CIC - stand by pentru creier?!
Raspunsuri - Pagina 2
mina spune:
Da da, cand a facut Matei un an puteam fi vazuta, la variate ore din zi si din noapte, bombanindu-i pe specialistii care nu m-au avertizat ca depresia post natala are loc la un an dupa nastere 
CIC nu e repaus pt creier, nici pe departe. Adica el, creieru tau (pardon, neuronu, ca exact asa ajungi sa te simti ) e fff ocupat, doar ca e ocupat cu alte chestii decat cele legate de serviciu si iesitu in lume. Esti setata altfel. Cand avea Matei 3 luni au venit la noi niste colegi de serviciu de-ai sotului si una dintre fete s-a inecat cu sucul pe care-l bea. Am simtit un impuls IREZISTIBIL sa o iau in brate, s-o culc pe dreapta si sa o bat pe spate! 
Noroc ca m-am redresat in ultimu moment, ca ma luau oamenii de dilie . Da, ai momente cand te simti masina de schimbat pampersi sau cand ti se pare ca plodu te pretuieste fiindca-l ingrijesti si sotu fiindca-i dai sa manance, in rest nu contezi pentru nimeni. Dar iti trece.
INSA
Nu trebuie sa te sperie ce spunem noi aici pentru ca, in ciuda tuturor (aparentelor) inconveniente ale acelei perioade, toate ne amintim cu maxima placere! Fie ca vei sta acasa 2 ani sau mai putin, sa faci ce simti ca e bine pt pui si pentru tine, si o sa te descurci de minune. Fiecare percepe altfel perioada asta si isi gaseste propriile solutii.
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it
ioana_77 spune:
Trebuie sa-ti placa f mult sa stai cu bb. EU stau de 4 ani acasa cu ei si am momente cand imi vine tot sa ma duc...dar sunt f rare. Nu as da nimanui timpul asta, pt nicio suma de bani. Incerc zilnic sa savurez momentele petrecute cu e, sa ma bucur de fiecare progres, oricat de mic.
In niciun caz nu trebuie sa aculti parerile altora. SUnt perfect de acord ca daca nu ai rabdarea necesara, sa te intorci la servici, astfel timpul petrecut cu bb va mult mai de calitate decat daca ai sta cu el si v-ati plictisi amandoi.
anaemi spune:
nu chiar tampenie tampenie, dar...tampenie
e frumos, imi place, stiu ca o sa-mi para rau dupa timpul asta, dar asa imi vine cateodata sa ma duc si sa ma duuuuuc...
oricum acum nu mai stiu sa fac alteceva decat sa fac mancare,sa dau mancare, sa sterg copii la fundulet, sa schimb pampersi, sa pun pampersi, sa strang dupa copiii, sa culc copiii (hmmm... acum realizez ca stiu sa fac ceva...multi/policalificata ) si numai, dar numai despre copii sa vb...ca pe tv saracul de mult s-a pus praful ca timp sa ma uit, ioc...dar repet : imi place starea asta de tampenie 
Ana 
mamica lui Filip (06.03.2007) si a Anastasiei (03.08.2008)
Doamne ajuta !
Cand am ajuns in sfarsit la capatul rabdarii, s-a gasit unul sa mute capatul mai incolo.
eladea2005 spune:
hai sa-ti spun si parerea mea: in momentul in care te decizi sa ai un copil, stii ca acesta va fi dependent de tine 100% pt o anumita perioada de timp...sigur, in cei 2 ani apar si momente in care iti vine s-o iei razna, sa zici gata nu mai pot, m-am saturat de plansete, nopti nedormite si schimbat de scutece...darrr...cand te uiti la fatzuca lui linistita cand doarme sau suge, cand vezi cum se uita la tine si-si intinde bratele sa-l tii la piept, cand vezi cata bucurie iti aduce aceasta gagalice mica ce-ti schimba tot Universul...chiar iti mai pui problema astfel??? gandeste-te ca astia 2 ani sunt cei mai frumosi, ani in care copilul invata enorm de multe lucruri si pe care daca le pierzi, vei regreta enorm...
am prietene care au mers repede la serviciu si apoi au regretat mult pt faptul ca si-au lasat copilul la cresa/bona/bunici si n-au fost langa ei atunci cand a fost nevoie...
si nu, nu cred ca ai timp sa te plicitsesti...mereu ai cate ceva de facut...
*********************************************************
Andreea si Eric, micul meu univers... (9 decembrie 2007)
ERIC, POZE RECENTE
ERIC IN 2009
ERIC , PRIMUL ANISOR
Eu sunt barbatelu' lu' mama!!! Uite ce mare am crescut !!!
BLOGUL NOSTRU
Esti mereu cu mine, in suflet, in gand...oriunde ai fi...pentru totdeauna...
si de 
blackgirl0 spune:
Eu stau acasa, caci momentan nu am nici o sansa de job in viitorul apropiat. Insa nu-mi pare rau. Alaptez (bb are 8 luni), dar m-a mancat undeva sa ma prezint la niste examene importante. Asa ca stau cu bb acasa, dar si invat (cica sa ma mai tin ocupata si cu altceva decat treburi de bblus) Nu dau la o parte ideea sa merg la munca de la anul, sper sa pot alapta macar pana la 18 luni ai lui bb.
bertha spune:
Nu te tampesti propriu-zis, e asa o tampenie trecatoare.
Dar placuta. De neuitat si de neegalat.
Eu dupa aproape 2 ani de stat acasa cu primul copil, mi-am dat seama ca in acel interval de timp nu mai scrisesem decat la calculator sau...liste de cumparaturi. Si cand am reinceput serv, ma simteam ca-n copilarie cand, dupa vacanta de vara, imi lua cateva zile pana sa-mi recapat ritmul firesc de scris.
Fara legatura cu tampenia: m-am dezobisnuit de tocuri, care erau o parte din mine. Am incaltat de curand perechea de pantofi cu cele mai mici tocuri din dotare si simteam la fiecare pas ca sa ma impiedic sau ca o sa calc stramb.
Bertha, mami de frumuseti rare - 
Darius-Andrei (DN 08.06.2004) si 
Ioana-Ruxandra (DN 12.11.2008)
poze
Cum s-a nascut Ioana
vlahos spune:
Depinde de firea fiecaruia, eu, aici in Ca, am un an sa stau acasa dar i-am fentat si stau un an si jumatata, sper, ca nu mai am mult si o iau razna.Am avut deja un accident cardio vascular de nervi...asa ca vezi si tu cum iti este.
nushulica spune:
eu pentru nimic in llume nu as pierde primii 2 ani din viata copilului meu!!!nu m-as intoarce la munca nici daca mi-ar da leafa dubla mi-e f bine asa acasa cu copilul meu sa-i urmaresc progresele sa ne iubim sa ne alintam sa ma mai si tipe la cap ca doar e copil ...nici noi nu avem ajutor si nici nu vreauce ajutor imi trebuie sa cresc un pui de om atat timp cat eu sunt mama lui??aaa pt curatenie am ajutor ca aia nu ma pasioneaza(sau ma rog am avut,si voi avea iar in curand)
de tampit nu m-am tampit chiar de tot dar cateodata simt ca zic/fac niste lucruri prostesti si ma opresc
e clar ca discutiile sunt cu totul altele si poate datorita faptului ca dicutam doar de papa kk dinti si tzitzi simtim ca ne tampim dar nu este asa ...suntem mame si e normal sa ne preocupe puiutzii nostri in perioada asta
de 
DavidPoveste
HAIDETI LA BAZAR SA O AJUTAM PE EMA!!!
Natasa spune:
Statul acasa cu copilul te baga intr-o stare cu totul diferita decit tot ce stiai inainte despre tine. Nu se compara cu statul acasa fara copil, asta pentru ca descoperi ca nu mai ai alta preocupare decit minunea aia mica. Pentru cei din jur nu poate sa fie foarte amuzant sa te auda vorbind numai despre cum face caca, ce maninca, citi dinti are, cum plinge noaptea etc. Este o faza frumoasa, nu-ti pare rau ca se intimpla, dar cumva pe tine pe adult te pune pe un stand-by incontestabil. Dupa ce ajunge copilul la gradinita te regasesti :) Prin urmare, colega ta are dreptate intr-un fel, dar s-a exprimat urit.