AICI ma simt ACASA !

Oare de cite ori nu ne-am intrebat unde ne e locul?! Oare de cite ori am avut sentimentul ca nu ne gasim, ....locul?!
Am trait in RO timp de 32 de ani, de multe ori m-am intrebat daca in RO mi-e locul.Au fost anii copilariei mele , anii adolescentei, ani pe care nu-i voi uita niciodata , cu urcusuri si coborasuri, cu emotii si impliniri, cu deceptii si sperante si totusi nu mi-am inchipuit ca voi putea spune vreodata ca de fapt in NZ am simtit ca mi-am gasit locul . Acum doi ani calatoream insarcinata spre cealalta jumatate de glob, cu emotiile despartirii de cei dragi , cu frica in san de ce va urma ..."necunoscutul", dar cu speranta ca-mi voi gasi locul. Au urmat doi ani de incercari, doi ani de speranta , doi ani de impliniri, si dupa acesti doi ani dupa citeva incercari de vizitare a altor orase chiar aici in NZ atit in Sud cit si in Nord, am simtit cand m-am intors ca aici in Christchurch ma simt : "ACASA"!

Oare voua, cit timp v-a luat sa simtiti acest sentiment?
Oare citi dintre noi inca nu si-au gasit locul?

Lili

iren spune:

Chiar ca esti norocoasa!Foarte putini dintre romanii plecati "afara" pot spune ca si-au gasit locul si se simt ca acasa...Eu,una,pot spune ca nu mai imi gasesc locul nicaiari,cind sint in Ro vreau in Elvetia,si invers,dar cred ca nu sint singura care nu-si mai gaseste locul,foarte multi se confrunta cu problema asta,din pacate...
Felicitari


Iren&Bogdanelu

sympa spune:

Ericuta, intr-adevar esti norocoasa. De fapt, cel mai important lucru dupa mine e sa te simti impacat sufleteste acolo unde esti.Sa te poti bucura de tot si sa nu te mai gandesti la locul de unde ai plecat cu regret si pareri de rau. Iren, eu sunt cam in aceeasi oala cu tine..... greseala a fost atunci cand am plecat de-acasa, si uite-asa am ajuns sa nu-mi mai gasesc locul nici in Romania nici aici. Nu va pot spune de ce nu-mi place de fapt aici...m-ar bate D-zeu sa spun ca-mi merge rau. Poate duc lipsa familiei, prietenilor din Romania care-mi sunt dragi tare.Dar poate cu timpul se va mai schimba situatia, mai ales ca peste vreo 2 saptamani trebuie sa vina si bebe-ul, si stiti cum e???Iti schimba radical viata..ai deja alte prioritati.Speram ca totul va fi bine...

vivi.chiriac spune:

E...interesant ce spuneti voi,eu cind am plecat din tara acum3ani,am zis ca nu-mi mai trebuie RO niciodata{am toate cele necesare,nu duceam lipsa de nimic} am plecat cu avionul pina la Paris,dupa care cu trenul pina la Firentze unde este mama, doctorita mi-a zis ca sint nebuna sa plec cu dilatatie 2cm,in luna a-7-a.Insa ma stresa la nebunie ceea ce se intimpla in tara.DAR dupa un an si ceva...m-a apucat dorul de casa mea, de prieteni, si m-am intors in RO, toti au zis ca ne-am tacanit!Acum plecam in vizita la mama,insa nu-mi mai trebuie sa ramin "pe vecie".Aveam tot ce ne trebuia,servici,bani dar nu ne-am "gasit locul".Va felicit pe cei care puteti sta departe de pamintul natal.E mare lucru sa rezisti printre straini, pt. ca eu consider ca tot straini raminem in alta tara oricit de bine ne instalam.si bafta multa,voua celor de "dincolo"

voljena spune:

spinos subiectul!

eu trec prin diverse faze: cand simt ca iren - in ro vreau in uk, in uk vreau in ro!, cand ca ericuta: ma simt acasa aici si uit de restul globului!

am trait in mai multe tari pe perioade lungi si am invatat ca nu le poti avea pe toate intr-un loc - aici in uk mi-este dor de persoane/lucruri/locuri din romania/suedia/norvegia/yugoslavia si cand sunt altundeva imi este dor de uk/de acasa...!

Sinaia spune:

Ai dreptate, acasa inseamna acolo unde te simti implinit, restu'i propaganda patriotica... Pamantul natal ramane acolo, nu-l ia nimeni, indiferent de citi baroni locali o sa-l secatuiasca in timp, indiferent de ce uzine poluante se vor construi pe el, daca-i duci dorul, ia-ti o punga cu tine. important e sa fii fericit, sa-ti vezi copiii crescind fara griji, sanatoshi, sa stii ca atunci cind chemi salvarea n-o sa vina dupa 3 zile, sa stii ca atunci cind vrei sa calatoresti n-o sa trebuiasca sa treci prin agentii de turism (multe dubioase) bizare, vami corupte, trenuri imputite si in veshnica intirziere... Acasa inseamna universul pe care ti-l construiesti singur, inseamna cartile dragi pe policioara, inseamna plimbarica de we cu familia, inseamna internet si forumurile astea care te apropie de ce-ai lasat in urma.
Acasa inseamna oriunde iti e bine, oriunde nu ai asa un nod in git cind te gindesti ca, doamne fereste, daca cuiva drag i se intimpla ceva poate muri cu zile din cauza dispretului si a nepasarii manifestate de un sistem falimentar. Aia e acasa, nu gigacaloria marita de 15 ori ca sa se acopere gauri din buget, nu frica de factura la curentul electric, nu cererea pentru instalarea unui post telefonic, prafuita de 10 ani de zacut pe dulap, nu flegma in ochi data de functionarul gretos din spatele ghisheului de orice fel, nu banca, chipurile comerciala care iti acorda un credit doar daca ai peste 1000 USD salariu net etc etc etc

ralucoantza spune:

salutare! sunt intru totul de acord cu tine, sinaia, dar cand vine craciunul si nu-ti bat colindatorii la usa...pe curand!

ralucoantza

Sinaia spune:

da si cind iti bat colindatorii si tu vrei sa le dai colaci si nuci si ei iti cer vodka, spirt si ceasu' de la mina....

ani35 spune:

Eu am plecat de 12 ani de acasa...mi-a trebuit ceva timp sa accept ca,de fapt ma simt bine aici,am prieteni minunati,o familie implinita...Parca imi era rusine sa recunosc ca aici e ACASA.Dar,ma intereseaza din ce in ce mai putin chestia de "ce-o sa zica lumea",eu sunt romanca,n-o sa neg niciodata originea mea.Sunt constienta ca am avut noroc,de aceea ma bucur de fiecare zi ce trece,de fiecare zambet al copilelor mele(si de fiecare scancet).Am lasat in urma incertitudinea si sentimentul de vinovatie.Cred ca depinde foarte mult de noi cum ne traim viata.

lorelei_19 spune:

Si mie- ca de altfel tuturor, mi-a fost cumplit de greu in primul an. Ma simteam singura si parasita si eram fericita cand cineva imi acorda putina atentie.
Acum nu pot sa-mi imaginez c-as mai trai in Romania. Aici e acasa al nostru, aici m-am obisnuit, aici am tot ce am mai drag pe lumea asta. M-am instrainat din pacate de Romania, dar in continuare nu accept ca cineva sa-mi spuna ceva rau despre Romania. E tara unde m-am nascut si... ceva mai mult. Dar nu e totul. Totul e aici, in Elvetia acum pentru mine. Si pentru fiica mea. Mergem in vacante si privesc cu alti ochi totul. Ma doare pentru cei ce-o duc asa de greu cu banii, ma minunez cum o scot la capat si ma inspaimant cand citesc ziarele... Romania e o parte din sufletul meu, din inima mea, dar repet, nu e totul. Mi-am facut prieteni aici, am un acasa aici, sotul, in romania nu mai am mare lucru... din pacate chiar si prietenele din romania s-au instrainat de mine. sau poate eu de ele... dar... viata merge inainte. ma simt mai departe romanca (asta cred ca o sa ramana definitiv), dar o romanca ce locuieste definitiv in elvetia.
cat privesc colindele??? am invatat-o pe fiica-mea si mi le canta. mai tarziu or sa-mi cante nepoteii. hihi- am devenit melancolica...
asa simt eu.
sa fiti fericite!
Lorelei

Elenalove27 spune:

Sti Ericuta...eu am trait in Japonia 5 ani de zile si tot timpul cind mergeam in vacanta in Romania si nu numai, mi se facea dor de Japonia .Tot timpul cind ma gindeam unde este casa mea cu adevarat, mereu stiam ca este acolo in Japonia, am trait sa spun ca in Japonia ma simt ACASA ,ca intradevar in Japonia este casa mea,,,dar de 1 an de zile soarta ma facut sa ajung in Florida,nu stiu de ce dar nu pot iubi acest loc si nu pot spune ca aici ma simt ACASA cu toate ca o sa fiu definitiv aici ,poate cu timpul o sa imi placa dar pentru mine ACASA ramine intr-un loc unde nu cred ca mai pot spune ACASA...iar despre Romania nu pot spune decit ca acolo m-am nascut si am copilarit ...DOAR ATIT !

Elena cu burtica & sotul AL