Parinti AP cu copilasi mai marisori

As vrea sa intreb mamicile care au mers mai mult pe Attachment Parenting, cum sunt copilasii pe la 2-3 ani, poate mai devreme?

Sunt independenti? Adica au o incredere in ei insisi? E vreo diferenta, poate ati crescut 2 sau mai multi copii aplicand metode diferite?

Subliniez: nu vreau sa combatem AP-ul, intrebarile sunt pentru parintii care practica Co-sleeping-ul si tot ce presupune AP

Nu vad AP-ul ca pe o reteta ce trebuie urmata si da rezultate perfecte, la indigo, dar pentru ca imi place si mi se potriveste sunt curioasa daca voi ati avut bune rezultate (fara modestie).

ok, va pup

Daria Alessia (12.07.2009)

"The key to effective parenting lies not in what we do but in who we are to our children." - Gordon Neufeld

"Ignoranta nu te salveaza... dar te face sa te simti destept!"

Sabina spune:

Sofia, ratat primele 3 saptamani de AP, frica, depresie chestii:
pana la 3 ani legata de fusta mea, acum la 7, extrem de independenta, cu o empatie iesita din comun, taxeaza imedit urmatoarele:
mitcanie, dezinteres, rautate.
Stie o multime de chestii si ne punse: trebuie sa intelegeti ca scoala este mult sub nivelul meu. (incredere in sine, ok?:D)
Gheorghe,acum 2 ani si o luna de la bun inceput tinut doar in brate, etc etc la 6 luni deja nu-l interesa decat mers in 4 labe si explorat lumea....se agata de mine doar in episoadele in care il neglijez, prefera copiii, e mare curios si explorator, se adpteaza f usor la mediul nou.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Ady80 spune:

Buna. Fetita mea cea mare (3,6 ani), e independenta, se imbraca singura, mananca singura, isi spune parerile intotdeauna, la gradi nu am avut probleme cu adaptarea, de la aproape 3 ani doarme singura in camera ( ea a vrut). Eu sunt multumita. Pana pe la 6-7 luni a stat mai mult in brate, pana la aproape 3 ani a dormit cu noi in camera, in patutul ei, dar lipit de patul nostru, si de multe ori venea intre noi sa doarma. Are incredere in noi, o incurajam in tot ce face, stie ce vrea ( la nivelul varstei ei).
Fetita mea cea mica ( 1 an), la fel a fost tinuta mult in brate, doarme in patutul ei dar langa patul nostru, pana pe la 6 luni adormea numai in brate, apoi am incercat sa o pun pe pat cand era ora de somn, si adormea fara probleme ( stateam langa ea pana adormea), acum tot asa adoarme, in pat cu mine langa ea. E foarte prietenoasa cu toata lumea, sta cu oricine, nu e dependenta de mine ( tot eu sunt cea mai importanta cand ii e somn, foame sau nu se simte bine, dar in rest sta cu oricine, chiar si cu persoane care nu le-a mai vazut pana atunci).

Qamar spune:

Bia are 3 ani si 7 luni.
Absolut toti din familie mi-au spus ca gresesc, ca exagerez, ca o sa vad eu cand face 2- 3 ani ca nu o sa ma mai inteleg cu ea.
Ca o tin prea mult in brate.
Ca petrec prea mult timp cu ea,
Ca nu o las sa planga niciodata.
Ca sar prea repede cand are nevoie de mine.
etcccccc

Cum e Bia acum?
Absolut toti din familie sunt impresionati:)) nu le vine sa creada, efectiv. E un copil normal, independent, de 3 luni adoarme singura seara la 7!!!, de aprox 1 an a inceput gradinita--- adaptarea a fost grea in prima luna, mai grea decat la copiii crescuti in alt-fel (deci aici ar fi o diferenta!), insa acum ii place la nebunie, am schimbat gradinita cu una care se ii ofere ceva mai altfel, are prietene, prieteni, ma inteleg cu ea perfect;

A trecut prin "terrific twos" ca orice alt copil, am invatat o gramada de lucruri impreuna, am crescut amandoua si nu regret nicio secunda ca am luat-o pe calea asta:)

Ar mai fi o gramada de spus dar avem ceva treaba

---

www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*

Ady80 spune:

Noe, nu cred ca adaptarea la gradinita, are legatura cu felul in care ai crescut-o pana acum... Ai spus ca ai dat-o de 1 an ( adica pe la 2,6 ani), era micuta, de asta a fost mai greu. Eu am dat-o pe fetita mea de la 3 ani si 4 luni la gradinita ( cu program prelungit), si nu am avut probleme. Anul trecut nu am simtit ca ar fi pregatita pt gradi, de aia nu am dat-o. Poate nu era pregatita anul trecut, si de aia a fost mai greu.

Qamar spune:

avea cam 2 ani si 10 luni (deci nu chiar un an in urma) si adaptarea ei a fost mai grea in comparatie cu copiii de aceeasi varsta din grupa; da, era micuta, intr-adevar si acum in toamna adaptarea a mers perfect...insa ea pana atunci nu statuse aproape deloc departe de mine, am fost non-stop una langa alta:)

---

www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*

szivarvany spune:

Giulia are 5,2 ani si io inca profit cat pot sa-i fiu aproape.
Inca suntem colege de nani si nu am de gand sa plec in camera mea desi ma cam expediaza ...
Desi e o fire aparte, nu vorbeste mult sau multe, nu e sociabila din fire, nu tine mortis sa fie observata, la gradi s-a adaptat mai mult decat trebuia Din prima zi s-a simtit sefa tuturor
E foarte independenta. Ii place sa faca totul singura desi sunt mereu aproape de ea si-mi ofer ajutorul.
Mai avem mici scapari, ne gasiti la cabinetul psi pe unele subiecte
Eu nu as rata niciun moment din viata ei sa o tin aproape, sa-i fiu alaturi, sunt constienta ca la un moment dat ma va limita ea foarte mult, asa ca pana atunci profit

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

blackpanterro spune:

Aidan are 4,3 ani. E un copil independent, foarte sociabil si matur pt varsta lui desi eu am fost si sunt o mama closca.

Primesc mereu atentionari ca nu e bine sa il strang in brate toata ziua,nu e bine sa ii spun mereu ca il iubesc, sa il pupacesc, ca nu e bine sa pup buba etc ca o sa devina un mototol...toate astea le consider prostii...

Daca l-ai auzi cum zice "mami I am not afraid of anything because you are always here to protect me!!" - asta de la cu prunc de 4 ani!
Eu ma topesc toata cand il vad atat de stapan de sine ca stie ca orice ar face eu sunt mereu alaturi de el, o vad ca pe o mare victorie.

Sa nu iti fie frica, va fi super ok daca practici AP. Eu nici nu am stiut ca asa se cheama pana am vazut aici pe DC denumirea :)

Adriana si Aidan - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"

denizel spune:

Baietelul meu are 10 ani si am fost AP cu el din prima zi de viata, fara macar sa stiu ce-i ala AP :).
E puternic, independent (rezista in tabara zile intregi fara sa imi telefoneze ), nu e afectat de micile mizerii care i se mai intampla (nu stiu sigur daca aici e implicat AP-ul, s-ar putea ca asa sa fie el de la el :) si este deosebit de atent la nevoile altora.




Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

anca_a spune:

Ce subiect fain.

Alex are aproape 2 ani si vrea sa se faca tractorist pe un tractor mare si rosu.
E un copil senin, luminos, vesel si foarte independent. In fiecare dimineata il pupacesc pana la refuz si il intreb daca stie cat mi-e de drag iar el imi raspunde razand ca stie.

Ii spun ca il iubesc de un milion de ori pe zi, dormim incolaciti, ii sunt mereu aproape si singurul regret e ca mi-au trebuit aproape 6 luni pana sa-mi ascult instinctele si sa-l iau cu mine in pat...

Asteptari nu am...nu-l visez nici fotbalist, nici matematician, nici presedinte. Singurul lucru pe care mi-l doresc cu-adevarat e sa creasca frumos si sa fie fericit, orice ar insemna asta.





2: "cei care nu respecta legile merita orice li se intampla."
3: "legile ne sunt date de sus dintr-un motiv pe care poate nu il intelegem, dar avem datoria de a le respecta."

Luna1 spune:

Adelise are 2 ani si 2 luni.

Noi nu am practicat AP ca la carte in sensul ca eu nu am urmat cam nicio regula majora, am facut ce simt, am gasit multe din ideeile AP practicate de mine fara sa imi propun asta in mod expres.

De dormit doarme pe unde vrea, cateodata doarme singura la ea in pat, cateodata vine la noi in pat unde dormim incolacite.

Nu am lasat-o niciodata sa planga in mod expres, niciodata n-am considerat ca e ok, chiar si cand are tantrumuri nu am ambitii cu ea de genul "faci cum zic eu".

Am gatit cu ea in brate, si acum vad privirile mamicilor care se uita crucis cand o tin in brate. Insa eu asa simt, imi place, ne simtim aproape.

Acum despre ea:

E asa independenta ca deja la varsta asta mananca singura, se imbraca singura (pe cat poate, daca nu cere "help"), merge singura la olita fara sa o fi obligat nici macar o data, noi doar am cumparat olita si am explicat la ce foloseste, restul l-a facut ea, merge singurica, isi da hainele jos, se aseaza si face. Are o personalitate superba, vorbeste cu toata lumea, intra in magazin, saluta, toata lumea se bucura cand o vede atat de pozitiva este personalitatea ei.

Este foarte sociabila insa a trebuit sa o duc la gradi 2 zile pe sapt si adaptarea a fost grea. Inca mai este uneori.

Insa metoda instinctuala, fara a urma regulile impuse de societate dar care nu corespund nevoilor noastre, este cea mai buna.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)