in genunchi din nou...

Samsara7 spune:

Nu stiu ce cuvinte ti-ar alina durerea! O noua tradare...o noua rana. E usor sa dau sfaturi din afara dar tu esti cea care faci fata acestei situatii, tu esti cea care trebuie sa fii tare, sa infrunti viata, sa te ridici si sa mergi inainte.


Am trecut prin experienta unui divort, cu un copil de 5 anisori. Care isi dorea prezenta unui tata si afectiunea sa. Oricat de mult am incercat sa ii suplinesc aceasta nevoie, sufletelul ei mic tanjea catre ce eu nu puteam fi. Intr-o buna zi a aparut in viata noastra un amic, un simplu amic care trecea printr-o perioada grea si care venea din cand in cand la o cafea si isi spunea pasurile.Vulnerabil fiindca era parasit de sotie, vulnerabil fiindca avea nevoie de sfaturile unor prieteni ce disparusera ca prin farmec. Am devenit noi parintii mei si eu, haina de vreme rea. Copilul s-a agatat de el, si cu disperare parca ma impingea sa imi leg viata de un om care o amuza, o alinta, ii aducea rasul pe buze si ii dadea impresia ca poate lua locul unui tatic. Desi intre noi nu putea fi nimic decat prietenie. Am lasat lucrurile asa, prea se bucura fetita mea in prezenta sa si in fond nu gaseam nimic rau sa se simta iubita (caci i se dadea convingerea ca e iubita). Am luat-o drept o atractie irezistibila a unui barbat care si-a dorit copii si nu are, catre un copil frumos si inteligent, dragalas si jucaus.
Intr-o buna zi am inteles ca individul isi facuse iluzii in privinta mea si cand a realizat ca nu se poate naste o relatie, a inceput sa rareasca vizitele si chiar sa devina rautacios. Cu copilasul nevinovat.
Mi-a facut mult rau acest lucru, caci am avut naivitatea sa amestec totul si sa cred ca exista si sentimente in afara unui oarecare interes. Mi-a facut rau vazandu-mi copilul cum sufera! De atunci au trecut cativa ani, si la ultima vizita prin tara si-a facut aparitia si vinovatul! Astepta un copil,avea o sotie, realizase ca se purtase prosteste si dorea sa stearga impresia execrabila facuta. Desi fetita mea a crescut, nu a uitat niciodata anumite cuvinte ce au ranit-o si comportamentul idiot al unui adult cu creier de vrabiuta. L-a tratat asa cum merita!
Dar eu am inteles de pe atunci nevoia fetitei de a avea o prezenta masculina permanenta.Si cum sotul meu de-al doilea nu e foarte afectiv in exterior, am apropiat-o incetul cu incetul de fratele meu. care nu o vazuse crescand, fiind departe printre straini. Incetul cu incetul s-a format o relatie atat de frumoasa intre ei. E adevarat ca el e tanar, ca fetita il admira desi se nasc si razboaie intre ei, dar totul a evolutat incetisor, incetisor . Tatal e si azi absent, cu viata lui si preocupari net superioare unui copil ce nu creste langa el; dar mititica mea nu mai sufera . Are un unchi, il iubeste, petrece cu el timp cat se poate de mult, discuta amandoi, se cearta, se impaca, ies la plimbare, la pizza, la cinematograf. Cand are o problema il suna, si micile, modestele lui atentii pt ea valoreaza mai mult decat orice.
S-a mai intamplat ca fratele meu sa se ia cu treaba si sa uite unele "detalii "importante in ochii unui copil; unii barbati nu sunt prea buni psihologi (mai ales un celibatar care nu a avut nicicand responsabilitati, copii). Cum am tinut ca fetita mea sa pastreze legatura cu tara, chiar departe fiind, i-am sarbatorit mereu ziua copilului de 1 iunie, Mos Niculae, venirea iepurasului de Pasti ,etc. Cand am vrut sa evit lacrimi si framantarile ei copilaresti, am cumparat eu cadoul pt doi (si cand descoperea doua daruri in dulap ii spuneam ca unul vine de la unchiul cel uituc).
Acum sunt linistita, echilibrul am reusit cumva sa il creez, cu rabdare, cu diplomatie...

Poate ca e o idee, nu stiu de va fi considerata buna ori rea, eu una am aplicat-o cum am stiut mai bine pentru a evita problemele pe care divortul le-a creeat. Totusi am avut norocul sa am un barbat la indemana, si unul minunat care pe deasupra e din familie, de acelasi sange. Probabil ca mi-ar fi fost mai greu daca ar fi trebuit sa ma bazez pe un tatic de imprumut. Nu stiu cum as fi scos-o la capat, caci chiar daca sotul meu actual imi iubeste copilul, nu e pe masura nevoilor ei afective.

In orice caz sunt convinsa ca vei gasii modalitatea de a o face pe mititca ta sainteleaga ca nu e vinovata de nebuniile adultilor, ca e iubita si ca e cea mai importanta persoana din viata ta. Ca o iubesti de la Pamant pana la Luna, si mult, mult mai departe! Pana la infinit si inapoi.

Iar tu draga mea esti prea pretioasa ca sa te lasi ingenunchiata de cineva care nu a stiut sa fie OM. Stiu ca ai credinta in Dumnezeu, poate ca ce s-a intamplat este menit sa te fereasca de rani si mai adanci. Vei putea sa iubesti din nou, atunci cand vei intalni omul potrivit, la momentul potrivit.
Pana atunci capul sus! Crede si nadajduieste!
si ...cu intarziere din pacate! Dar niciodata nu e prea tarziu, nu-i asa?

Mihaela

tora97 spune:

un prieten mi a spus ieri urmatoarele:

sa intri in viata unei femei este o arta, sa iesi frumos din viata unei femei este o capodopera...

imi revin si eu si Thea... ea s a inchis in sine si nu mai discuta despre el absolut nimic...

eu, inca ma mai trezesc noaptea si ma gindesc la el, inca mai caut un raspuns la plecarea lui, desi stiu ca nu are nici o noima...

inca ma mai gindesc la el, dar incet, incet simturile imi amortesc si intru in acea stare speciala, eu ii spun de crisalida... in care doar observ ce i imprejur, in care viata mi curge ca un vis

va mai dura un timp pina cind ochii sa nu mi se mai umezeasca atunci cind imi amintesc...

si va mai trece enorm de mult timp pina sa am din nou incredere sa iubesc, dar, asa cum spuneam in celalat subiect al meu... speranta moare ultima nu? va veni si vremea in care sa pot spera din nou

va pup si va multumesc pentru sprijinul oferit.

bebetica spune:

exista oare un Dumnezeu si pentru asemenea "oameni" (daca nu pot fi numiti chiar diavoli) stau si ma intreb ?

Cum ii poate tine pamantul pe acesti netrebnici ????

ce castiga oare acesti "viermii" prin viata murdara care o duc ?????

au oare suflet ?

sunt facuti din reziduri cred !

Oare existenta lor pe acest pamant este normala ?

Pacat pentru ca "uniii" si cunosc din ce in ce mai multi, traiesc pe muchie de cutit, fara sa aiba putina demnitate. Superficialitatea si indiferenta fata de cei care l-au acordat incredere este conduita lor de viata.

Sper sa-i vada Dumnezeu intr-o zi si sa li se topeasca sufletele de durere pentu viata haotica cu care au murdarit acesta lume.

Ioana si Stefan Dimitri
http://babycenter.shutterfly.com/osi.jsp?i=67b0de21b32aaebf6598

Samsara7 spune:

Tora, ce mai faci?


Mihaela

tora97 spune:

dupa 8 nopti de nedormit, aseara m am hotarit sa iau un somnifer.. si uite ma cum picotesc si a 9 a dimineata insa de data asta neajungindu mi noaptea...


sint ok. incep sa ma obisnuiesc cu ideea... ieri am reusit sa rid cu thea sa o necajesc putintel... ma prefaceam in metrou ca cersesc, lucru care o supara grozav... "avem bani mami, de ce tebuie sa cesesti?" eu ii dadeam cu lasa mami ca nu srica un banutz macar un banutz, nu ai vazut ca i metroul plin de cersetori? o fi loc si pentru mine "mamiiii nu i fumos sa cesesti, las ca ti dau eu un banut din pocusoul meu".. cam asa au "decurs" 2 statii de metrou

sint doar deceptionata, si am o acuta lipsa de incredere in masculi (dar am avut vreodata incredere in ei?)

hehehe au si aparut pretendentii, parc ar fi sacali.. ma uit la ei si ma amuz ca de niste papusi pe sfoara..

aaa, deja am primit si o cerere in casatorie, cu tot tacimul de promisiuni.. ma amuz de promisiunile astea, dar am un zimbet amar.

inca nu pot sa cred ca el ne a putut face asa ceva, cu atit mai mult cu cit era aproape perfect... asta e! show must go on!

va veni ea si ziua platii, caci in mod sigur nimic nu ramine neplatit..

multumesc pentru intrebare, grija, te sarut

cl spune:

Tora, . Curaj! O sa apara, atunci cand o sa te astepti mai putin, si sufletul tau, pereche. Un om care sa te merite. O sa vezi!
Claudia

lily spune:

Draga Tora,
Alex are dreptate, am constatat si eu in jurul meu ca barbatii nu accepta sa stea in casa cu copii daca nu sint ai lor.
E greu sa cresti singura un copil fara tata, dar si satisfactia este pe masura. Daca aveam un copil eram optimista, plina de viata, curajoasa ca atunci cind am stat cu fetitele unei prietene o perioada.
Curaj ! Ce e al tau e pus de-o parte !!
Lili

quote:

---

Originally posted by nano

Imi pare rau pentru tine si pentru fetita ta,dar fericirea nu o gasesti intr-un barbat!Din pacate asta e realitatea si ar trebui sa o accepti.Sunt foarte rare cazurile in care un barbat doreste sa ramana cvu o femeie care are copii.Si,in general o fac ca solutie de compromis pana isi gasesc ceva care sa le convina mai mult.Asta e realitatea,nu vreau sa te descurajez,dar incerca sa privesti in jurul tau vei gasi mult mai multe motive de bucurie si implinire decat poti gasi intr-un barbat!Iar in ceea ce priveste fetita ta,ei ii sunt suficiente dovezile tale de dragoste si sunt convinsa ca va intelege mai tarziu si te va aprecia pentru eforturile pe care le-ai facut pentru ca ea sa creasca iubita si protejata.

Alex

---

Aliada spune:

Tora lasa timpul sa vindece ranile si nu te grabi intr-o relatie in nici un caz.Petrece mai mult timp decat de obicei cu fetita.Iesiti in parc la plimbari,ba mergi chiar pe la munte intr-un weekend(daca i-ti permite timpul si buzunarul),la un spectacol pt. copii,etc.Orice i-ti va muta gandul de la cele intamplate.

tora97 spune:

va multumesc... timpul intr adevar le rezolva pe toate...

inca imi este greu pentru ca Thea, dupa ce a tacut 2 saptamini, de vineri a reinceput sa intrebe de el... (nu a inghitit minciuna ca a plecat intr o misiune mi a spus "eu credeam ca s a rupt legatura dintre voi doi)sa il tot pomeneasca... ("este bine ca am amintiri de la el, uite avem rucsacelul si desenele pe care le am facut pentru fiecare, pentru o familie")va imaginati ca amutesc.. zimbesc si atit.

ii este dor de el, si mie, si am inteles ca si lui ii este dor de noi.. am vorbit cu el si a tot intrebat de micuta... dar... cum o dori Nenea Mare

nu, nu ma reped in nici o alta relatie.. nu am curajul necesar si apoi, deocamdata (noroc cu "programele de supravietuire" ale organismului si in special ale creierasului meu) nu mi arde de asa ceva..

va treceee.. caci nimic, cu exceptia Celui de Sus, nu este vesnic, nici macar necazurile..

va pup din nou, asaa in gashca, si va doresc tot binele din lume

Flower spune:

quote:

---

Originally posted by tora97
... am inteles ca si lui ii este dor de noi.. am vorbit cu el si a tot intrebat de micuta... dar...

---

Io nu-nteleg ce poate fi in capul lui...Te iubeste -> pleaca , ii e dor de tine , de voi -> nu face nimic pentru a te face sa-i acorzi o noua sansa si a reveni in viata voastra ( in cazul in care tu ai putea 'forgive and forget'... ).

Numai bine tie si micutei Theea !