la mare, la soare

Poate multi au fost anul acesta la mare. Pentru noi care am fost in luna iunie (cu baietelul nostru de 2 ani, Daniel) parca a trecut o vesnicie de atunci.
Cei care s-au confruntat cu situatii similare: ce parere aveti de parintii care "isi imprumuta copii" pe plaja pentru ca ei sa poata sta nestingheriti la soare?
Eu m-am vazut pusa in fiecare zi in rol de dadaca, educatoare si arbitru (pentru ca bineinteles copii veneau cu mainile goale si pretindeau jucariile noastre). Parintii respectivi se multumeau sa mai traga din cand in cand cu ochiul sa vada daca nu "le altoiesc" odraslele bucurandu-se cat de sociabili sunt copii lor.
Ce parere aveti?

Mitzi spune:

Nu cred ca ii imprumuta, tu privesti lucrurile in felul asta. Trebuie sa fii bucuroasa: sau aveati cele mai tari jucarii, sau ai lipici la copiii. Eu nu ii condamn (pe parintii copiilor), mi se pare ca reactia lor a fost pe cat de normala pe atat de naturala. Esti adepta circului "nu puisor, nu pune mana ca nu sunt ale tale..."?

alma spune:

Mi se pare firesc ca in concediu, mai ales ca nu au prietenii obisnuiti prin preajma, copiii sa socializeze unii cu altii, in special pe plaja, la malul marii. Si nu mi se pare deloc potrivit cuvantul "imprumutat" pentru ca nu i-ati luat acasa sau in camera de hotel, ci s-au jucat langa cearceaf, chiar daca numai cu jucariile unuia dintre ei.
Hai sa fim mai toleranti, ca doar avem si noi copii!



http://community.webshots.com/user/freediaro

Marianar spune:

Nu cred ca si-au "imprumutat" copiii, ci mai degraba cred ca erai tu prea stresata ca nu cumva puiului tau sa i se intample ceva rau. Stateai tot timpul dupa el si automat ca vedeai tot ce faceau ceilalti copii si nu puteai rezista fara sa nu faci ordine
In privinta jucarelelor, stii tu , mai frumoase sunt ale altor copii chiar daca sunt identice cu ale lui la fel pateam si noi cu Vladut 1 an si 2 luni, nici nu le baga in seama pe ale lui, putea sa aiba un sac

Violeta spune:

Eu am fost in septembrie la mare si Victor al meu tanjea dupa compania copiilor la malul marii... Prefera sa mergem la plasa elastica, 24 h din 24, daca eram de acord... Acolo erau tot timpul prichindei. Eu doresc multi copii in preajma mea si a feciorului meu. Socializarea te invata multe! Sa dai, sa pretuiesti ce primesti, sa ai "tupeu"(curaj), sa ai bun simt, sa te aperi, etc., etc....

dddd spune:

eu, cum ajungeam pe plaja ocheam familii cu copii ca sa aibe daria cu cine sa se joace. indiferent daca se ducea ea al alti copii sau veneau copiii la noi. eram mai linistita daca avea cu cine sa se joace ca altfel se urca pe toate sezlongurile si ma punea pe mine sa ma joc cu galetusa...eu nu am tinut cont niciodata ca un copil a vrut jucariile noastre chiar daca avea sau nu avea. m-am izbit odata in parc de o situatie nasoala, in care eu nu aveam la noi nici o jucarie si nici o mamica n-a zis nimic de genul jucati-va si cu fetita. ma uitam la daria care privea ca o cersetoare la copiii care, fiecare se juca doar cu jucariile lui. am plecat dezamagita din parc si de-atunci, in momentul in care sunt copii prin preajma ii incurajez eu sa se joace cu jucariile dariei. m-am luptat ca daria sa nu fie egoista in a da din avutul ei, sa stie ca sunt jucariile ei dar ca foarte frumos se pot juca si alti copii cu ele. tu poate ca nu o lasai pe fetita ta sa se duca si ea la alti copii care aveau si alte jucarii si atunci veneau copii la ea. sa nu te superi ca vin copii sa se joace cu fetita ta, inseamna ca le face placere compania ei si a ta si asta e un lucru bun. imagineaza-ti situatia in care nu s-ar apropia nimeni de fetita ta, atunci ai putea sa analizezi altfel situatia pentru ca ti-ai dori sa aibe compania si nu se poate. acum, ca ai facut un pic mai mult efort tu pentru ca trebuia sa-i supraveghezi nu trebuie sa crezi ca parintii respectivoi au facut ceva intentionat. cel mai important e ca copilul tau sa se joace cu alti copii, sa fie sociabil si darnic.

danab spune:

Eu cred ca Dalina a vrut sa transmita cu totul altceva prin mesajul ei.Nu cred ca are ceva impotriva ca alti copii sa se joace cu jucariile copilului ei sau cu el ci atitudinea parintilor respectivilor copii.Nici eu nu gasesc de bun simt sa-ti lasi copilul pe "capul" altuia ca tu sa te simti bine.Este mai omenos sa participi si tu ca parinte la jocul copilului tau cu alti copii.Este o povara destul de grea sa fii cu ochii pe copilul tau dar mai ales pe al altuia.Am intalnit si eu situatii asemanatoare cand parintii isi lasau copilul(iii)in casa altuia sa faca ce vrea bucurosi ca nu se mai agata de pantalonii lor.Nu cred ca este intotdeauna comfortabil pentru gazde...Este mai usor pentru parinti dar totul are o limita.

Dana

DanaR spune:

Si noi am adunat juma' din copii de pe plaja in jurul nostru cand am facut castel, dar am primit ajutorul si ideile uneia dintre mamici. Insa dupa toate eforturile ne-am vazut toata munca la pamant batuta in picioruse de un copilas revoltat de faptul ca nu i s-a dat voie sa vina sa se joace cu noi... Deci... Concluzia mea e totusi ca nici eu nu mi-as fi lasat copilasul in vecini... Nu am indraznit sa deranjez pe nimeni nici macar cand am plecat dupa o gogoasa... Am avut noroc ca copilul meu a fost cuminte si nu s-a ridicat de pe cearceaf, dar numai eu stiu cum am avut inima... Eu ma jucam cu el, eu intram in apa cu el... toate le-am facut impreuna si plaja... printre picaturi, sau cand dormea piciul ...
Oricum a fost bine... si concluzia lui Patric a fost... nu mai plecam niciodata de aici... Si au as mai fi vrut dar scoatem parleala la anu'.
Va pupam... DanaR si Patric

talexia spune:

quote:

---

Originally posted by danab

Eu cred ca Dalina a vrut sa transmita cu totul altceva prin mesajul ei.
Dana

---

Subscriu la cele spuse de danab!
Mai mamicilor, Dalina abia a intrat pe DC si a relatat o problema reala pe care a avut-o la mare! Parca nu prea-i cazul de .
Haideti sa acceptam ca adevarul e de obicei undeva la mijloc, ba... eu as inclina sa zic ca-i chiar de partea Dalinei in situatia relatata, si sa-i zicem "Bine ai venit, Dalina!"

Dalina spune:

As vrea sa multumesc DaneiB si Talexiei in primul rand pentru ca au inteles cu adevarat mesajul meu si in al doilea rand pentru incurajari. Sincera sa fiu, dupa ce am citit primele raspunsuri mi-am spus ca nu voi mai intra niciodata pe forum pentru ca nu am cu cine discuta.
Iar acum pentru "aruncatorii de pietre": in nici un caz copilul meu nu avea cele mai "smechere" jucarii de pe plaja. Diferenta dintre el si ceilalti era ca eu ma jucam cu el (ii faceam castele si cozonaci de nisip, gopite, etc) iar copii veneau pentru "ce se facea" cu jucariile nu pentru jucarii.
Iar pe mine nu m-au deranjat copii ci parintii lor care in momentul in care acestia revendicau jucariile noastre (insuficiente pentru doi sau mai multi dat fiind ca oricum de obicei toti se fixeaza pe aceeasi jucarie) nu veneau si ei cu jucarii - sa aplaneze conflictul sau macar sa isi convinga proprii copii ci ma lasau pe mine sa rezolv conflictele. Iar eu a trebuit sa imi tin firea chiar si atunci cand de doua ori i s-a aruncat cu nisip in ochi iar a doua zi avea ochii inflamati...
Eu nu am fost un fan al copiilor dar mi-am schimbat complet "viziunea" dupa ce l-am avut pe al meu. De aceea mersul la mare pentru noi nu se cheama "concediu" ci mers la mare pentru copil.
Probabil suntem noi parinti exagerati, cu prea multa grija pentru copil, dar nu incercam decat sa recuperam pe cat putem din timpul pe care nu il putem acorda in restul anului.
Toata "admiratia" pentru parintii care isi considera la mare copilul o "anexa" de care este normal sa aiba grija ceilalti parinti cu copii de pe plaja.
Probabil ca parintii deranjati de subiectul pe care l-am deschis fac parte din aceasta categorie...

Pentru ceilalti, mult curaj si felicitari!

vilma spune:

N-as vrea sa ne impartim in tabere, dar trebuie sa recunosc ca impartasesc problema Dalinei, privind lipsa de preocupare a parintilor unor parinti la locurile de joaca. Insa se pare ca ar trebui chiar noi, mamicile astea grijulii, sa ne adaptam la niste situatii. Am vazut intr-o duminica, la emisiunea Academia Mamicilor, niste situatii filmate in parc. Ei bine, parerea specialistului emisiunii era ca (,) copiii trebuie lasati sa se confrunte unii cu altii. Sa invete cum sa se apere, cum sa procedeze in situatii de conflict. As fi de acord cu asta daca copilul meu ar avea de castigat din aceste confruntari, din pacate, de cate ori am lasat-o singura, a fost imbrancita sau mai rau. Cred ca nu ma lasa sufletul sa n-o apar. Sa nu intervin in favoarea ei. II fac un bine? Ii fac rau? De la Andrada am invatat o chestie foarte interesanta. O sa gasesc mesajul ei si o sa va dau citatul, ca mai bine ca ea nu cred ca pot sa spun.
Iata citatul:
"Eu in situatiile astea incerc sa creez cadrul pentru el sa reactioneze exact asa cum as reactiona si eu. Si asta e o lectie pe care trebuie sa o invetze copii, sa nu accepte orice prieten, numai pentru ca e singurul prin preajma. Cind se intimpla ca cea mare sa iti ciufuleasca din nou odorul, ia-ti de minutza fetitza si spune-i ca fetitza cea mare nu stie sa se joace frumos si ca urmare vor trebui sa se joace separat. Va fi un semnal si pentru cea mare sa renuntze la violentza, si pentru micutza ta ca are dreptul sa se apere, sa nu admita bataia, sa spuna NU,
Andrada"

Probabil ca totusi am deviat un pic de la subiect, dar nu-i asa ca era mai frumos ca mamica sau taticul copilului care venea sa se joace la cearceaful de alaturi sa fi participat la joc, sa fi intrat in vorba...sau macar sa fie prezent si sa-si supravegheze copilul.
Sunt niste finetzuri la care multi parinti nu dau atentie.
Dalina, acum ca te-ai facut mai bine inteleasa in mesajul al doilea, poate ca vei putea sa lasi supararea sa treaca si sa intelegi ca parintii care ti-au raspuns altfel nu sunt neaparat asa cum crezi tu, ca dovada ca-si aloca timp sa intre pe un site despre copii si sa-si exprime o parere. Pana la urma, cred eu ca este intelept sa invatam de la fiecare cate ceva.
Iti doresc sedere placuta pe acest forum, si te rog sa ai mai multa incredere in membrii de aici, pentru ca vezi si tu, in cuvintele pe care le asternem nu prea ne putem increde ca exprima anumite situatii, sentimente.
Cu drag,
Vilma