copilul nu vrea sa manance,ce facem mamicilor?

Laura25 spune:

Corect!

---

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Cat%20de%20fericit%20e%20copilul%20tau%20KLORANE&page=10" target="_blank">concurs Klorane -> lau1- gemeni fericiti

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Luna1 spune:

In primul rand ce varsta are bebele tau?

In al doilea rand fetita mea de 2 ani e fussy eater. Mi-am facut si eu nervi, am facut cam tot ce ai facut si tu pana cand am mers la doctor si mi s-a zis asa "relax".

Adica am fost sfatuita sa am oaresice ore stabile de masa, 3 mese pe zi si doua gustari. Mesele asa: cand se trezeste micul dejun ( in jur de 8), pe la 10 gustare (la fussy eaters neaparat gustarile sa fie fructe sau legume, adica feliute de mar, para, banana, castravete, morcov crud deci nu biscuiti,prajiturele sau mai stiu eu ce), la 12,30 pranzul, la 3-4 gustare (acelasi sistem de la gustarea anterioara, doar fructe sau legume) iar la 6 seara cina.

La mesele principale e bine sa oferi 3 alegeri adica la pranz spre ex poti avea ceva carnita, legume la steamer si o salatica (adica rosii, castraveti, ardei). Cele trei e bine sa fie separate pe farfurioara astfel incat copilul sa poata sa aleaga daca doreste sa manance doar unul sau doua feluri.

Uneori mananca alteori nu, daca si-a pierdut interesul mancarea se ia si nu se primeste nimic pana la masa urmatoare, ori gustarea de fructe/legume.

Cred ca greseala cea mai mare a noastra a mamelor e ca daca nu mananca la masa continuam sa oferim ceva de "rontait" peste 30 min, si peste alte 30 min, si tot asa, astfel ca nu stim exact cat a mancat copilul si la masa urmatoare refuza din nou sa manance avand un apetit scazut.

E o reactie normala, stiu cum e, iti vine sa stai si in cap numai sa manance ceva, orice.

O alta metoda ar fi sa descoperi ce gen de copil e. Sunt copii care mananca mult si la ore fixe (ca in programul de mai sus) si copii care mananca putin si des.

Daca al tau se incadreaza in a doua categorie o solutie ar fi sa ii oferi frecvent ceva de mancat, mai exact sa lasi mai mereu la indemana fructe, legume, alimente santoase si sa-ti scrii pe un caiet ce mananca mereu, s-ar putea sa observi la sfarsitul zilei ca al tau copil a mancat mai mult decat credeai chiar daca nu a mancat la mesele principale mare lucru.

Eu am avut o perioada in care ma plangeam ca nu mananca nimic toata ziua, am procedat ca mai sus dupa ce am citit intr-o carte metoda, si la sfarsitul zilei am constatat ca de fapt mancase destul de bine, nu cand am dorit eu, nu neaparat ce am gatit eu special ci alimente dorite de ea si lasate la indemana, precum, fructe, legume, feliute de cascaval, piept de pui la gratar taiat feliute, stafide, etc.

Cam asta e experienta noastra si inca ne mai adaptam.

Insa relaxeaza-te iti zic din experienta, nu mor de foame. Si chiar daca fie-mea nu e grasuna ca altii o prefer asa caci este in standarde normale, nu cred in zicala gras=sanatos. Cel putin dupa ultimile cercetari e exact invers.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

pisellino spune:

un sfat pe care mi l-au dat si mie altii: la fiecare masa pune-i si ceva gen castravete, rosi, muraturi, ii dai printre linguritele de papa. eu spre exemplu lui robi ii dau la pireul facut inca la blender castravete sau ce am in casa, ii dau pe razatoare si mananca mult mult mai bine. de curand i-am pus in pireul de fructe si zeama de lamaie si are efect si asta.
incearca nu te descuraja


despre robi: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=141048

conchita spune:

din ce povestesti, bebelusul tau e inca bebelus. am intuit bine?
sper sa-ti ajute sugestia mea, verificata nu pe un bebelus mofturos, ci dimpotriva, motiv pentru care cred in succesul acestei metode pe verificatelea si incurajez experimentul.

pe sonia am purtat-o in wrap continuu, deci inclusiv in orele cand pregateam enspe feluri de mancare, ca si tine. rutina devenita a doua natura fiind urmatoarea: gatim=ne distram si dupa aia mancam=ne distram. cand a inceput sa mearga, a avut scaunelul ei mereu la bucatarie si blidele la discretie. a facut singura prima ei prajiturica la 2 ani jumate, iar acum doua luni a facut salata de tuna (excluzand faza cu aragaz plus cuptor). incredibil ce extaziata a fost cand i-am tot repetat ca salata/prajitura e facuta de ea si ce buna e si etc etc. inutil sa spun ca nu a fost nevoie de indemnurile mele sa manance. :-)

ideea e sa implici copilul in procesul prepararii - ii alimenteaza curiozitatea, ii dezvolta indemanari utile, invata lucruri noi zilnic si capata incredere in sine in urma incurajarilor si a proiectelor finalizate cu bine.

treaba e sa nu te deranjeze zapaceala si curatenia de dupa si sa te distrezi sincer si din toata inima langa pruncul tau bucatar in devenire.

de curand am gasit niste unelte de bucatarie in miniatura cu manere in diferite forme de animalute, legume, etc, si chiar ma gandeam ce eficiente ar fi in atragerea copiiilor cu probleme de nutritie la bucatarie, sa prepare hrana - ma indoiesc profund ca vor refuza sa manance ceva facut de manutele proprii.

Mindy spune:

ma intereseaza subiectul.

chiar azi am vazut ceva carti pt copii de gatit (cu imagini si detalii, totul in limba copiilor), ma gandeam sa iau cateva si sa facem retete impreuna, sa imi povesteasca ea din cartea ei de bucate.
A mea iubeste sa gasteasca, dar ar face doar mufins si prajituri, vreau sa facem impreuna omlete, salate si tot felul de retete noi sa le mancam impreuna.

pt cresterea poftei de mancare ce ajuta?

angipangi spune:

Si eu am inceput cu retete de bebelusi,dar am lasat-o balta
nu manca nimic,cred ca nu ii placeaasa ca am trecut-o pe borcanelehipp,acum are 2 ani si daca nu ii place ce mancam noi,ea isi aduce borcanelu

roli25 spune:

Dupa ce primul copil a fost si este in continuare un mancacios...bine are si el cateodata mofturi ca e copil, dar oricum mananca f. bine si acasa si la gradi, fara sa fie vreun gras, ci avand o greutate normala pt. varsta lui...a venit no.2 cu niste mofturi cat casa...de cum am inceput diversificare la 6 luni a tinut-o numai in mofturi...fiecare masa se lasa cu mancare scuipata, aruncata pe jos...una peste alta am ajuns la 1,9 ani si a mancat din ce in ce mai prost pana a atins performanta de a avea zile in care traia doar cu biberonul de dimineata.
Analize ok, vioi...am incercat siropel de plante de la plafar...nici un rezultat. Oricat de tare m-am tinut, ma lasa si pe mine nervii totusi cand il vad ca nu pune gura pe absolut nimic...are la dispozitie fructe, legume...nimic frate. La mese fiecare lingurita care era si inghitita reprezenta o victorie...dar dupa 3-4 lingurite impinge castronul cat colo, iar daca insist, ori scuipa, ori dintr-o miscare dibace, mai rapida decat reactia mea, castronul ajunge pe jos, pe pereti, pel sau pe mine.
In fine, m-am hotarat sa-i dau ulei din ficat de cod. Il ia doar de cateva zile si a inceput sa manance! Ma minunez si ma rog sa tina minunea.

Roli mami de Andrei (16 ianuarie 2008) si Marc (9 iunie 2006)

www.flickr.com/photos/14037522@N04/sets/72157603790736786/" target="_blank">ANDREI
www.flickr.com/photos/14037522@N04/sets/72157603794082565/" target="_blank">MARC
www.flickr.com/photos/14037522@N04/2472556291/in/set-72157604930822343/" target="_blank">VACANTELE NOASTRE IN 4
BAIETII MEI IUBITI



Se zice ca doua lucruri sunt infinite pe lumea asta: universul si prostia umana. În privinta universului, eu înca mai am unele îndoieli. (A.Einstein)

Monnvas spune:

Ce varsta are copilul?

Noi avem 7 luni jumatate si facem mofturi, dar nu prea mari. Uite ce facem noi (nu suntem f mancaciosi, dar oricum, ma declar multumita):
- 2 feluri de mancare la masa (unul la blender, unul la furculitza, ca sa mestece) alternate; cand se satura de unul, jap o linguritza din celalalt etc.
- cand se satura de linguritza ii dau cu mana (prind intre degete un guguloi de mancare si ii dau in guritza ca la puiul de vrabie
- asta merge doar la felul 2)
- ii dau ceva sa tina in mana, ex. o folie de paracetamol sau o cuite cu vitamine pe care s-o zdrangane; inevitabil se ajunge la jocul "de-a macaraua", adica arunca pe jos, mami ridica
- apa in timpul mesei. I se mai face si sete de la atata hrana solida.
- mananca si tati la masa cu noi
- (de azi) il las sa bage mainile in mancare. Finalul: jumate de mancare in burta, jumate pe jos. Acum sa vedem partea plina a paharului, jumate e in burta

Nush ce inseamna fuzzy eaters (adica nah, atata engleza pricep si io, dar imi scapa conceptul larg, descrierea "obectului"). In general, insa, cred ca principala cauza de ne-mancare la bebelusi e plictiseala. E plictisitor sa stai cuminte in scaun si sa deschizi gura, uneori si cate o ora intreaga! De-aia e important sa "ne distram", dar distractia asta depinde de varsta copilului. Cred, totusi, ca al tau e mai mare, daca ai facut toate cate ai insirat acolo, asa ca s-ar putea sa nu se aplice ce am scris eu. Totusi, poate i-o fi de folos cuiva

Monica mami de cu motoras CRISTIAN
(7.03.2009)

Asa am venit eu pe lume!

3x3 spune:

mamicilor, sunteti niste comori! orice experienta este o piatra pretioasa de informatie.
numai citind cum intampini un subiect de genul asta, iti mai creste confidenta! nu ca mi-as pierde-o, insa prinzi curaj cand mai faci empatie cu alte mamici care se lupta cu "mancaciosii mofturosi"!
multe din ele le-am aplicat. ma distrez cu ingerasul meu cand mai fac mancare, o pun pe bancheta si mai da cu lingura printr-o cratita, ii explic ce si cum. este atat distractie dar si un proces educativ.
uite, chestia cu bautul apei in timpul mesei, sunt total impotriva. si spun si de ce:
-stomacul pregateste bolul alimentar pentru digestie si cu ajutorul secretiilor gastrice; o componenta este acidul (HCl);
-apa are o propietate chimica: in mediu bazic se comporta ca un acid, in mediul acid se comporta ca o baza. ca urmare, bauta in timp ce se mananca, va diminua nivelul de aciditate din sucul gastric.
-receptorii de feed-back fiziologic, de la nivelul mucoasei gastrice(cei care tin socoteala daca lucruirle merg bine sau nu), intra in alerta, si transmit semnale la creier ca stomacul mai are nevoie de acid, ca sa "corecteze" situatia!
-glandele care secreta acidul primeste comanda de la creier ca este nevoie de ceva mai mult acid, si uite asa, datorita apei ingurgitate, "invatam" stomacul sa secrete o cantitate in plus de acid!
-in timp, ani de zile, stomacul va secreta permanent o cantitate mult mai ridicata de acid.
-in conditii favorizante (stress, emotii, dieta si altele), acest extra acid va incepe sa raneasca mucoasa(pentru ca este acid, nu!), si asa incep gastritele, pana la ulceratii, adica rani deschise, vii in interiorul stomacului.
iata de ce nu dau sub nici o forma ingerasului meu sa bea apa in timpul mesei! pentru ca vreau ca la varsta de adult sa aibe un stomac sanatos, si nu unul "invatat" sa prepare acid mai mult decat mama natura l-a invatat!
cartea spune ca ai nevoie de 21 de zile ca sa construiesti o deprindere! insa nu stiu daca regula asta se aplica si la nivel fiziologic!
este foarte adevarat, copii au constitutii diferite, si evolutii diferite. imi cer scuze daca am sugerat ca numai copii dolofani sunt de admirat! insa, cand nu imi vad ingerasul mancand, sigur, imi intristeaza sufletul( in nici un caz imi tensioneaza mintile!).

tensiunea de care am vorbit, a fost o presiune la nivel de decizie, cu fiecare feed-back din partea copilului in ceea ce priveste comportamentul lui la masa! a lucra sub presiune nu este echivalent cu a lucra in stres sau tensiune psihica, insa una nu exclude cealalta! experienta pe care am capatat-o lucrand in urgenta, m-a forjat in ceea ce priveste presiune la nivel de decizie! dar apreciez sfaturile pozitive! intotdeauna sunt bine de citit, recitit, reamintit, aplicat!

la toate mamicile care au spus un cuvant de duh si practica. ma duc la culcarica, ca e tarziu aici.

daniela_b spune:

Si eu o sa urmez acest tip de rutina.
Deocamdata nici nu am inceput diversificarea dar planuiesc sa transform masa intr-un obicei placut si necesar de care sa ne bucuram impreuna.
La inceput, evident, o sa mincam doar, impreuna. Mai tirziu o sa vina si gatitul.
Vreau sa am un fiu care sa se ingrijeasca singur de alimentatia proprie, la un moment dat.

Cred ca daca facem din momentul mesei copilului ceva firesc, intr-un climat calm, exact ca atunci cind iei masa cu un adult intr-o atmosfera destinsa, sint mari sanse sa il molipsesti pe copil de placerea mincatului, venind cu exemplul propriu si mincind impreuna cu el.
Adica...eu ma bazez pe asta.
O lingura la mine, o lingurita la el, o lingurita la el, o lingura la mine...
Ah! Si inca ceva. Eu una ma astept sa fie un proces relativ indelungat asta.
Adica nu cred ca azi incep diversificarea si de luna viitoare gata, am rezolvat cu toate mofturile! Banuiesc ca o sa am ceva de lucru insa rabdarea e de partea mea!

Deocamdata ma lupt cu schemele de diversificare, unele informatii si retete de pe net sint contradictorii dar...oi razbi eu cumva!


“If you have to say you are, you aren’t” –Margaret Thatcher