit cu citeva luni inaintea noastra, el ne-a dus intr-un cartier mai ... hai sa-i zic muncitoresc ... plin de tot felul de figuri dubioase, mirosuri groaznice pe scara si un aer de lumea a 3-a. Aici m-am speriat si am zis ca daca asa ajungem si noi (si el deabia venise) eu aici nu stau ca eu nu am emigrat la mai rau ...
Din fericire n-am ajuns niciodata acolo.
Tot el ne-a dus cu masina pe Mont Royal sa vedem privelistea orasului de sus caci e superb. Din pacate ningea des si n-am vazut mai nimic dar noua tot ne-a placut.
Am fost in zilele urmatoare sa ne facem actele, ne-am apucat de facut CV-uri de a doua zi (venisem cu calculatorul) si viata a intrat incet incet in normal. Am fost tare norocosi si ne-am gasit foarte repede amindoi de lucru in meseria noastra (inainte sa ne vina NAS-ul :-) asa ca nu pot sa-ti spun care sint greutatile si frustrarile unei recalificari. N-am avut nici unul nevoie de nici un fel de cursuri de limba si asta e un mare avantaj pe care ar trebui sa-l subliniez.

Imi pare rau ca nu am deloc talent la scris si scriu cam "inginereste" dar asta sint eu :-), pe scurt dar concis.
....................
sau despre ce va place
si ce nu, la canadieni,

Mie imi plac canadienii (si quebecoizii pe care nu stiu de ce unii romani nu-i plac dar fiecare cu experientele lui...). Sint departe de a fi perfecti dar tot imi plac mai mult decit francezii printre care am trait si ii stiu mai bine.
.......................................

despre cum s-au adaptat copiii vostri acolo,
puncte bune si slabe de la gradinita si scoala,

Copiii mei sint amindoi nascuti aici asa ca nu a fost problema de adaptare :-)
Mie imi plac tare mult atit gradinita celui mic cit si scoala fetitei. Cind era foarte mic, trebuia sa ajung la 17:30 la gradinita sa-l iau si asta era o problema ca eram tot timpul pe fuga, acum am pina la 18:00 sa-i culeg si pe unul si pe celalalt.
Noi lucram amindoi si nu avem nici parinti nici rude ca sa ne ajute asa ca sintem contra cronometru mai tot timpul, de dimineata pina seara. Este greu si cind sint copiii bolnavi si trebuie sa-ti iei liber de la servici, facem cu rindul, cind unul cind altul ...
...........................................
ce parere au ei despre vacantele din Romania,
sau despre emigrare in sine...
............................................
Fetita me a fost o singura data in Ro cind avea aproape 3 ani, ce e drept era iarna si frig ... dar ei nu i-a placut. Tot spunea ca e murdar pe strazile Bucurestiului si sint gunoaie peste tot, le-a spus bunicilor ca au o casa mica :-)) (au 4 camere !) si o masina mica. In schimb i-a placut ca l-a vazut pe "adevartul" Santa nu ca aia din "mall-uri" si ca i-a adus o groaza de cadouri. Am fost nevoiti sa mergem cu ea la spital in Ro pt niste analize de alergie si era o mizerie in spital de nu va pot spune. Copilul a vrut sa faca pipi si cind colo toaletele erau infundate in ultimul hal si putea de iti muta nasul. A fost atit de socata ca si acum povesteste ... mai ales ca o "madame" i-a sugerat sa faca pe jos si ea a zis ca ea asa ceva nu face ...
Cu alte cuvinte, experienta ei n-a fost tocmai memorabila desi imi aminteste ca Bubi face galusti mai bune ca mine (de parca e greu asta :-) dar mai bine sa "mi le faca aici la noi acasa...".

----------------------------------------------------------------------
daca v-ati intoarce acasa, in Romania, la pensie
si de ce...

In nici un caz nu m-as intoarce caci "acasa" inseamna in Canada pt mine acum. Desi am parintii acolo si am amintiri de tinerete, casa mea este aici si cind ma gindesc la Ro este casa parintilor si doar atit. Cind m-am intors prima oara in Ro dupa citiva ani buni de stat aici (cred ca era prin 1998) mi-au dat aproape lacrimile cind am vazut Carpatii de sus si nu m-as fi asteptat la o astfel de reactie din partea mea. Mi-am zis eu atunci ca singele apa nu se face, mi-a trecut repede insa pe aeroportul Otopeni cind s-au repezit tiganii sa traga de bajajele mele ... la toaleta era o "Madame Pipi" care "dadea" hirtie igienica contra cost si sind i-am zis ca nu am lei mi-a zis ca primeste si valuta !!. Am inteles ca lucrurile s-au mai schimbat in bine dar pe mine
m-au scirbit atit de tare ca as fi vrut sa fac stinga imprejur si sa ma duc ACASA la mine.
Mai degraba mi-as cumpara o casa in Costa Rica la pensie ...

Numai bine,

Mihaela

lilach spune:

Am citit cu mare atentie tot ce s-a scris la acest subiect...
Imi place cum tratati acest subiect din toate punctele de vedere.:D]
Ira, toata stimavad ca stii exact ce anume sa intrebi...
Voi reveni si eu cu citeva intrebari...dar nu acum...merg la culcare.







"Un sfirsit e un inceput..."

ella& laura,andrei,andra

Ira spune:

In primul rand vreau sa ii multumesc Danei
pentru postarea ei care ma ajuta foarte mult,

dar si lui Danro

apropo, "ro" vine de la Quebec??

glumesc, desigur....

Naivitatea mea este scuzabila,
dat fiind faptul ca inca nu am calcat pamantul canadian,
desi vreau sa precizez, inca o data,

a cata oara?

ca suntem perfect constienti
ca acolo nu e raiul pe pamant,
nu e perfectiune,
nu sunt caini cu covrigi in coada,
etc...

Familia noastra vrea sa traiasca o viata normala.

Atat.

Din pacate nu-mi pot opri degetele
sa-i raspund la "provocare" lui Danro:

Da, stiam despre referendum,
dar ma intereseaza prea putin treaba asta,
am invatat sa-mi vad de treaba mea,
care este aceea de a umple sufletul oamenilor
de bucurie
prin arta muzicii
si de a-mi creste fetita
si de a-mi iubi sotul...

Asta cu referendumul
nu e defectul cel mai mare al quebecosilor
sunt convinsa de asta,


insa daca tu vei sta sa critici
numai atata lucru la ei
te asigur ca vei gasi defecte
pana si celui mai sfant popor...

ca sa nu mai vorbim de plaiurile mioritice,
ca nu ti-ar mai tacea gura de aprecieri...

Ceea ce mi se pare mie
cel putin ciudat
este afirmatia ta ca nu te simti quebecos
si nici nu vei fi vreodata,
dar in acelasi timp
profiti de beneficiile
oferite de ei.......


Vrei sa-ti spun ceva?

Sotul meu, care e bulgar si
traieste de 10 ani aici
nu si-a permis NICIODATA
sa spuna vreo vorba urata despre Romania
desi ar fi avut poate motive...
Vrei sa ma crezi ca niciodata?


Argumentele tale cu sufletul
ma lasa rece pe mine, cel putin...
Daca ai constatat ca ai facut o gresala
repar-o, nu mai sta pe ganduri,
ca regretele nu sunt bune de nimic.

Si sa stii ca si noi, daca nu ne vom adapta
la stilul lor de viata
ne vom intoarce negresit,
fara, insa, sa-i barfim pe quebecosi
ca nu ei ne-au chemat acolo.

Iti dorim o viata frumoasa
si iarta-ne daca te-am suparat,
ca nu asta a fost intentia.
mai vorbim,




Irina si Sofia cea jucausa

Ira spune:

mimitete, MIMITETE, MIMItete, mimiTETE,
vai, ce-mi place sa ma joc
cu nick-ul tau, Mihaela!

Postarea ta m-a bucurat foaaaaaaarte
mult
si m-a incurajat!!!

Dar sa stii ca romanii intre timp
si-au mai reamintit de la occidentalii
care acum nu le mai cer vize
cate ceva despre bunele maniere...

ca doar noi bun simt am avut dintotdeauna,
insa el a intrat intr-o stare latenta
dupa revolutie.
Acum incepe sa se trezeasca...

Eu consider ca, pentru o tara care
a facut cunostinta cu libertatea si capitalismul
doar de 14 ani,
Romania merge foarte bine.

Lilach, te invitam cu mare placere
sa te alaturi impresiilor noastre
romano-quebecoase!
pana atunci, iti urez somn usor!


Irina si Sofia cea jucausa

Danro spune:

Ira,
Nu am vrut sa te provoc si nici nu-mi sta in caracter sa ma contrazic,doar imi place sa ma in idei(nu mor cu o idee,spunea cineva "mare")si sa ascult ce argumente au altii.Doar atat.
Te cred ca vreti sa traiti o viata normala si noi tot asta vrem si de aceea am decis sa venim aici sa traim in civilizatie si intr-o societate cu respect fata de LEGE.
Nu profit de nici un beneficiu aici,am un servici,platesc taxe ca toti si dupa cum ti-am mai zis aici nu e nimic pe GRATIS,adica nu-ti face nimeni nici un beneficiu,doar ti se acorda niste drepturi care sunt cuvenite fiecaruia intr-o societate demna.Chiar ,poate imi poti spune si mie care au fost beneficiile oferite de ei?Sunt tare curios sa aflu.Singurul lucru care m-a revoltat in raspunsul tau,chiar as putea spune strigator la cer.Noi am platit bani grei ca sa venim aici,ca toti de fapt,bani pe care i-am primit de la parinti si pe care noi vrem sa-i returnam intr-o zi.(sa de-a D-zeu sa apuce ziua aia,ca ne dorim din suflet)
Si ca sa inchei,nu stiu de unde ai dedus ca as fi facut vreo greseala,dar in viata oricine poate face greseli si bineinteles ca cine e constient incearca sa le repare.
Oricum,mi-a placut raspunsul tau,inca odata,nu vreau sa polemizam,,eu in masura timpului ,daca-mi permite si-ti face placere pot sa-mi mai exprim parerile,vis-a-vis de ce te intereseaza.
Le las pe mamici sa-ti raspunda,ele sunt mai blande.
Iti doresc multa putere si curaj!
Cu bine,Dan...{ro(ai ghicit de unde vine)}

mimitete spune:

Hai ca mi-am adus aminte ce nu-mi place in Canada, sistemul de sanatate. De fapt ca peste tot daca stii la ce doctor sa te duci atunci e bine, daca nu ... Ma deranjeaza enorm ca ti se da un rendez-vous peste luni de zile pt. ORL, oftalmolog .... cind tu ai nevie de cineva in citeva zile. Mi se pare deasemenea neadmisibil intr-o societate "evoluata" sa stai cu lunile sa astepti un MRI.
Am avut o experienta exceptional de buna cind am nascut copiii, atit doctorita, spitalul, modul cum esti tratata, aparatura...
Am avut o experienta nu tocmai fericita cind am avut pietre la vezica biliara si ma tavaleam pe jos de durere si m-a programat in 6 luni !!. Pina la urma m-au operat in urgenta ca am facut o criza de nedescris.
Nu-mi place ca pediatrii nu vin acasa cind copilul e bolnav, ca trebuie sa te duci la urgenta pt o nimica toata doar pt ca nu e nici un "dispensar" de seara/noapte.
Pe de alta parte am norocul de un pediatru foarte bun care iti asigura accesul la un medic atit in weekend cit si in timpul sarbatorilor (adica nu trebuie sa te duci la urgenta, ai un doctor "de garda" dintr-un grup restrins de doctori care asigura aceasta "garda").
Va mai scriu despre gradinite daca intereseaza pe cineva.
Acum trebuie sa fug.
Numai bine,

Mihaela

Adela P spune:

Mimitete are dreptate la faza cu sistemul medical, insa are sistemul acesta si partile lui bune, in sensul ca ofera asistenta medicala gratuita tuturor(in provincia/teritoriul de care apartin) fie ca lucreaza, fie ca nu. Apoi pt noi cei veniti dintr-un sistem in care mita si ciubucul la doctori, asistente, portar, etc, e la rang de lege, e surprinzator de placut sa vedem ca nu exista aici. Deci un stres in minus. Insa sistemul medical tine de guvernul provincial deci difera oarecum de la o provincie (teritoriu) la alta.

Adela
http://community.webshots.com/user/adela23_1999

try spune:

Iti spun si eu cateva lucruri prin prisma experientei mele nu foarte mare. Chiar daca o sa repet anumite lucruri pe care alte fete le-aU spus, o fac numai in ideea de a intari spusele lor, pentru a-ti demonstra ca parerea lor nu e singulara. O sa le trec cu liniute pt ca intre ele poate sa nu existe vreo legatura, o sa sar de la o idee la alta poate. Scriu pe masura ce citesc mesajele celor de dinaintea mea, cand mai am ceva de agaugat mai fac o liniuta...
- am trecut numai printr-o iarna aici si se pare ca a fost una naprasnica, cum de altfel s-a intamplat si in Romania anul trecut. Dar marele avantaj aici este ca nu simti iarna daca nu ai de umblat pe jos. Eu cam sar din casa in autobuz, din autobuz in metrou si tot asa. Am de mers doar 10 minute pe jos. Daca ai si masina, iarna-i destul de dulce. Insa nu neglija aspecte de genul manusi, caciula, fular. Fudulia se plateste... si in numai in 5 minute de mers pe jos iti pot ingheta urechile de-ti vine sa plangi. Si eu stau inca in Toronto, daramite in Montreal unde sunt intotdeauna temperaturi ceva mai scazute. Noi am luat din tara o geaca groasa pt. sotul meu, gandindu-ne la frigurile pe care o sa le induram aici. Nu a purtat-o decat de vreo 2 ori si atunci doar cand am fost in Montreal in vizita de Craciun si stiam ca urma sa colindam mult pe strazi ca sa vizitam cat putem orasul.
- Nu stiu cum e sa vii fara sa cunosti pe cineva. Noi am avut noroc de niste prieteni tare de treaba care ne-au gazduit o luna jumate pana s-a eliberat un apartament in cladire. Ne-au facut cunostinta cu toti prietenii lor si fiecare ne-a ajutat cum a putut: unu’ ne-a girat la apartament, altul ne-a recomandat la banca si a mers de manuta cu noi sa ne deschidem cont, altul ne-a dat un televizor ieftin, altul ne-a dat mobila pe gratis. De multe ori stam si ne gandit cat de greu ne-ar fi fost daca acesti oameni nu existau pentru noi. Chiar daca informatiile lor nu sunt intotdeauna cele corecte, dar macar iti faci o parere, poti sa compari cand ai mai multe pareri, tu doar trebuie sa iei din spusele fiecaruia ceea ce ti se potriveste tie sau ceea ce crezi tu ca e mai bine. De-aia nu trebuie sa se supere nimeni ca parerile difera, de multe ori asta e un avantaj, poti descoperi mai usor unde poti intalni probleme.
- E foarte important unde te stabilesti pt ca e destul de greu sa te muti dintr-un oras in altul. Dupa ce treci o data prin acomodare, multi nu mai sunt dispusi s-o faca a doua oara. Demersurile sunt multe si practic cam iei totul de la capat, doar ca ai in urma ceva experienta. De-aia e bine sa cantariti foarte bine inainte de a veni aici unde anume va stabiliti. Stiu ca informatiile ce ajung in tara nu-s multe si de multe ori foare subiective sau chiar gresite, dar e bine sa nu mergeti la plezneala.
- Nu te obosi sa va luati costume si tzoale prea festive de munca pt ca aici simtul practic si comfortul sunt duse uneori la extreme. 1-2 costume sunt suficiente si pe-alea o sa le folositi la interviuri ca-n rest... putin probabil. Costumele le intalnesti aici numai in centrul orasului, unde isi au sediul institutiile financiare, bancile si alte mari corporatii. Eu dupa cateva luni de munca am renuntat la fustite si camasute si-am trecut la tricouri, blugi si pantaloni lejeri.
- Dupa parerea mea nu renteaza sa aduci aparatura deloc, adica orice care necesita conectare la priza. Eu am avut un epilator la care tineam mult si pana la urma tot ce-am putut sa gasesc a fost un transformator care-l facea sa mearga, dar discurile nu aveau viteza necesara pt a fi eficient, adica nu smulgea firele de par. In cazul unei masini de spalat lucrurile sunt si mai complicate: trebuie sa gasesti un adaptor si-un transformator care sa suporte puterea dezvoltata de masina, iti trebuie o priza suficient de puternica pt a suporta puterea (lucru care aici nu prea exista in casa cu exceptia prizei in care se baga aragazul – si nu cred ca-ti convine ca de fiecare data sa dai aragazul la o parte ca sa bagi masina de spalat), administratorii de blocuri nu dau voie cu masini de spalat puternice si care necesita racordaje serioase (dau voie numai cu masini micute, dar care mie una nu-mi inspira deloc incredere ca ar spala eficient). Masinile de spalat care sunt puse la dispozitia locatarilor unui bloc cu apartamente de inchiriat sunt destul de bune si confortabile, mai ales ca ai si uscatoare. Astfel problema spalatului devine mai usoara. Nu spala ele ca alea din Ro cu incarcare orizontala, dar pentru o perioada limitata pana iti iei casa ta si poti sa-ti cumperi masina care-o vrei, sunt bune. Dar decat sa mai dai si nu stiu cat pe transportul masinii din Ro si sa constati pe aici ca n-ai ce face cu ea, mai bine incearca s-o vinzi in tara. Nu cred eu ca nu se ofera nimeni sa ti-o cumpere. Garnatat ca nu vei mai lua tot 700$ pe ea, dar macar mai scoti ceva decat sa arunci la cos 700 plus transportul pana in Ca.
- Ziceai de stat intr-o parte si muncit in alta parte. Da, aici distantele sunt o problema in orasele mari. Toronto-ul plus GTA (adica Torontoul extins) spre exemplu are vreo 50km N-S pe mai bine de 100km E-V. Eu fac vreo 30-40 de km pana la servici si asta imi ia o ora jumate dus si alta ora jumate la intoarcere, e adevarat merg cu mijloacele de transport in comun, dar nici cu masina n-as scuti prea mult caci mare parte din drum merg cu metroul si nimic nu merge mai bine ca metroul. Asta imi mananca 3 ore din zi, acum nu-i o problema, dar cand va aparea un bebe va fi o problema. Montrealul nu e cu mult mai mic decat Toronto, asa ca fii pregatita pentru un oras MARE.
- Sunt putin contrariata de problema gradinitei, e adevarat ca eu n-am copii si n-am trecut efectiv prin procesul de cautare a unei gradinite, dar din cate stiu eu de pe la prieteni, copiii pot intra imediat in sistem: gradinita, scoala etc. Sau poate ca asta e o problema doar in Montreal, nu stiu.
- Eu mi-am adus tot ce-am putut: 2-3 lenjerii, pilota, vase de bucatarie, cratiti (se desfaceau toartele si aveau marimi in descrestere, asa ca le-am bagat una in alta), tigaitele mele de teflon, fund de tocat, tacamuri, pahare, condimente de care nu eram sigura ca le gasesc aici, pozele (dar simple, nu cu albume cu tot), dictionarele de engleza si franceza (DEX-ul l-am lasat acasa si acum imi pare rau), muzica romaneasca (cateva CD-uri preferate). Nu te obosi insa sa-ti aduci consumabile: pasta de dinti, sapun, gel de dus, sampon. Pentru inceput anumite lucruri le poti lua de la magazinele „1 Dollar”, chiar daca au o calitate mai slaba, sunt o gramada de lucruri foarte bune si care in alte magazine sunt mai scumpe – aici nu gasesti decat lucruri cu valoare apropiata de 1 dolar. N-o sa gasesti ceva care in alta parte costa 10$. Ca sa-ti faci idee, o perna pe aici costa cam 5-6$ cea mai ieftina si o pilota cam 70$, daca ai loc in bagaje si ti se pare mai convenabil sa ti le aduci pe cele de acasa, ia-le. Plus ca ele pot fi folosite ca „amortizoare” deasupra si dedesubt in valize ca sa nu ti se sparga anumite lucruri cand or da aia din aeroport cu ele de pamant. Mi-e nu mi s-a spart nimic: in cani am bagat sosete si apoi le-am invelit iar in sosete, fafuriile le-am invelit in prosoape si pulovere etc. Sau daca ai posibilitatea sa le bagi in pungi d-alea etanse din care se scoate aerul cu aspiratorul si devin plate-plate – in felul asta economisesti spatiu in bagaje.
- In apartament e foarte cald, acum spre exemplu sunt in jur de zero grade noaptea, iar noi dormim in tricou si cu usa de la balcon deschisa, daca nu aerisim ne coacem de cald. Asta se intampla la blocuri caci totul se plateste la gramada, deci consumul nu poate fi reperat pe apartament. Dar daca iti vei inchiria un apartament intr-o casa situatia se poate schimba, mai ales daca nu poti controla tu caldura – vecinu’ sau proprietaru’ iti da caldura cam cat crede el de cuviinta.
- N-am copii si deci n-am trecut prin procesul asta cumplit de decizie: sa-mi iau sau sa nu-mi iau copilul, dar din ce-am discutat cu alti romani ce-au trecut prin asa ceva parerea majoritatii este categorica: adu-ti copilul cu tine. O sa treceti si prin momente grele, iar dorul de copil nu va va usura situatia, din contra avandu-l aici va poate smulge un zambet cand va este greu, va poate alina sau va poate da incredere cand va veti simti descumpaniti. Copii de regula se adapteaza foarte repede, ei sufera mai putin, de multe ori nici nu simt hopul (bine-nteles ca depinde si de felul de-a fi al copilului). Am vazut aici copii speriati si timizi cand au ajuns, iar dupa 2 sapt. parca zici ca erau de-ai locului.
- Faptul ca in Quebec puteti beneficia de ajutorul ala pt studierea limbii franceze (cam 1000$ cad/luna) care nu este mic deloc, este un mare avantaj, zic eu, pentru cei care nu se descurca bine cu limba. Asta va va ajuta sa nu cheltuiti vertiginos banii cu care veti veni din Ro. In plus, din cate stiam eu, in Montreal ti se da welfare (900$cad pt o familie cu 2 pers.) odata ce poti demonstra ca ai cheltuit toti banii cu care ai venit si ca nu ai gasit de munca chiar mai devreme de 6 luni. In Toronto nu poti aplica pentru welfare decat dupa 6 luni si numai daca dovedesti ca ai cheltuit banii si nu ai gasit de munca. Acum nu stiu insa daca poti primi welfare concomitent cu banii de studiat franceza, banuiesc ca nu.
- Asa-i, multi uitam de unde am plecat si ce ne-a facut sa plecam. Dupa un an jumate in Canada mi se cam indulcise imaginea despre Romania, dar oadata ce am revenit in tara intr-o vizita, am inteles din nou de ce-am plecat. Comparatiile cele mai bune nu le faci plecand din Ro si venind in Ca. Comparatiile cele mai bune le faci atunci cand te intorci in Ro dupa ce-ai trait un timp in Ca.
- Ziceai de impresiile din primele zile. Pe mine m-au dezamagit 2 lucruri: 1. nu mi-a plucut cum erau oamenii imbracati – mi se parea ca au iesit afara asa cum au nimerit, fara sa dea importanta prea mare la cum arata, atunci mi s-a parut un stil „mi-se-rupist”; 2. nu mi-au placut cum aratau casele – casele de carton cum le zic cei de pe aici. Dar in timp mi-am mai schimbat parerea, am vazut si case frumoase si oameni bine imbracati, iar cand m-am intors in vizita in Romania am vazut mai bine ca nici casele din bucuresti nu arata mai bine si nici oamenii nu mi s-au parut mai frumos imbracati. Totul este cu ce faci comparatia. Cand compari fetele ce-au iesit la plimbare pe Magheru cu populatia de prin cartierele mai mici ale Toronto-ului, normal ca ti se pare ca astia nu se imbraca bine, cand compari casele din Baneasa cu cele de pe Danforth (un bulevard din Toronto) normal ca ti se par urate astea de aici. Comparatiile trebuie facute la acelaleasi niveluri sociale si bine-nteles ca exista foarte mult subiectivism in tot ce vedem.
- Ce mi-a placut? Prima sensatie a fost ca sunt venita in vacanta, nu ca urmeaza sa-mi fac o noua viata acolo, iar cerul mi s-a parut mult mai sus ca-n Ro. Mi-a placut ca peste tot e verdeata, mi-au placut parcurile imense, mi-a placut ca fiecare casa are gradinita ei de flori si fiecare incearca sa o faca mai frumoasa, m-au impresionat oamenii extrem de amabili si binevoitori, am simtit foarte mult calm si liniste in viata mea dupa ce-am ajuns aici, plecata din zbuciumul si stresul din Bucuresti. E adevarat ca timpul liber este mult mai putin, e adevarat ca...etc. Una peste alta, sansele aici sunt mult mai mari decat in Romania. Cum se adapteaza fiecare aici si cat de bine reuseste sunt lucruri ce tin de fiecare individ in parte. Dupa mine, sunt cam 3 lucruri care tin de reusita aici: aluatul din care esti facut, meseria pe care o ai sau vrei s-o faci si omul de langa tine (sot/sotie). Pe mine una nu ma bate gandul sa ma intorc in Romania, nici macar la pensie. Cu un venit mediu aici ne permitem mai multe decat ne permiteam in Romania cu salarii de 3-4 ori mai mari decat media. Cu alte cuvinte, ceea ce am realizat aici intr-un an, faceam in Romania cam in 3 ani, iar asta doar sub aspect material caci sub aspect spiritual tine de fiecare individ in parte cat de fericit sau nefericit se simte aici.
- Chestia cu declaratia ca nu ai avut accidente in Ro si care ti-ar putea folosi aici pt a obtine o asigurare mai mica pt masina nu prea mai este valabila. A mers candva, acum din ce in ce mai greu o accepta companiile de asigurare. O aduci si le-o poti prezenta, dar foarte rar mai obti o reducere a asigurarii pe baza ei. A propos de masina, aici sistemul de asigurari este diferit de cel din Ro. Ca sa poti conduce o masina trebuie sa ai asigurare pe acea masina. Daca sotul are masina si asigurare pe ea, tu ca sotie nu ai dreptul s-o conduci decat daca el te-a inclus si pe tine in asigurarea lui (deci suma pe luna va fi mai mare). Nu poti conduce masina vecinului sau prietenului sau a lui mama sau tata daca n-ai asigurare pe masina respectiva. Marimea asigurarii depinde de tipul masinii, vechimea ei (cu cat e mai veche cu atat asigurarea e mai mica), zona in care locuiesti (cu cat esti mai in afara orasului cu atat asigurarea e mai mica – fiecare zona de locuit are un rating de asigurare), vechimea in condus (vechime mai mare, asigurare mai mica), provincia in care locuiesti (in Ontario se platesc asigurari de ordinul miilor de $ pe an, in Quebec se platesc de ordinul sutelor de $ pe an). Alte lucruri care-ti pot scadea asigurarea sunt: certificat c-ai facut scoala de soferi in Canada (In Toronto iti scade asigurarea cam cu 10%); dupa ce obtii G full (adica dupa ce iei examenul de autostrada) ti se reduce asigurarea, deci ai tot interesul sa va luati repede G full-ul.
- Cartile de credit: un aspect inca sporadic intalnit in Romania. Am inteles ca acum au mai inceput sa se desteleneasca treburile: se mai plateste si cu cec (chiar daca merge anevoios), au aparut si carti de credit ceva mai multe. Pentru noi lucrurile astea au fost aproape noi si ne-a trebuit ceva timp sa le intelegem mecanismul si toate dedesubturile. Carte de debit este intalnita si in Romania destul de mult, mai ales in Bucuresti. Sunt de fapt acele carduri pe care ne primeam noi salariile de la servici in Romania. Poti sa cheltuiesti de pe ea in limita banilor de care dispui tu in cont, poti plati oriunde cu ea, poti scoate bani usor de pe ea etc. O primesti imediat ce iti deschizi un cont la o banca. Asta e cam urmatorul lucru pe care-l faci dupa ce aplici pentru SIN. Cartile de credit insa incepi sa le primesti cam dupa 2-3 luni dupa ce te-ai angajat. Pentru prima trebuie sa te agiti tu sa aplici, apoi incet-incet te ve trezi ca iti propun bancile sa-ti faci carte de credit la ei. La prima carte de credit cel mai bine e sa aplici pentru o suma mica: 500$ ca sa fii sigur ca te accepta. Refuzul de a ti se face carte de credit este o bulina neagra pentru istoria ta de credit. Asa ca nu face aplicatii nenumarate pentru a primi carte de credit. Daca ai fost refuzat o data, mai asteapta un timp si aplica din nou, poate la o alta banca. Ideea e sa aplici la acele banci care dau usor carte de credit. Astea o sa le afli odata ajuns aici de la prieteni, cunostinte. Chestia e ca nu poti afla verbal daca ti se da carte de credit sau nu, trebuie completata o aplicatie si cineva din interiorul bancii o va analiza si va decide daca primesti sau nu. Odata aplicatia completata si analizata ea intra in sistem, iar daca ai fost refuzat asta va aparea in istoria ta de credit. Exista o baza de date generalizata in care orice banca, institutie financiara are posibilitatea de a-ti verifica istoria de credit.
De fapt nu are sens sa intru in prea multe amanunte, odata ajunsi aici, cel mai bine este ca atunci cand te lovesti de o problema concreta poti sa contactezi pe oricare din cei care ti-au raspuns la mesajul asta si sunt sigura ca vor fi bucurosi sa-ti spuna parerea lor, sa te indrume, sa-ti dea o informatie utila. Noteaza nickurile tuturor de aici caci e posibil sa ai nevoie de ele. Lansezi intrebarea/nedumerirea si sunt sigura ca vei primi o gramade de informatii. Sunt multe amanunte care ar putea fi discutate pe marginea a o serie de probleme si e greu ca ele sa fie spuse intr-un singur mesaj. In plus, daca incercati sa le aflati pe toate odata va va bulversa pe voi de tot. Trebuie sa luati fiecare problemuta in parte, sa nu incercati sa rezolvati pe toate odata, luati-le pe rand, de-aia intrarea in orice sistem nou cere timp si rabdare. Prea multe lucruri voi nu puteti rezolva din Romania. Singurele lucruri folositoare care le puteti face acolo este invatarea limbii sau mai bine spus limbilor. Exersati in fiecare zi, ascultati in engleza si franceza cat puteti, chiar daca asta e doar un mod pasiv de invata limba (caci adevaratul hop il veti intalni cand va trebui sa vorbiti si-o sa vedeti ca nu puteti lega cuvintele chiar daca citind un text intelegi 90% din el). In plus franceza vorbita in Canada e diferita de franceza pe care am invatat-o noi la scoala. La asta va trebui sa adaugi si faptul ca zeci de natii pe aici = zeci de accente de franceza si engleza: indianu' vorbeste in stilul lui, chinezul are felul lui aparte etc. Nu va ingrijiti de cel mic cu limba, el va invata atat de repede cum nici nu va imaginati. In scurt timp dupa ce se va duce la gradinita/scoala o sa vina acasa si o sa va dea lectii de pronuntie si de cum se vorbeste. Dupa 1-2 ani o sa vedeti ca va fi din ce in ce mai greu sa-i pastrati vocabularul romanesc. Cu cat e mai mic, cu atat va uita mai repede romana.
Bafta multa in noul drum ales de voi, poti sa-mi trimiti oricand un mesaj pe privat pentru detalii pe o anumita problema si te voi ajuta cat voi putea.
Scuze pentru lungimea mesajului, dar eu nu pot sa vorbesc cu cuvinte putine...


"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

Podeanu spune:

Asa e Mihaela cu sistemul medical.Tocmai imi propusesem si eu sa scriu din experienta mea.Slava Domnului ca nu am avut nici eu si nici familia mea probleme grave de sanatate.In R am avut un doctor f bun -pediatru care imi dadea la fiecare raceala/tuse a copiilor antibiotic.Normal ca le trecea in primele 48 ore.
Cind am venit aici si copiii mei au racit prima oara,tuse fara febra doctorul-la care am intrat dupa ore de asteptare-mi-a dat un banal sirop de tuse pe care puteam sa-l iau si eu din raft de la farmacie.Sa mentionez intii ca aici nu gasesti antibiotice de nici un fel la liber, in farmacii ci doar iti este preparat dupa prescriptia medicala.
La doctor (clinici CLSC) daca nu ai febra te vede intii o infirmiera ptr a evalua starea.Daca ea considera ca este grav(febra,stari proaste) ai norocul de a intra repede la un doctor.Daca nu,ai ceva de asteptat.
Ma simteam asa neputincioasa si ardeam in mine de nervi,cu tot siropul lor copiii mei tuseau cam 2 saptamini,citeodata si vomitau de la atita tuse.
Acum dupa 4 ani pot spune ca asa deficitar cum este considerat sistemul lor medical,da roade.Anticorpii lupta impotriva bolii si in citeva zile e deja istorie-fara nici un antibiotic.
Stiu acum ce sa le dau,si stau linistita.Nu-mi amintesc cind le-am dat antibiotic ultima oara si de racit -au racit ultima oara la revelionul trecut .
Nu sunt doctora,sunt total paralela cu meseria dar stiu din experienta surorii mele ca prea multe antibiotice luate nu fac bine si organismul in final nu mai reactioneaza la ele.
Bineinteles ca daca copilul are febra si deci este intr-o stare mai grava intri mai repede la doctor si iti si prescrie antibiotic.Noi nu avem medic de familie si nici probleme prea mari de sanatate nu avem asa ca nu prea am avut experiente neplacute.Sunt insa sigura ca exista fete care au trecut prin situatii mai grele si iti pot descrie.
Aici “urgenta” inseamna ca NU ai rendez-vous, te poti duce la orice clinica medicala(inclusiv la spital) si iti iei numar ca de altfel peste tot in Canada,si apoi astepti frumusel la rind.

Am venit intr-o iarna blinda.Am aterizat pe Dorval si am avut impresia ca suntem in orasul luminilor.Prietena care m-a luat incerca sa-mi povesteasca cite ceva despre actele ce urmeaza sa le fac.Nu o puteam urmari,ochii imi erau pe geam,treceam pe un pod superb,cum nu mai vazusem,lasam in urma orasul luminilor.Parca si apa (fluvial St Laurent) era luminat. Nu-mi puteam reveni,in urma cu o zi eram acolo,acasa si acum sunt la mii si mii de km departare.Drumul a fost greu,Denisa era racita si a plins tot zborul spre Amsterdam,Edi era cucerit de avioane.In celalalt zbor,spre Montreal Denisa se linistise si incepuse Edi sa plinga de dorul lui mamaie.Aveam doar 8 valize si banii strinsi cu greu de noi (nu ne-a dat nimeni macar 1$) si tinuti cu sfintenie de al meu sot.
Asta era toata viata noastra agonisita,acele bagaje mari.Oare ne vom descurca,oare copii se vor integra,vom regreta pasul facut?

Aici era curat pe strazi,liniste,ca la noi pe 1,2 ianuarie cind lumea era obosita si mahmura.Nu latrau niciunde ciini,oamenii ordonati scoteau gunoiul in numite zile (separau chiar si reciclabilele de restul).Autobuzele vin la ora fixa,au si pliante cu orele pe care le respecta cu sfintenie,te vede ca alergi te si asteapta.Cind urci ti se spune cu zimbetul pe buze buna ziua si cind cobori la fel,ba iti si multumeste ca ai calatorit cu acel autobuz.(de parca nu si-ar lua salariu ptr asta) Vinzatoarele la fel te saluta,iti da restul si chitanta pina la ultimul cent,si-ti multumeste.Si nu sunt nemultumite de salariul lor-ca-mi imaginez ca nu au prea mult.

Revin…
PS Mesajul meu pare asa sarac in cuvinte si continut pe linga al lui try....il trimit totusi.

Dana si gemenii
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?numeX=Podeanu

Bogdana spune:

Am vazut un articol in evenimentul zilei care s-ar putea sa va intereseze
Din Evenimentul Zilei de azi:
Canada imprastie imigrantii
**************************

L.C.
Sambata, 01 Noiembrie 2003


Oficialitatile provinciei canadiene Quebec se straduiesc sa-i atraga si
in
alte regiuni pe imigrantii care se maseaza in marile orase, cum este
Montrealul, in efortul de a asigura o anumita stabilitate demografica.
Imigratia a devenit in aceasta provincie canadiana o miza sociala si un
mijloc de stavilire a consecintelor scaderii natalitatii, comenteaza
“Journal de Montreal”, aratind insa ca un oras mai mic, cum este
Quebec,
primeste anual putin peste 1.000 de straini din cei 38.000 care se
stabilesc
in provincie. In acest oras, strainii nu reprezinta decit 3% din
populatie,
la Montreal - 19%, iar la Toronto (Ontario) - 42%. In acest ritm,
incepind
din 2026, situatia demografica a Quebecului va fi periclitata, arata
ziarul
citat. Aproape jumatate din locuitorii provinciei Quebec care s-au
stabilit
acum cinci ani in Montreal au parasit inca de atunci restul regiunii,
potrivit unor calcule efectuate de “Le Journal de Quebec”. In
incercarea de
a contracara fenomenul, o delegatie a vizitat Romania si Bulgaria, la
inceputul lunii septembrie, pentru “a face oferte” imigrantilor in
asteptare
de viza.
Frunza de artar are si un gust amar
Printre primele motive care ii determina pe imigranti sa paraseasca
regiunile si sa se indrepte spre orasele mari figureaza absenta
recunoasterii pregatirii lor profesionale si dificultatile intimpinate
in
gasirea unui loc de munca. De aceeasi parere sint si Sanda Dospinescu
si
Emil Husaru, cetateni romani aflati in Quebec de opt ani. Ea are un
masterat
in geografie, iar el este inginer si nu au de lucru. “La ce bun sa ni
se
ceara o pregatire universitara drept conditie de imigrare daca nu este
recunoscuta atunci cind ajungi aici?”, se intreaba Sanda. “Cit priveste
locul de munca, este un esec. Nu este o problema de bani, este o
chestiune
de demnitate. Nu am venit aici pentru a fi bogati. Dar sa calculezi la
infinit ca sa stii daca vei avea destui bani pentru hrana, devine
umilitor”,
mai spune ea. (Rompres)
Romania, principala sursa europeana de imigranti in Canada
Ultimul raport statistic al Oficiului pentru Imigratie si Cetatenie din
Canada arata ca Romania este in continuare principalul “furnizor”
european
de imigranti in aceasta tara, pentru al doilea an consecutiv. Potrivit
statisticilor, 2,48 la suta, respectiv 5.692 din imigrantii sositi in
Canada
provin din Romania. Pe primele locuri in topul statelor care furnizeaza
cei
mai multi imigranti in tara frunzei de artar sint China, India,
Pakistan si
Filipine. (L.C.)
*******************************