Alex, un copil care nu poate sa isi vada mamica...
Raspunsuri - Pagina 2
Alina spune:
quote:
Originally posted by papadie
Primul pas gresit e ca mama sa paraseasca domiciliul conjugal. Al doilea si CEL MAI MARE, NEREPARABIL in acest caz (copilul e deja mare si a crescut fara ea atitia ani) e ca a plecat fara copilas. Cum sa lasi un prunc de 2,5 ani in casa cu asemenea bestie, bruta etc (asa cum reiese din ceea ce spui tu despre el)??? Inteleg ca era in Germania si la momentul respectiv...spun ca a fost o mare greseala sa procedeze asa pt ca aici exista spe organizatii care ajuta mamele singure, mamele maltratate. Le ajuta la modul ca le pune o locuinta la dispozitie, le asigura avocat din oficiu, le asigura servici. O mare greseala ca a plecat fara baieteluil ei de numai doi ani si un pic...!!! Inainte sa plece ar fi trebuit s se gandeasca ce maninca copilul maine, ce imbraca copilul maine, cine-l linisteste dac viseaza urāt!!! Acum n-are decāt sa se duca si sa-l ia cu forta...dupa cum a crescut e clar ca mititelul se va opune. Sincera sa fiu e prima data cand aud de hotarari judecatoresti nerespectat si sa nu aibe nici o consecintza.
Ii doresc multa, multa putere si sanatate!
päpä
Exact asa cum zice Päpädioara...In fine,cind iti iubesti copilul cu adevarat, nu conteaza ca esti prea tinar sau fara experienta,sau naiv sau cel putin eu nu prea vad ca e scuzabila greseala ei.
Oricum,si mie mi se pare absurd ca autoritatile nu iau masuri mai ales ca tipul e declarat cu probleme si ca hotaririle judecatoresti ii sunt favorabile.
Eu ii doresc Corei multa putere si intelepciune sa-l convinga pe Alex!
Alina
emari spune:
Probabil ca copilul a suferit foarte mult cand l-a parasit mamica lui, si nu mai are incredere in ea, cred ca nu are incredere nici in tatal lui, sa stii Cora ca un copil nu spune,si simte, mai ales baieteii, sunt convinsa ca isi da seama si ce face tatal lui, ma refer la faptul ca a avut atatea sotii, dar a fost totusi langa el, si probabil ca cea mai mare incredere o are in catelul lui, el nu l-a parasit niciodata! Pe copil trebuie sa-l convingi ca nu se va repeta, caci nu va fi singur in continuare, in plus orice copil cred ca reactioneaza ciudat cand ar vedea ca are alt "tatic"- tu il pui in fata faptului implinit, nu exista aceea perioada de acomodare, de cunoastere! Asa ca trebuie sa ai multa rabdare, sa-l vezit mai des, impreuna cu catelul lui (care simbolizeaza dupa parerea mea "pietenul lui care nu l-a tradat!), la inceput tu singura si apoi cu sotul tau, are 7 ani si va intelege, dar in nici un caz fortat!
Chiar daca tatal lui i-a spus vorbe urate despre tine, incearca cu probe, sa-l convingi de contrariu (apeleaza la dictionar, explica-i termenul "cu..", intreaba-l cum crede el ca tati are atatea sotii, etc, nu mai stiu nici eu, argumente logice!).
Are 7 ani si va intelege, sunt convinsa, dar trebuie multa rabdare si contact cat mai des!
Yasmine spune:
quote:
Originally posted by papadie
Primul pas gresit e ca mama sa paraseasca domiciliul conjugal. Al doilea si CEL MAI MARE, NEREPARABIL in acest caz (copilul e deja mare si a crescut fara ea atitia ani) e ca a plecat fara copilas. Cum sa lasi un prunc de 2,5 ani in casa cu asemenea bestie, bruta etc (asa cum reiese din ceea ce spui tu despre el)??? Inteleg ca era in Germania si la momentul respectiv...spun ca a fost o mare greseala sa procedeze asa pt ca aici exista spe organizatii care ajuta mamele singure, mamele maltratate. Le ajuta la modul ca le pune o locuinta la dispozitie, le asigura avocat din oficiu, le asigura servici. O mare greseala ca a plecat fara baieteluil ei de numai doi ani si un pic...!!! Inainte sa plece ar fi trebuit s se gandeasca ce maninca copilul maine, ce imbraca copilul maine, cine-l linisteste dac viseaza urāt!!! Acum n-are decāt sa se duca si sa-l ia cu forta...dupa cum a crescut e clar ca mititelul se va opune. Sincera sa fiu e prima data cand aud de hotarari judecatoresti nerespectat si sa nu aibe nici o consecintza.
Ii doresc multa, multa putere si sanatate!
päpä
Mare adevar graieshti!!
Corinna
papadie spune:
Mirunda, din pacate, ceea ce a facut prietena ta -LEGAL- se numeste abandon :-( daca ar fi mers batuta direct la politie si nu la o prietena in camin nu ar mai fi avut nici un fel de probleme. Cf. legii ea si-a abandonat copilul, sotzul si casa :-(((
Cred ca acum nu mai poate spera decāt ca, atunci cānd va creste, copilul va intelege situatia macar pe jumatate.
Danza spune:
papa, ai perfecta dreptate! dar, pana la urma e vorba de un copil...care sufera la fel de mult ca si mama lui
bun, ca mama a facut o groaza de greseli cand si-a abandonat copilul - e un lucru cert, dar in Germania nu este nici o modalitate de a impune pe cineva sa respecte sentintele judecatoresti??? Totusi, ea are toate drepturile asupra copilului, dpdv legal, dar este tratata si sufera ca ultimul caine...
Acum numai Dumnezeu stie ce e in mintea acelui copilas...atatia ani fara mama il fac s-o respinga
, plus ca ai lui mai toarna si gaz pe foc cu tot felul de sarade despre maica-sa
sunt total de acord cu sfatul de a se apropia treptat de copil, de a-i explica pe parcurs cum stau lucrurile, astfel incat micutzul s-o inteleaga pe maica-sa de ce a procedat astfel chiar daca ar dura si luni de zile pana va da rezultate
poate, intr-un final, se va hotari si va fugi la mamica lui???
MUlta putere si rabdare Corei!!!
Cu drag,
Dana, mamica lui 
Danutz - 2 ani pe 20 septembrie
Album:http://www.yamafoto.com/?ref=6599
moto spune:
Eu una l-as lua pe sus asa cum au spus si fetele chiar daca copilu o sa planga si o sa tipe, as lua un pshiholog ptr.copil si as incerca sa-i explic exact care este realitatea ....Sa o faca acuma pana nu o sa fie si mai tarziu ....Succes...Delia si bb-ul Sebastian
Mazarica spune:
E tare greu sa dai sfaturi in astfel de cazuri. I-mi inchipui ce e in sufletul acelei mame care vede ca propriul ei copil o respinge. E drept ca a gresit, dar plateste cu varf si indesat pentru asta.
Poate ar trebui sa vorbeasca cu un avocat si sa -i ceara o solutie. Nu stiu, daca il ia pe sus , fara acordul celuilalt parinte , nu e considerata fapta ca rapire. Cred ca as incerca sa sensibilizez autoritatile, sa le demonstrez ca-l pot creste, ca am toate drepturile sa-l iau, ca tatal e dement si sa ma ajute sa-mi iau copilul. In acelasi timp as fi mereu in preajma copilului, as vorbi cu invatatoarea sa vad ce povesteste copilul despre mama lui, sa-l fac sa se obisnuiasca cu prezenta mea - a mamei.In nici un caz fortat, pentru ca copii mici sunt foarte sensibili, dar in acelasi timp au o capacitate extraordinar de mare de intelegere.
Multa rabdare si curaj .
Tana spune:
Draga Miruna ,am sa-ti spun o poveste asemanatoare,tot greselile tineretii fiind rezultatul acestei povestioare.Copilul din povestea mea a fost luat de taticul lui la o virsta foarte mica poate un anisor si ceva ,a plecat din tara respectiva luind copilul cu el fara voia mamicii lui.In timp taticul sa recasatorit si dupa 10 ani nefericirea face ca tatal se imbolnaveste grav si in decurs de 2 ani a murit.Baietelul a ramas cu bunicii si acuma nu de mult timp a spus ca el vrea sa o vada pe mamica lui ...Ce este frumos in povestea mea ca sotia taticului la ajutat mult sa ajunga sa vorbeasca cu mamica lui desii copilul nu mai stie nici macar limba in care mamica lui vorbeste cred ca in curid va venii si se vor intilni...
Dumnezeu e mare si dragostea de mama la fel de mare ...
eu va doresc din suflet numai bine si Corei RABDARE...
Tana
crysa spune:
si eu sunt mama si aprob spusele papadioarei. cum poti sa pleci si sa lasi copilul cu un betiva? e inadmisibil. chit ca mor cu el de git da copilul nu-l parasesc.
bafta