Somnul cu mami si tati in pat?

Sunt mama unui baietel de 2 ani si 5 luni. Eu am stat cu el acasa pana la varsta de 1 an si jumatate, dupaccare eu incepand serviciul l-am l-am lasat in grija mamei mele. Totul a fost bine si frumos pana acum...asta vara copilul a fost plecat din Bucuresti pret de 3 luni la munte, unde a stat cu cele 2 bunici, cu verisorii lui & co. Noi parintii lui am mers saptamanal la el, am stat si in concediu cu el dar in perioada de 3-4 saptamani inainte de intoarcerea acasa nu am putut merge la el. A revenit acasa de 2 saptamani si avem probleme. Desi sta tot cu bunica lui, jeleste dupa noi de nu se poate...ne spune tot timpul sa nu plecam fara el undeva. Iar seara la culcare, el care dormea fara probleme in camera lui, in patutul lui, nu mai vrea cu nici un pret sa doarma decat cu noi in pat. Patul lui parca are arici..iar situatia continua...tot timpul ne spune mai stai cu mine, nu pleca, aici e locul meu in pat, etc. Problema este ca nu am vrea sa-l invatam asa, din motive de igiena in primul rand si apoi ca este normal ca el sa doarma in camera si patutul lui. Voi cele care ati mai trecut prin situatii similare, ce ma sfatuiti? Rabdare avem din plin, i-am explicat ca trebuie sa mergem la servici ca sa putem trai...dar e prea mic sa inteleaga..spune ca nu mai plange si in secunda doi o ia de la capat. In mintea lui este ceata...ca plecam, ca-l lasam...ceea ce nici nu poate fi vorba, dar cum sa-l facem sa inteleaga?
Astept parerile voastre,
Cu drag,

Denisa si copilul Alecu

vilma spune:

quote:

---

dar e prea mic sa inteleaga

---

dupa parerea mea este o greseala sa consideri ca e prea mic sa inteleaga aceste lucruri. Eu cred mai degraba ca voi sunteti "prea mari" ca sa intelegeti ca la aceasta varsta pot intervini, la unii copii, tot felul de temeri. Este o varsta a fricii. Se tem de tot felul de lucruri. Anca mea a inceput cu o teama ingrozitoare de atze, mushte, apoi a trecut la altele, parca am impresia ca vrea sa le "experimenteze" pe toate (fricile astea...oooofff).
De altfel, chiar acum experimentam frica de a ramane singura in camera ei, in patutul ei, noaptea. Si crede-ma, acolo doarme de la o saptamana. Si n-am facut nici un fel de modificari in camera in ultimul timp....
Colac peste pupaza, a mai vazut si videoclipul de pe Atomic; "Mi-e frica, mi-e frica/ Sa dorm singurica...." la lalalaaaa....si ma intyreaba: lu' tanti i-e frica sa doarma singulaaa??? Adica daca lu' ditamai tanti ii e frica, pe mine ce ma aburiti ca trebuie sa dorm in patutul meu si ca n-am loc intre voi??? Chestia cea mai tare care a mers de 3 ori (ca ulciorul) a fost cand am convins-o sa mearga la ea deoarece la noi in pat e "inghesuiala". Si ne intreaba: aici e inghesuleala?...
Trebuie sa gasiti si voi niste metode, poate sa ramai cu el dupa ce l-ai pus in pat pentru a-i citi o poveste. Sau sa-i canti un cantecel.

Oricum, sunt sigura ca e doar e o alta faza din dezvoltarea lor. Sper sa trecem testul si de data asta.
Numai bine va dorim,
Vilma cu o Ancuta de 2 ani si 5 luni.

iris spune:

hai ca imi prinde bine o recapitulare... cred ca ne apropiem si noi de o faza din asta insa cu copilu' al mic; pe al mare il biruiram acum un an si ceva.., mai cu citit, mai cu puzzle, 2-3 puzzle facute in pat?! mai cu lasat lumina aprinsa, mai cu adormit linga ea, dar nu ne-am clintit de la ideea ca trebuie sa ramina ea in patul ei; apoi a venit alta faza cind nu vroia in pat, avea insa 3 ani, deci intelegea bine ce zicem noi, nu ii era nici prea somn, si o lasam pur si simplu nebagata in seama pina se ducea singura in pat; noi stateam cumintei in dormitorul nostru- ea bintuia prin casa apoi se ducea in pat si ne chema sa ii punem patura; dupa 3 ani, n-a mai dormit la prinz si seara n-a mai facut figuri deci ma gindesc ca nu ii era nici prea somn si se mai si rasfata putin- si e totusi si putina teama, vroia si vrea si acum sa ii lasam usa deschisa, si i-o lasam, poti sa bati si toba la usa ei ca nu se trezeste;
ei, da ce fac cu asta mica- ii ies maselutze, face figuri ..o iau de la capat..

ruxij spune:

Buna,
Lui ii este frica sa nu il parasiti. Incercati sa ii explicati ca mami si tati nu pleaca nicaieri, ca veti fi mereu langa el, ca il iubiti etc. Eu nu am (inca) astfel de experiente, dar sigur voi avea pentru ca Bogdanel deja doarme doar cu bunica lui in pat, nici vorba sa mai auda de patutul lui si cand bunica lui nu va mai fi la noi va trebui sa dorm eu cu el. Si asta va continua poate pana la 14 ani?!!!! Eu am dormit cu mama pana la 8 ani, cand am cerut singura sa ma scuteasca de dormitul asta cu ea (ca ma tot bodoganea ca ma dezvelesc si ca ma foiesc), iar sora-mea pana la 14 ani! Cred ca nu e bine, sper sa nu patim la fel.
Mult succes si numai bine!

ruxij

Mitzi spune:

Sunt niste smecheri copiii astia! Ioana a mers la gradi la aproape 3 ani. Sotul meu a dus-o in primele zile. Mergea la gradi unde toti vorbeau engleza, limba complet noua pentru ea. Nu cred ca era foarte usor. Cand venea timpul sa o lase, se agata de sotul meu si plangea cu lacrimi mari, mari...NU MA LASATI AICI...
Odata, cand el NU s-a indurat sa o lase m-au sunat la servici. Ioana mi-a zis:
"Stii ce-am facut mami? Am plans si eu putin si tati m-a luat acasa!" Si crede-ma ca era tare mandra de isparava ei. De a doua zi am dus-o eu. A incercat si cu mine, dar eu o lasam, ma intorceam cu spatele si plangeam pe drum. Sa nu ma vada ea, si eu sa nu o vad pe ea. I-a trecut repede, dupa vreo doua saptamani sarea din masina si fugea singura la clasa, uita sa ne zica la revedere.
Ce vreau sa spun este ca e important ca el sa doarma singurel,va fi bine pentru el si pentru voi. Se rasfata si el putin, vede ca prinde bine la voi!