Nu mai stiu ce sa fac...ma puteti ajuta cu sfat??

iren spune:

quote:

---

Originally posted by mmihaela

Teama? Nu a vorbit nimeni de teama. Uneori este mai bine singur, decat in doi.
Tata? Am inteles ca are.
Este vorba de spri-jin. Moral, sufletesc, de la cineva pe care poti sa te bazezi.
Pentru Dumnezeu, toate discutiile se rezuma la ????
Nu cred ca trebuie sa intorci spatele unui om care te iubeste, numai fiindca tu te-ai plictisit. Poti sa stabilesti alte reguli.
Puteti ramane prieteni. El se poate intoarce a'-casa lui, si totul sa fie nitel mai bine, poate.
Nimic nu e neintentionat. Nu ...ne lasam convinse cand ajungem sa iubim?
Sorry daca am lezat pe cineva, dar am spus ceea ce cred...
Miha

---

Nu te supara,da asa te-ai exprimat,ca ar trebui sa mai astepte,ce sanse crede ea ca are sa mai gaseasca pe cineva care s-o accepte cu bbe?Poate c-ai vrut sa spui altceva,da a iesit asta,care se poate interpreta aiurea.Nu cred ca cineva a sugerat ceva despre sex si,intr-adevar,plictiseala este un dusman de temut al relatiilor si poate impinge partenerii s-o ia pe "aratura".Oricum,pt asta e facut forumul,ca fiecare sa-si spuna parerea,nu?

Iren&Bogdanelu

DanaR spune:

Mirunda,
Clar... lasa-l! Problema cea mare este situatia ta materiala si daca tu te descurci sa iti cresti singura fetita... Daca totul e OK material... nici o problema. Nu merita sa stai cu el din mila... Nu el e omul potrivit pentru tine... Nu inceta sa il cauti pe adevaratul EL.Esti inca tanara... Fetita va intelege mai tarziu daca nu acum. Oricum incercati sa ramanati prieteni. Daca nici el nu incearca sa te apropie inseamna ca si el ar vrea sa terminati dar nu indrazneste sa puna problema...
Succes DanaR

Mickyyy spune:

Mirunda, tu stii cel mai bine ce-i in sufletul tau.
Ce pot sa-tzi spun eu, am stat 7 ani de zile langa un om (fostul meu sot) mai mult din comoditate si obisnuinta, nu ne legau prea multe lucruri, desi vazuta din afara relatia parea OK. M-am casatorit fara prea mare tragere de inima, din motive care acum mi se par puerile. Eram de 4 ani impreuna, si toti se asteptau la asta; nu eram nici unul din Bucuresti iar cand am terminat facultatea am vrut sa ramanem in capitala si mi s-a parut ca in 2 va fi mai usor de trecut prin greutatile ei; o nunta insemna o "afacere", chiar daca a fost mai naspa decat in cele mai rele vise ale mele (organizata de parinti, eu n-am avut nici un cuvant de spus), au iesit banii care trebuiau sa iasa de pe urma ei. Erau mai mult interese la mijloc, decat sentimente (chiar daca de alta natura decat la tine). Dupa casatorie, cu banii din nunta ne-am luat o garsoniera in Bucuresti. Si uite-asa 3 ani de zile am dus-o din rau in mai rau, dar n-am avut curajul sa fac pasul. Nu era un baiat rau, dar pe langa lipsa de comunicare si micile sau marile defecte care apar in timp (si care daca nu stii cand si cum sa faci compromisuri, nu poti sa le depasesti), intre noi lipsea pasiunea. In ultima vreme incepuse sa plece in delegatii in tara iar zilele in care ramaneam singura erau cele mai fericite din ultima vreme. Chiar daca in cazul nostru nu era un la mijloc, eu eram "copilul", cea careia ii era frica sa infrunte viata de una singura, cea care credea ca fara un umar langa ea o sa se prabuseasca. Si el a ramas fara job, dintr-o cearta stupida cu seful lui (in care eu una ii dadeam dreptate sefului, chiar daca modul cum pusese problema lasa loc de interpretare), numai ca el incepuse cu ceva timp in urma propria afacere, dar afacerea era cladita in proportie de 80% pe comenzile de la firma la care lucra. Asa ca odata cu demisia (asta ca sa nu fie concediere), a pierdut si grosu afacerii, a pierdut si masina care tocmai o luase in rate de la firma lui, a pierdut multe. Nu vreau sa intru prea mult in amanunte, dar in momentele in care el a renuntat la serviciul pe care-l avea si a incept afaceri pe cont propriu am descoperit un alt om, si sincer, am fost dezamagita.
Hai ca am ajuns sa povestesc amintiri din copilarie, ce voiam sa zic este ca daca nu simti nimic pentru el, decat mila sau interes, daca stai cu el din comoditate sau din teama ca nu vei mai gasi pe altcineva, sau din teama ca fetita ta va suferi, eu cred ca faci o greseala. Mie mi-au trebuit 7 ani sa reusesc sa ma "rup" de o relatie cat de cat asemanatoare cu a ta. Daca dupa atatia ani, tot nu simti nimic, ia o pauza si analizeaza-tzi sentimentele. E posibil sa-tzi dai seama ca poate si tu ti la el si inca n-ai realizat cat de mult, la fel cum e posibil sa descoperi ca iti este mult mai bine fara el.

mmihaela spune:

Iren, pace
"Eu n-as sta linga un barbat pe care nu-l iubesc..."
ai dreptate si fara continuare, am presupus ca nu degeaba
a stat cu el, totusi doi ani.
Vorba lui Mickyyy, "E posibil sa-tzi dai seama ca poate si tu ti la el si inca n-ai realizat cat de mult, la fel cum e posibil sa descoperi ca iti este mult mai bine fara el."
Mirunda, mingea este in terenul tau, lumineaza-ne!

Bebe sau nu, consider ca cine te iubeste cu adevarat iti iubeste si copiii si te ia si cu 10 copii, nu numai cu unul singur.

Ne convingem ca nu ne place un om in 10 minute. De-abia cand ne place compania lui, apar complicatiile...Cand, cat sa stam impreuna, da' de ce nu zice nimeni! Poate asa cred eu, si-oi fi singura, vorba ta, fiecare ne ex'spunem parerile...

S-aveti noroc! Si in decizii, sa le luati pe cele potrivite!
Aici sunt pareri, poate, nestiind tot, fiecare isi da cu presupusul.
Cred ca asta trebuie sa considere fiecare, varianta potrivita pentru el. Si asta, numai el/ea o stie. Hai pa, si mult succes!

Miha

Eryka spune:

Fetele au dreptate.Si eu gandesc la fel.Atata timp cat tu nu esti fericita alaturi de el cat tu nu-l iubesti ce sens are sa mai stai langa el??Ai toata viatza inainte iar barbatzi sunt pe toate drumurile .Capul sus si mult curaj.Gandeste-te la tine nu la el .

Eryka & samburelul din burtica ---�„ in 6 saptamani

Ela-Z spune:

Imi pare rau de ce se intampla cu tine, este trist. Am tot citit mesajul tau incercand sa-mi dau seama eu ce as face in situatia ta? este adevarat, suntem f. diferiti unii de altii, dar de multe ori ne gasim in aceleasi situatii. Tu spui " mi-a fost clar de la inceput ca nu il iubeam.." , cred ca ai spus TOTUL...acum eu nu-mi dau seama ce te face pe tine fericita? de fapt in asta sta tot secretul. Cred ca viata asta este prea scurta sa ne mai pierdem in relatii care nu au seanse de reusita. Incearca sa-ti dai seama ce anume vrei cu adevarat, ce te face fericita si actioneaza in consecinta, numai tu poti sti cu adevarat ce iti doresti. Eu una as renunta la un om pe care nu-l iubesc, desi uneori este destul de greu sa traiesi si cu un astfel de om, dar numai tu poti sti ce-i mai bine pentru tine.
Numai bine! Ela.

Mirunda spune:

Mai fetelor, ce bine imi face sa va citesc raspunsurile! Stiu ca aveti dreptate, dar imi este greu...Miha si Iren, decat mai bine !!! Si tu Ela, ai dreptate...Am spus ca am simtit ca nu il iubesc, dar am sperat tot timpul, pentru ca imi era drag de el, da asa pot sa spun "imi era drag de el", ca ne vom intelege si va fi bine, mai ales-lucru esential pentru mine- ca si cu fetita mea se intelegea f. bine. Dar uite, ca undeva am gresit. Pentru ca desi "cu capul" ma gandesc ca as mai putea sa incerc, de cate ori imi inchipui ca vom fi inca ceva ani impreuna, ma apuca un subit simtamant de nemultumire, parca clocotesc cumva, si...nu vreau. Pe de alta parte ma gendesc insa ca peste cativa ani voi regreta daca il parasesc acum...nu stiu, dar cred ca asta voi face, si va trebui sa imi asum riscurile de rigoare. Material sigur ca o sa ne fie mai greu, acum erau cat de cat cheltuieli comune ce le imparteam (caci din experianta mea precedenta, cu tatal fetitei, mai am si azi datorii de platit asa ca de atunci mi-am jurat ca , cu oricine voi mai fi, finantele vor fi - pe masura posibilului- separate-si bine am facut...)Problema este ca nu stiu daca este fair play din partea mea, sa il parasesc acum, cand el este intr-o situatie grea cu Job-ul, pe de alta parte ma gandesc ca asta ar mai putea dura chiar si 1-2 ani (caci deja este fara Job de 1,5 ani) si-oare mai am eu puterea sa rezist atat? NU stiu, ma simt cumva vinovata, dar oare este drept sa imi insel asa sufletul? Nu stiu!
Multam fain ca imi raspundeti!
Pa ,Mirunda

"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".

lorelei_19 spune:

Mirunda, tot timpul va interveni cate ceva, nu te mai ascunde dupa deget. stiu ca e o hotarare grea, dar priveste-te, ai luat-o singura, altfel nu scriai. Daca era somer de 1-2 saptamani mai intelegeam, dar asa- lasa-l sa se descurce ca e vaccinat si destul de mare. Vezi-ti de fetitza si de viatza ta. Spune-i ca o perioada vrei sa locuiesti separat. Macar asta. Si vei vedea daca inseamna ceva pentru tine sau e totul o minciuna...

ana_a spune:

Mirunda, cel mai greu uneori este sa spui aluia din fatza ta ca nu-l mai suporti, stiu cum este, dar va trebui sa te grabesti inainte sa ajungi sa-i dai si cu o oala in cap (sa fac si eu o gluma), dar nu-i nimic de dramatizat, sfatul meu este sa iti continui viatza cu fetita ta, si sa nu mai zici niciodata ca la 36 de ani nu mai poti sa te indragostesti!dragostea e un sentiment care nu ne trece cred eu niciodata!Sa auzim de bine!sunt alaturi de tine si curaj!daca ai un loc de munca si un acoperis, eu una zic ca el nu-si are locul langa tine daca nu-l iubesti!
toate cele bune!Ana

rs-143 spune:

Buna Fetelor ....subscriu celor care te sfatuiesc sa FUUUUUGI ...Si cred ca este singura solutie nu poti sta cu cine din Mila ...Cu mila nu faci casa iar intr-o zi vei rabufni si atunci poate iesi urat .
Bafta ....sper sa auzim de bine