Cainele si bebe

Saptamana viitoare trebuie sa nasc si ma gandesc la momentul in care vin cu bb acasa, cum va reactiona cainele? Vreau sa cladesc o relatie trainica intre cei doi, nici sa nu las cainele sa linga copilul (ma gandesc chiar sa nu intre la el in camera) dar nici sa se simta pedepsit sa stea intr-un colt. Doamnelor care aveti catel, voi cum ati "aranjat" intalnirea?

Moka

parpalak spune:

moka, se pare ca eu iti tot raspund de la o vreme..:) Eu n-am aranjat intilnirea nicicum, ca din luna a saptea mi-era clar care-s banditii: la ora 4 dimineata aveau program de joaca, atit catzeluky cit si Paul din burtica. Am stat 3 zile in maternitate din pricina de cezariana, si catzeluky a fost foarte disperata ca unde-am plecat si-am abandonat-o. Asa ca in ziua cind ne-am intors 3 abia ce-am putut s-o tinem sa nu se urce pe mine si dupa aia pe Paul, cind a observat ca mai e o persoana micuta cu noi. De a doua zi am lasat-o sa-l miroasa. Dupa aia, de cite ori plingea Paul plingea si Minnie, asa ca aveam concert stereo. Dupa vreo 3 saptamini s-au potolit amindoi.. Acuma (dupa 4 luni jumate), cum nu sint cu ochii pe ea, da sa-l linga si adevarul e ca Paul e cu balele pina-n briu mai tot timpul. I-a mai scapat cite-o limbuta cind n-am fost pe faza, dar nu s-a intimplat nimic. Paul, cind o vede, n-o scapa din ochi si ride la ea, iar ea a invatat sa nu mai latre cind doarme el. :) Mie mi se pare ca o cam neglijez, iar ea a avut o perioada un pic mai trista, dar si-a revenit, si-am avut si eu grija sa-mi fac timp s-o mai bag in seama din cind in cind. Asa ca nu-ti face griji, tu-ti stii catelul si esti cea mai in masura sa pastrezi balanta.. Desi, drept sa-ti spun nu-i tocmai usor cind vor amindoi sa manince in acelasi timp, mai da si mincarea-n foc, suna la usa si si telefonul, toate in acelasi timp... :)

Sanatate la bebei si mamici.
http://community.webshots.com/user/parpalak

liliana csaki spune:

Noi avem acum chiar 2 caini(2 femele labrador)dar suntem deja mari.Cand Laura era bb aveam doar una.Grija nr.1-deparaziteaza-l la 3-4 luni si fa-i vaccinurile regulat. In rest, prezinta-i noul mebru al familiei, lasa-l sa-l miroasa, oricum n-or sa doarma impreuna si sigur vor fi prieteni buni mai tarziu.Noi am intrebat si veterinarul si ne-a zis ca pisicile sunt mai periculoase, din cauza parului. La catel, si daca se va intampla sa inghita vreun fir de par, acesta se duce pe tractul digestiv.Intre fetele noastre a fost tot asa, dragoste la prima vedere si cand era mica Laura si-i dadeau dintii au fost niste faze tare hazlii.Laura statea in masina in scaunul ei si Tina alaturi, la un moment dat am auzit-o pe Laura razand si-am vazut-o in retrovizoare pe Tina cum ii masa gingiile cu limba ei aspra, am strigat la ea, s-a departat dar probabil ca senzatia era tare placuta asa ca in momentul urmator copilul s-a-ntins din nou spre ea cu gura cascata si tare amuzata si-o tragea de zgarda.Si sa vezi ce fata mare si frumoasa am! si n-am avut niciodata nici un fel de probleme.Oricum o sa ai parte de o multime de momente super cu cei doi mai tarziu.

moka spune:

Eu stau cu caini in casa de 20 de ani, si eu si tati o iubim si-o rasfatam pe actuala catea desi pe parcursul sarcinii nu va spun cati binevoitori neintrebati de nimeni s-au gasit sa ne sfatuie sa dam "dulaul", de parca e un obiect pe care-l dai la gunoi. Sa va impartasesc doua istorisiri: doua familii prietene cu noi, ambele cu copii de 1 an:
- prima dintre familii cu caine in casa, venim in vizita, toata lumea se precipita la intrare, cainele care ne cunoaste tremura de fericire, copilul vine si el, pe drum se ciocnesc destul de serios, se aude poc, copilul plange si tatal lui intr-un acces de furie loveste salbatic cainele cu pumnii si picioarele si-i spune, ca unui om mare "Cand trece copilul tu sa intepenesti pe loc". Io, cu hormonii mei de graviduta, ma duc in bucatarie, ma pun pe plans, toata lumea e nefericita de ce se intampla, sotul isi da seama ca seara e total compromisa, nu ma poate potoli nimeni si plecam acasa.
- a doua familie, fara caine dar mari iubitori, vin la noi in vizita, io leg cainele (care e si mare si rau), il tin bine, vine copilul, bineinteles, chiorlaind spre caine, io fug cu lesa prin casa din camera in camera, iese balamuc, copilul dupa mine, intervine tatal, ia cainele, ia copilul, ii baga intr-o camera, inchide usa si-mi zice ca-s bolnava de nervi. Dupa 5 minute in care am intepenit de frica, se aud zgomote, intram in camera, cainele nostru mare si rau statea pe jos, sa ajunga la inaltimea copilului care avea o mana bagata pana la cot pe gatul fiarei si-o tragea de limba. Cu cealalta mana vroia neaparat sa-i scoata un ochi si se distra teribil ca radea in hohote.

Io vreau doar sa fie fericiti amandoi: si cainele si bb-ul nostru.

Moka

ochinegri spune:

Moka, o sa fie bine, si cainele si BB o sa fie fericiti de cunostinta ! La noi, maxima distractie a lu' BB sunt pisicile. Daca vrem sa-i dam o ocupatie, il punem in scaunel si le dam pisicilor un soricel (de jucarie). BB rade cu hohote ... si noi ne vedem de treaba linistiti. Imi imaginez ce ar putea face un caine ... pe post de babysitter !

mama Lili

moka spune:

Ochinegri, cum sa nu rada bb, ca am ras si eu imaginandu-mi scena descrisa de tine. Eu am crescut, mica fiind, cu pisici multe, si ce imi aduc aminte e ca le chinuiam rau de prea multa dragoste. Am ucis chiar si un pui de gaina, atata l-am iubit pana l-am storcit, uf, nu vreau sa-mi aduc aminte ca am pus-o pe bunica-mea sa-l opereze cu acul de cusut ca sa se faca bine. Cu cainii insa aveam alta relatie, le mancam mancarea din troc (la tara, iti dai seama, supa cu paine, erau mult mai bune decat carnea mea pe care oricum le-o dadeam lor) si ma bagam in cotet sa le povestesc la fiecare ce viata am si cat sunt de oropsita (in viziunea mea de copil rasfatat)

Moka