Amintiri din copilarie
Raspunsuri - Pagina 3
vilma spune:
Nu ma risc, al meu ar fi in stare sa nu-mi mai scoata ghipsul dupa....
...
Pupici la Papadiuta.
elena_ltd spune:
Fetelor dragi, am revenit la subiectul acesta pentru ca m-am tot gandit la el in ultima vreme. Sunt tare multe de spus, dar cel mai sigur este ca fiecare va gasi solutiile potrivite la situatiile respective. Totusi, hai sa va mai zicem noi din experienta familiei noastre.
Noi avem un joc pe care il facem deseori. Fiecare dintre noi se preface ca este un alt membru al familiei. De ex, eu sunt Oana, tati este buni, Oana este mami, iar Mihai este Oana. Pe langa faptul ca iese o distractie pe cinste, n-aveti idee cate chestii devin evidente. In primul rand avem ocazia sa ne vedem prin ochii copiiilor nostri (care ne imita). E jale! De fiecare data ne minunam si noi cat putem sa fim de penibili si aberanti. In al doilea rand, pentru noi a fost modul cel mai bun de a vedea cum se relationeaza Oana cu fratele ei, cum priveste noua situatie, cum il vede pe el si cum ne vede pe noi in calitate de parinti si ai lui Mihai. Pe de alta parte, sunt pusi in locul parintelui, iar chestii gen "Hai sa ne spalam pe dinti!", la care tu raspunzi obraznic si indolent "Nu vreau, m-am spalat si ieri" devin prilejul unei intregi teorii pe care piciul ti-o face si o repeta pentru a te convinge cum subversivii aia de microbi iti ataca dintii. Nu intru in amanunte comice de dialog, dar va recomand din tot sufletul sa incercati.
Noi mai facem si altceva. De obicei, la culcare, Oana da comanda de poveste. "Sa fie cu...o soseta care a fugit de-acasa si s-a intalnit cu un suc bla, bla, bla". Uneori, o rugam sa ne zica si ea o poveste despre o broscuta, care avea un fratior si care... (variatiuni pe aceeasi tema). Daca ne prindem cam ce le misuna prin capsoare, gasim noi si solutiile ca sa corectam perceptiile nedorite ca suntem parinti isteti, pai nu?
Vilma, stiu ca acusi-acusi apare noul barbat al familiei. Dupa 4 luni de cand s-a nascut la noi Mihai, Oana inca ma cheama noaptea sa dorm cu ea, ma solicita numai pe mine la iesitul in parc, la baita, la colorat etc, desi pana atunci tati era in top. Poate ai norocul sa te sara de la faza asta, dar pregateste-te si tu pentru zile suprasolicitante si pregateste-o si pe pustoaica. Eu n-am anticipat proportiile si ma tot bazam pe ajutoare (tati, bunici, prieteni). Vax! Nici nu o interesa. Mai bine statea o zi intreaga in casa decat sa se duca la distractie cu altcineva. Acum a lasat-o mai moale, s-a obisnuit cu situatia, iar noul anturaj de la gradinita lucreaza in favoarea noastra (ca-l are si prin parc).
In fine, asteapta-te la orice :)). Oana ii face de 5 ori pe zi freza lui Mihai (nu mai avem nici un pieptan la indemana, numai peria lui Mihaita), il sterge la gurita, il spala pe cap la baita, il pupa de-i muta fatza din loc, incearca sa-l ia in brate, de cele mai multe ori ridicandu-l de cap, ii scote mainile din gura ca sa nu faca giardia, ii zangane jucariile incercand sa-l adoarma si tot asa.
Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai
elena_ltd spune:
Mai e de spus ca uneori se exagereaza enorm gelozia primului nascut. Fac alergie la persoanele care fac comentarii dupa mintea lor referitoare la o anumita scena petrecuta in fata lor si pe care o pun exclusiv pe seama geloziei. de multe ori nici nu e real. Facutul cu ochiul semnificativ gen "Vezi, e geloasa!" sau indicatii si sfaturi de doi lei "Tu sa nu te superi daca mami sta mai mult cu fratiorul tau ca el e mic" etc, nici nu le mai pomenesc ca ma apuca instantaneu nervii. Taie avantul persoanelor bine intentionate de felul asta pentru ca ajung pana la urma sa bage in cap copilului ceea ce ei nici nu gandeau aprioric. Chit ca ma lungesc, hai sa va zic o faza. Noaptea, Oana la ea in camera, Mihai plange, eu sunt la preparat biberonul, tati plecat. cand revin cu lapticul, Oana impingea caruciorul si ii canta lui Mihai. Mi l-a pasat urgent "Ia-l!" si s-a dus la culcare. Am fost impresionata, copilul meu de trei ani jumate considera ca responsabilitate sa linisteasca bb-ul. Si nu numai. L-a integrat perfect in viata ei si nu am auzit-o vreodata facand vreun plan de viitor care sa nu-l includa si pe Mihai. Hai ca am dat-o in alt subiect deja :)
Va pupam pe toate, mamici si bebici cu sau fara fratiori.
Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai
tinatache spune:
Elena, multumim mult pt ajutor. Si eu cred ca asta cu gelozia este putin exagerata. Pe de alta parte, cunosc o mamica ce nici acuma nu-si doreste 2 copii de frica sa nu se intample ce s-a intamplat la ea cand a venit surioara. Nu stiu exact ce diferenta e intre ele, cred ca mai mult de 4 ani, totusi. Ea a ramas in cap cu imaginea grijii si cadourilor pe care bebita le primea, ea simtindu-se de fiecare data exclusa. Insa eu sunt convinsa ca asta se intampla atunci cand parintii ignora cu totul sentimentele celui mai mare, SI atunci cand cel mai este destul de mare pt a realiza ce se intampla. La noi or sa fie 21 luni, nici nu-mi imaginez ca Andra va tine minte ceva rau, in plus ne-am propus sa fim grijulii si noi;)
Ma gandeam la un moment dat sa nu o aduca la spital in vizita, apoi ne-a povestit o proaspata mamica cam in aceeasi situatie (2 ani diferenta intre copii) ca nu are nimic daca vine si vede bebelul, atat vreme cat mamica zambeste si nu arata obosita sau bolnava, ca sa faca legatura intre suferinta si bebe. Acuma pot sa spun ca baietelul ei o numeste pe aia mica "meine Leoni", adica Leoni a mea, atat de gingas ca-ti vine sa-l mananci. Fetita nu are decat 4 luni.
Hai ca m-am intins cat o zi de post, daca mai ai timp mai povesteste-ne, sunt FOARTE folositoare asemenea experiente! Un weekend placut!
Cristina, mamica cu burtoaie
elena_ltd spune:
Cristina, am intalnit si eu genul acesta de persoane, chiar o amica de-a mea refuza categoric ideea unui al doilea copil de teama ca nu si-ar putea imparti dragostea (de parca ar fi vorba de o cutie cu bomboane din care dai mai mult unuia sau se termina). Legat de ce spune prietena ta, acuma, na, e chestie de perceptie, educatie, experienta, conjunctura si cate si mai cate. Frustrat poti fi si ca unic copil. Sunt de acord cu tine ca cei mai importanti la faza asta sunt parintii (pe care, oricum, nu ni-i alegem) si zic si eu ca si tine ca e foarte bine cand diferenta intre copii e mica (din multe puncte de vedere).
Acuma, vizita la spital... Eu cred ca e greu sa nu arati cel putin obosita dupa nastere, iar starea asta dureaza cel putin cateva saptamani (eu, personal, am fost marcata de a doua nastere). Oana era mai maricica totusi fata de fetita ta si am reusit sa-i explic pe cat a fost posibil ce mi se intampla. Chiar inainte de nastere, mi-a cerut "Arata-mi in carte cum o sa nasti". I-am aratat pozele si schitele din carte si le-a acceptat extrem de natural, ca si explicatiile mele. Depinde foarte mult, cred, cum o faci sa inteleaga evenimentul. E dificil sa disimulezi disconfortul de dupa nastere, mai ales ca va fi si ea afectata. (de ex. nu va putea fi luata in brate curand etc). Cred ca e mai simplu sa-i explici pe intelesul ei ca ceea ce se petrece cu tine nu este ireversibil, ca numai cu ajutorul ei si al lui tati iti vei putea reveni cat mai repede bla, bla-uri, care, in fond, sunt absolut reale.
Pe langa asta, i-am spus tot timpul ca si la nasterea ei a fost la fel, ca tot ce face Mihai acum a facut si ea, chiar comparam din cand in cand pozele cu ei la aceleasi varste ca sa vada cat de bine seamana, prilej cu care povestim a mia oara ce facea ea cand era ca Mihai.
Inchei repede ca deja ma suspectez ca am luat-o pe aratura.
P.S. Am uitat sa-ti zic ca am dat pe spate cand am vazut poza Andrei. O splendoare de fetita. Iti doresc ca si juniorul sa iasa la fel de reusit.
Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai
vilma spune:
Nu, Elena, nu esti de loc pe aratura, mai ales ca si fetita mea e un pic mai mare (are 2,7 ani), dar nu foarte mare totusi, si chiar ma intrebam cum sa procedez cat voi fi in spital: ce sa-i spun ca se intampla cu mine, unde sa stea in acea perioada.
I-am aratat taietura de la prima cezariana (de fapt a vazut-o ea si m-a intrebat ce am acolo) si i-am spus ca pe acolo a scos-o doctorul pe ea, cand era mica-mica. Si ca tot pe acolo va iesi si Stefan.
Sper din suflet sa avem putere si prezenta de spirit si sa "prestam" cat mai bine in urmatoarea perioada.
Multumim Elena pentru tot cveea ce ne impartasesti.
Cu drag,
Vilma
tinatache spune:
Asa, fetelor, haideti sa rezolvam prima problema (va dau tema:))) Uitati-va pe pag noastra cam cat de bine se simte Andra in noul patut pregatiti cu atat truda pt Patrick (noul locatar incepand cu 10 dec.), cat de fain se da ea utza-utza, ba se mai intinde si pe spate si zice sa o leganam noi ca ea face nani!!! Si noi intrebam: "hai nu vrei sa te dai jos?" si ea zice "NU!" si gata.
Noi cica am pus patutul in sufragerie sa se obisnuiasca cu el, da' acuma tb sa-l ducem la locul lui in dormitor ca are prea mare succes:))
Elena, mersi mult pt sfaturi, acum ca a inceput numaratoarea inversa incepem sa zicem si noi ca "ne-om descurca noi cumva". La urma urmei, trebuie, nu? O sa o ia si pe ea la spital la mine, am mai intrebat si eu pe altii si cica asa mai vin fratii mai mari... Om vedea... Pana una alta, Sarbatori fericite! Ati fost cuminti sa vina Mosu' Nicolae? sau va aduce o varguta?
Cristina, mamica cu burtoaie
Simonna spune:
Cristina... pina raspunde Elena, sint sigura ca o sa o faca de indata ce vede intrebarea, hai sa opinez, asa, in afara, cum ma aflu :)
Cred ca as merge pe principiul "bb si asa habar n-are" si l-as lasa pe Radu sa locuiasca fericit in patutul bb-ului. Din amintirile mele, in primele saptamini un bb e paralel cu situatia, doarme oriunde il pui, nu depinde de patutul lui ca sa isi creeze habitat si obiceiuri care sa-l ajute sa adoarma sau sa doarma mai bine. Asa ca nu trebuie sa doarma neaparat in patutul construit special pentru el, poate sa doarma si intr-un cos de plastic, pe jos - am o prietena careia i se parea ca patutul e prea mare pentru bb asa de mic si il culca pe pitic in cadita!
In timp ce bb doarme pe unde apuca, Andra are timp sa se obisnuiasca si sa se si plictiseasca de noua mobila si o sa i-l paseze de bunavoie. (intre timp, n-ar fi rau sa ii defectati mecanismul de balanganeala, se pare ca aia este atractia numarul unu a patutului, faptul ca se balangane, ca sa va asigurati ca n-o sa mai fie irezistibil atrasa de patut. Iar cind va fi nevoie de balanganit bb... cumparati-i Andrei un leagan de-ala de pus prin casa si cintati-i mereu: patul pentru bb mici, leaganul pentru fetite frumoase, destepte samd, ca tine!).
Si, Cristina, sa-ti dea Dumnezeu un bb sanatos si cumintel, mincacios si putin plingacios, sa creasca destept si bun, linga mamica, surioara si taticul lui.
Cu mare drag, Simona
tinatache spune:
Multumesc, Simona! Leagan de dat utza-utza are deja in tocul usii... Ideea cu defectatul e f buna, daca il fac sa nu se mai legene cred ca nu o sa mai fie asa de interesant. Cat despre culcat pe oriunde, da, sunt de acord, si pe Andra o culcam cam peste tot, problema e ca acuma vine surioara asta mare si curioasa care baga degetele in ochi, gura si alte locuri... Deocamdata vad ca nu prea ii mai da mare atentie, cand zice de utza o da bunica repede in leagan si ii trece...
Multumesc pt urari, abia astept sa treaca si ziua de miercuri! Pupici si un weekend placut!
Cristina, mamica cu burtoaie
elena_ltd spune:
Cristina, acuma m-am prins si eu ca nasti pe 10. Uraaa! Mult succes si multa putere! Nasti prin cezariana, nu? Hehe, abia astept sa ne povestesti ce si cum.
Ei, acuma, la chestia cu patutul - leganutul, io chiar n-am solutie. Oana si acum se mai suie la Mihai in pat, de cateva ori am prins-o facand asta cand era si el acolo. Se culca langa el si cica dorm amandoi. La cate jucarele si bibilele are locul lui, mai ca m-as sui si eu in el. Conditia obligatorie pe care am impus-o noi a fost sa fie curata cand se baga in patul lui, iar cand vrea sa stea cu el in pat, suntem si noi prezenti. (ma rog, nu tot in pat :))
Sunt perfect de acord cu Simona ca in prima luna il poti tine pe bebe in alte patuturi, dar sa nu-i schimbi locul prea des. N-am o parere prea argumentata, dar eu militez pentru locul bebeului cat mai stabil, cu mirosul lui, cu lenjeria si accesoriile potrivite varstei, fara prea mari variatii si schimbari. Acuma, ce sa zic, Andra e mititica si e posibil ca explicatiile "stiintifice" si "nestiintifice" sa n-aiba nici un ecou. Oana a inteles ca fiecare are locul lui in care doarme, iar cum bb doarme des... Cu toate astea, inca se mai suie uneori in patul lui Mihai, dar numai ca sa se joace, si chiar si in patul nostru in escapade nocturne.
In concluzie, N-AM GASIT SOLUTIE. :) Reactionam si noi la fata locului cum ne trece prin minte.
M-am gandit ca ar fi cel mai bine daca la subiectul asta (la subiectul legat de bb2) ne-ar spune parerile lor si cei care au frati si surori.
Mult succes si sa treci cat mai usor peste nastere!
Simona, eu am mai zis-o, nu e musai sa ai nspe copii ca sa-i intelegi. Ma feresc de complimente si aprecieri care par gratuite uneori aici, dar eu tot consider si o s-o repet ca ai vocatie de mama si de femeie desteapta. Eu, personal, astept cu acelasi interes ca si pana acum parerile tale, pentru care iti sunt si recunoscatoare.
Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai