prietenie post-relatie - pana unde?

Voi ati ramas prietene cu fosti iubiti/parteneri?
Pana la ce punct poate merge aceasta prietenie, mai ales in situatia in care in prezent sunteti intr-o alta relatie?
Cat de prieteni ati accepta sa fie partenerii vostri actuali cu fostele lor partenere?
Eu am ramas in relatii de amicitie cu majoritatea fostilor, mai vorbim din cand in cand, ne mai intalnim (mai ales ca mai am prieteni in comun cu unii dintre ei), mai povestim, ne mai ajutam daca este cazul. Dar de exemplu nu cred ca as face o excursie speciala numai ca sa-l vad pe fostul si sa petrec timp cu el sau sa ne sunam toata ziua buna ziua sa ne tinem la curent cu tot ce se intampla acum in viata noastra.
Voi ce parere aveti? Credeti ca e posibila si sanatoasa o relatie de prietenie foarte apropiata? Poate ea sa fie complet platonica, fara nici o umbra de intentie de a relua trecutul?


Lai

Elenalove27 spune:

BUNA lai !!!
Eu una nu sunt de acord cu o asemenea relatie de prietenie.poate fie ea cit de indepartata, ma refer poate ca am fost iubiti sau parteneri...de multe ori aceste relati aduc la probleme"certuri" in casnicie ...ca sa nu mai zic de a face o excursie speciala a ma vedea cu fostul sau asa cum ai spus tu sa ma sune toata ziua buna ziua sa ii spun tot ce se intimpla in viata mea...asta nu mai este relatie de prietenie...este un fel de a birfi ce se intimpla in familie...si nu cred ca este o posibila sau sanatoasa relatia de prietenie foarte apropiata ...Asta este parerea mea...dar sigur o sa primesti si alte pareri.
Pupici....

Elena cu burtica & sotul AL

lai spune:

Elenalove27, multumesc pentru raspuns!

Vreau sa adaug ceva la ce am postat initial ca sa clarific un pic - din toate intrebarile pe care le-am pus, cea care ma framanta cel mai tare si de la care au pornit celelalte este "Cat de prieteni ati accepta sa fie partenerii vostri actuali cu fostele lor partenere?"



Lai

adita spune:

Eu asa accepta cel mult sa se salute, sa schimbe vreo doua vorbe daca se intalnesc intamplator si atat.

Doamne ajuta cui saruta si sporeste cui iubeste

http://community.webshots.com/user/adrianacalin

Nati spune:

Gandesc eu,si sotul la fel,daca e sa povestim despre viata noastra cu fosta/fostul,cred ca nu ne mai casatoream noi doi,si ramaneam cu fostii parteneri.Din moment ce am hotarat sa ne despartim,inseamna ca numai exista intre noi,iubire si acea comunicare,....ce rost mai are sa mai vorbesti acum cu fostii despre cum o duci,si ce mai este nou in viata ta?
In momentul pronuntarii divortului,fiecare a plecat pe drumului lui,asa ca fuse si se duse ce a fost in trecut.Daca ai copii din prima casatorie,se schimba situatia,intervine comunicarea,de dragul si nevoile copilului,asta daca se implica ambele parti in interesul copilului.
Parerea mea.

Sa auzim numai de bine!!!

Kiara spune:

Eu nu pot sa inteleg genul asta de relatie post-relatie, mai ales cand e vorba de un fost iubit si nu sot. La un fost sot, mai ales daca e vorba si de un copil la mijloc, este de inteles si poate chiar de apreciat sa se pastreze o anumita relatie amicala, dar cand e vorba doar de un fost iubit, sincer, nu pot sa inteleg!!!
Pe mine una m-ar deranja daca sotul meu s-ar vedea/auzi cu vreuna din fostele lui iubite si sunt absolut convinsa ca si el ar fi deranjat daca si eu as face acelasi lucru. Asta nu inseamna ca daca ne intalnim intamplator pe strada si ma saluta sa intosc capul si sa ignor salutul, suntem oameni civilizati si trebuie sa ne comportam ca atare. Dar mai mult decat un buna ziua, ce mai faci, numai bine, la revedere, chiar nu vad ce alta conversatie ar putea fi.

Sincer am intalnit persoane care nu doar ca tineau legatura cu fosti iubiti, dar chiar acceptau ca respectivul/a sa faca si anumite apropouri de reinnodarea relatiei, in conditiile in care fiecare avea o familie. Si culmea, li se parea normal sa vorbeasca si sa tina legatura cu ei/ele si se amuzau de respectiva situatie (in conditiile in care evident sotul/sotia habar nu aveau de ce se intampla). Eu nu am putut intelege si inca nu pot intelege genul asta de oameni, dar probabil ca ei asa considera normal, si atunci, banuiesc ca optiunile sunt fie sa le accepti atitudinile, chiar daca nu esti de acord cu ele, fie sa te lasi pagubas de asemenea cunostinte!

country girl spune:

Eu pot spune ca am ramas prietena cu unii dintre fostii iubiti. Mai exact cu doi dintre ei. Probabil si pentru ca alaturi de dragoste a existat si o frumoasa prietenie. Am pastrat legatura, chiar daca ei au ramas in orasul meu natal si unul este casatorit. Adica, ne felicitam la aniversari, ne ajutam unul pe altul in rezolvarea unor probleme, ne vizitam cand suntem in acelasi oras. Iar actualul meu partener de viata nu are nimic impotriva, ba chiar se cunosc si se simpatizeaza. Oi fi eu mai norocoasa
Cat despre amicitia/prietenia actualului partener cu fosta/foste, cred ca trebuie sa aplic principiul reciprocitatii Adica pot sa accept faptul ca mai vorbesc la telefon sau ca-i solicita ajutorul cateodata. Nu zic ca nu ma impunge un mic micut ghimpe de gelozie cand se intampla... dar... am incredere in el ca nu m-ar face sa sufar (pana la proba contrara, toti barbatii sunt magari - parca asa avea titlul o carte de sfaturi pentru dezamagite si nu numai)
Desigur sunt cu ochii in 4 ca nevinovatele apeluri sa nu devina un obicei iar solicitarile de ajutor sa vina la ore potrivite. In nici un caz noaptea cum am vazut ca au patit alte colege listashe de pe aici

Dall spune:

Tema asta este cam HOT pt mine...nu pot "spune" decit priviind din perspectiva personala. Aici trebuie adaugat- fiecare caracter este altfel,gelozia care este ,sau nu prezenta intr-o relatie joaca un rol foarte important.Eu "am luat masuri" si am terminat cu fostii mei parteneri,mai este loc de "buna ziua si la revedere"...altceva nimic.

La sotul meu as accepta o oarecare legatura cu fosta lui partenera,dar totul cu granita.Nu as accepta sa telefoneze zi si noapte cu ea si nici sa imi vina cu ideea: "azi trebuie sa merg la ea si voi dormi acolo ca ii merge mizerabil,deoarece...."....nu ma intereseaza!

Acelasi lucru nu l-as face nici eu,este posibla aparenta unor discutii care duc la o oarecare "eroziune" a increderii....apoi apar mii de intrebari fara raspuns acceptabil,pt tine ca persoana ..in afara.

Admir toleranta persoanelor care pot duce asemenea relatii,insa eu sint sceptica de felul meu. ;-)

canuta-om-sucit spune:

Buna fetelor! Depinde acum si in ce termeni va despartiti. Eu una am tinut legatura de prietenie cu fostul, dar asta pana l-am cunoscut pe actualul.Dar atunci cand esti implicat intr-o relatie nu vad de ce ai pastra legatura. Sunt de accord cu un "Buna" dar nimic mai mult. Eu stiu ce am simtit cand el s-a intalnit intamplator co fosta lui.Eram amandoi. M-a deranjat cumplit sa vad ca el o abordeaza ea sincer in momentul ala se facuse ca nu il cunoaste. M-am simtit groaznic am crezut ca pica cerul pe mine. Dar cum el spune ca nu poate fi magar .... sa spunem ca l-am inteles.E dureros pt cel de langa tine.

aura

petra spune:

Daca a fost o dragoste inflacarata dupa care ti-a plans sufletul si inima in momentul rupturii, nu cred ca este indicata o "reincarnare" intr-o amicitie , pentru ca oricand poate lua alte intorsaturi. Daca nu esti impicata intr-o alta relatie sau casatorie, poate avea un efect bun, putand reanoda ceea ce s-a rupt candva, dar daca alta este situatia(alt partener) lucrurile se pot complica si alergand dupa 2 iepuri ,in general se pierd pe amandoi.
Eu una nu as putea face asa ceva. Am ajuns la final , bine, si GATA, trebuie "arhivate" undeva adanc toate amintirile si trairile, pentru a ma bucura de prezent si de viitor, alaturi de altcineva. Prietenii de dinaintea casatoriei i-am pastrat atata timp cand nu am fost implicata in relatii sufeltesti mai apropiate, si au devenit si prietenii sotului meu , la fel si eu cu sotiile sau prietenele lor si totul este OKlargindu-ne astfel cercul de prieteni.

Marox spune:

Eu am ramas in relatii bune cu 2 fosti, iar sotul cu o fosta. Am mai raspuns odata la un subiect asemanator, poate ca sint ciudata, dar pe mine nu ma deranjeaza sa vorbeasca la telefon cu fosta prietena. E vorba de o convorbire o data la 6 luni si intotdeauna ea suna (de la serviciu cind e de garda). De fiecare data intreaba ce mai fac si eu si uneori discutam impreuna. Mi-a scris si pe vremea cind eram in Romānia trimitindu-mi fotografii de la nunta, tocmai se casatorise. Anul trecut am facut cunostinta, a venit la noi la masa, sotul ne-a lasat sa discutam "ca intre femei" si s-a dus sa se joace pe calculator. Pe mine m-a amuzat, mi-a povestit despre sotul meu cum era cind era la liceu, dar nimic despre relatia lor, ca si cum ar fi fost doar colegi si atit.