Pt mamici singure.... am obosit rau.... voi?

Dragele mele... precum stiti, o cresc pe Iulia singura, fara tatal ei. Si imi e tare greu... voi cum faceti fatza? Nu vorbesc de partea financiara.. desi ar trebui, dat fiind ca traim dintr-un singur salariu, fara pensie alimentara. Vorbesc despre cum faceti fatza si la serviciu, si la plimbatul cu bb, aprovizionare... Sotul meu imi reprosa ca atunci cand eram impreuna era dezordine in casa.... Voi cum reuseati sa pastrati curatenia cu un nou nascut in casa? Nu ma refer la dat cu aspiratorul (caci asta faceam zilnic...), nici la spalat, ca si asta faceam de cateva ori pe saptamana, ci la lucruri lasate aiurea si nepuse la locul lor, caci asta insemna dezordine la noi. Cred ca si voi cunoasteti senzatia aceea de oboseala din primul an si ceva, cand esti ca un zombie si totusi faci piatza singura, plimbi copilul, ii faci mancare, il culci, il imbraci, il legeni... te joci cu el... asta trebuia sa o pun in primul rand.... Cum faceati fatza?
Si mai am o intrebare ptr mamici singure: cat de des ii viziteaza tatii pe copii, cat timp petrec cu ei pe saptamana, cum se implica in crestere? Se intereseaza ce medicamente iau copiii? Sunt la curent cu necesitatile acestora, participa la educatie?
Cred ca mai am o tona de intrebari... dar ma opresc aici.
PUpici de la noi

Samsara7 spune:

Eu dupa ce am divortat de primul meu sot, acum 6 ani, m-am trezit singura pe baricade cu copilul! Nu ca m-as fi asteptat sa se dea peste cap dar credeam ca bunul simt il va impunge uneori sa nu uite ca e tata. Ruxandra avea 5 ani, eu lucram la banca pana seara tarziu, stateam din nou cu parintii dupa 7 ani de casnicie, si cum imi urmasem sotul la Resita in timpul marijului, Bucurestiul mi se parea schimbat dupa atatia ani, totul mi se parea altfel. In ciuda greutatilor, a grijilor, eram fericita ca sunt cu puiul meu si tot ce imi doream era sa ne putem cumpara o garsoniera cu banii ramasi de la divort si sa profitam amandoua de putina liniste! pana la urma nu am mai apucat sa facem nimic, Banca unde ma transferasem a dat faliment, au inceput probleme de sanatate ale parintilor....Ex-ul m-a rugat sa nu ii fac probleme la serviciu, unde era cunoscut, sa nu trimit hartia de pensie alimentara, ca imi plateste din corectitudine. Aiurea! Mereu avea probleme (el, nu eu care cresteam copilul), mereu se plangea si cand a venit sa o vada pe aia mica prima oara mi-a spus ca ar vrea sa ii cumpere o hainuta de iarna. Mama era a doua zi dupa o operatie, ma pregateam sa merg la spital, am intrat repede in magazin si dupa ce vanzatoarea a facut bonul, scoate jumatate din suma si imi spune tare sa platesc diferenta. Intr-un an de zile a venit de 3 ori in total sa o vada pe micuta, si mereu gasea o stratagema sa ma faca sa platesc eu McDonaldul, sau masinutele din Oraselul Copiilor, si se plangea de mama focului.Ca sa fie tacamul complet, isi stergea o lacrima (cica) pe furis, ca sa vedem cat de mult sufera... Si tot avea tupeul sa ma roage sa fim iar impreuna! De fapt era rotofei, bine imbracat, si odata cand a deschis geanta dipllomat avea un teanc de bancnote si de cumparaturi scumpe pt el. Atāt mi-era de lehamite de el, de zgarcenia pe care i-o cunosteam, ca nu l-am facut de ocara decat o singura data, pe urma am renuntat.Ar fi multe de spus, eu am incercat sa nu otravesc relatia, fiind totusi tatal copilului meu, si avand principii bine insuflate de parinti privind corectitudinea s.a.m.d. dar zau ca nu merita sa aruncam perlele in gura porcilor, cum se spune!
Dupa aceea m-am maritat in Franta, ne scria scrisori amabile, vezi Doamne pt copil, si la prima strigare pe care i-am facut-o sa dea o semnatura pt un act, mi-a cerut sa ii platesc cheltuielile si sa semnez o hartie ca renunt sa ii cer vreodata pensie alimentara (a platit vreo 4 luni din an in Paste oricum, pe timpul cat am stat in Ro.). Cand fetita a vrut doi ani la rand sa isi vada bunicii in Banat, parintii lui, a gasit el un motiv sa nu se duca acolo; acum e recasatorit a treia oara si are un al treilea copil (fiecare cu cate o nevasta), face pe tatal indurerat, dar de fapt nu are chef sa ii strice Ruxi linistea, nici macar cu o vizita! In plus am auzit ca a luat o fata nemaipomenita, norocul ii joaca in struna dar ma intreb pana cand....
Este greu statutul de femeie divortata! Dar trebuie sa te intaresti, sa uiti ce iti spunea EL, sa te reconstruiesti. Fa-ti prieteni noi, cand simti ca ti-e greu descarca-ti inima cuiva aproape. Scrie-ti pasurile aici eventual, pe DC, mereu se va gasii cineva sa iti dea un sfat, sa te incurajeze, sa te faca sa razi ca sa mai uiti de ale tale.
Nu stiu daca randurile mele te ajuta, nu prea sunt in forma sa scriu dar am vazut mesajul tau de dimineata si ma gandeam ca nimeni inca nu a raspuns, poate te simti, o data in plus, singura si debusolata! capul sus, esti libera, sanatoasa (sper) si totdeauna e loc de mai bine! Vei vedea!

iris spune:

nu sint tocmai o femeie singura, dar fiindca sotul meu vine tirziu de la lucru, sint toata ziua c

ruxij spune:

Dar inainte de a divortza, te ajuta sotzul cu ceva? Sunt multzi sotzi care prin prezentza lor nu numai ca nu ajuta, dar mai creeaza si ei probleme suplimentare, asa ca mai bine fara ei. Potzi sa privesti problema si din punctul asta de vedere, daca e cazul la tine.
De fapt, poate ca ai o nostalgie si o parere de rau gandindu-te ca daca ai fi fost cu sotzul tau ar fi fost poate mai bine, s-ar fi interesat de fetitza, te-ar fi ajutat, dar eu zic sa alungi din minte astfel de ganduri, ma repet, dar uita-te la alte subiecte, unde apar sotzi care nu ajuta cu nimic si sunt dezinteresatzi.

Mult curaj si multa sanatate! O sa treaca timpul si va fi din ce in ce mai bine.



ruxij

Jackie spune:

In primul rind cred ca trebuie sa-ti faci o lista de prioritati si sa te ocupi mai intii de chestiile cu adevarat importante pentru bebe..
din experienta mea, ordinea in casa nu e deloc o prioritate.. ce rost ar avea sa muncesti tot timpul sa pui la loc lucruri pe care bebe le imprastie peste doua minute... Important e sa fie curat, restul sa mai astepte..Si nu te stresa, toate mamele in situatia asta trec periodic prin crize de epuizare...Referitor la relatia cu tatal, din moment ce spui ca nu ai macar un minim ajutor financiar, nu stiu ce drept ar avea sa-ti ceara socoteala ce faci...Probabil treci printr-un moment mai greu, dar o sa-ti revii. Capul sus!

lorelei_19 spune:

Stiu ca e ingrozitor de greu acum, stiu ca ai sentimentul ca nu mai poti, dar asta n-o sa dureze la infinit. Gandeste-te, la anul o sa zambesti cand o sa-ti amintesti. Ai puiutzul tau langa tine si asta e important. O s-o scoti cu siguranta la capat. Sunt atatea mamici care au sotzi care nu sunt decat inca o munca in plus, sa stii. Hai, suntem alaturi de tine, multa putere si curaj! Copilashul tau are nevoie de tine. E mai important ca dezordinea in casa si ca orice altceva. Fiti amandoi fericiti!
Lorelei

mihaelas spune:

Va multumesc ca mi-ati raspuns peste we, ... Intr-adevar... am avut mare nevoie de voi si m-am descarcat scriindu-va. Azi m-am intalnit cu (inca) sotul meu, a petrecut cateva ore cu noi. Mi se pare o lipsa de imaturitate crasa motivul despartirii... printre altele, ca venea obosit de la serviciu si ii bagam copilul pe gat... nu mai comentez. Dupa spusele lui insa, s-ar putea sa se fi schimbat ceva si sa vina mai des sa o vada pe Iulia... sa vedem cat o sa se tina de cuvant. De asemenea, tot o lipsa de imaturitate mi se pare si faptul ca se arunca cu atata usurinta in relatii noi (au fost vreo 3 de la inceputul anului, cu exceptia celei cu mine). Aveti dreptate... cel mai important este timpul petrecut cu fetita mea... chiar daca mai exista seara la culcare, o cutie cu creioane care ramane pe jos, in dezordine... Spre bucuria mea, Iulia a acceptat desul de usor plecarea tatalui ei, acum, la cateva ore de la despartire, nici macar nu mai pomeneste de el. Nici macar nu a plans... sa ma bucur? sa ma intristez?
Regret ca tatii (unii) nu simt asa cum simtim noi dragostea pentru puii nostri. Pentru el era greu si obositor sa se joace cu Iulia.... pentru mine sunt o implinire.... cele cateva ore pe care le petrec zilnic cu ea. Si, Ruxij, nu, el nu ma ajuta la nimika in casa. A facut-o la inceput, ptr scurt timp, apoi, cand am stat eu acasa cu bb considera ca gospodaria si bb sunt treaba mea, el "aduce bani". Si sa ma ierte Dumnezeu.... aducea cu 2-3 milioane mai mult decat mine.... si eu aduceam 5 milioane lunar...

Va pup si aveti grija de voi.

tinatache spune:

mihaela, ma bucur ca esti putin mai optimista. Pai sa vezi ce ramane seara la noi in casa, dupa ce se culca terorista. "Cutie de creioane" e nimic. De fapt eu strang jucariile doar cand am musafiri, nu de rusine ci ca sa avem si noi unde sta. Sunt peste tot: pe canapele, pe covoare, pe hol, sufragerie, peste tot!!! Hainele incerc sa le pun direct la locul lor dar mandra a inceput sa "faca si ea curat" si ... iti dai seama. Eu, una, nu ma mai stresez, am acceptat situatia asa cum e, desi suntem norocoase si avem cu noi un tati minunat, jucariile, hainele, sticlele goale si alte asemenea le vom suporta prin casa inca vreo 2-3 ani. Am asa o vaga senzatie ca dupa ce totul va fi ordonat si pus la locul lor si liniste ... tare o sa le ducem dorul... Noi sa fim sanatosi, ca in rest nu mai conteaza. Te pupam dulce si asteptam vesti despre dulceata ta.

Cristina, mamica cu burtica

roxanasc spune:

Sa stii ca si la mine e o dezordine cumplita, jucarii, hainute (la imbracat sau dezbracat e jale mare si ma grabesc si eu cit pot) asa ca nu trebuie sa-ti faci griji. Eu le adun seara dupa ce imi adoarme comoara si dimineata incepe iar vintoasa si le imparstie. Mai greu e ca stau cu ai mei si primesc mereu observatii ca sint lucruri peste tot, dar am inceput sa ma obisnuiesc.
Iar in ceea ce priveste implicarea tatatlui a fost doar o replica la inceputul sarcinii:"avortul e liber". Si sint fericita!
Elisabeta si Roxana

Violeta spune:

Draga mea,
si eu sunt mamica singura, inca de cand am iesit din maternitate. Fostul meu sot s-a mutat cu chirie, ne-a adus pe mine si baietel acasa si m-am trezit intr-o mare incuratura... Noile statute (mamica, lehuza, proaspat divortata), m-au coplesit si actionam ca un robot. Alaptam, plangeam, puneam bebelul in marsupiu si mergeam la cumparaturi (era cumplit!), ii faceam baie singurica, etc. Exista o zicala "sa nu aiba parte nimeni de singuratea femeii cu un copil mic"... Dureros de adevarata! Apoi, reflectand eu adanc si cum neuronul il mai aveam inca sanatos, mi-am dat seama ca nu o sa rezist, psihic si nici fizic. Facusem mastita la sanul stang si in urma unei incizii, am urlat in telefon la maica-mea (era in alt oras) sa faca bine si sa-si mute fundul definitiv in Bucuresti ca altfel ma pierde. Nu stiu ce a convins-o, dar de atunci locuieste cu mine si Victor (baietelul meu), iar ajutorul pe care il primesc din partea ei e enorm, iar eu il pretuiesc ca pe o comoara. Pot sa merg linistita la slujba, sa fac cumparaturi in voie, desi arat ca femeia cu cobilita pe spinare cand ma intorc acasa, ea este o bunica iubitoare si imi educa frumos copilul...
Iarta-ma ca m-am lungit cu scrisul, povestindu-ti despre mine, dar vroiam sa te incurajez sfatuindu-te sa ai in preajma parintii daca iti poti permite asemenea privilegiu.
Faptul ca nu poti face fata activitatilor zilnice este o mare problema si pentru fetele casatorite, sunt convinsa. Apropo de ordinea din casa, e cumplit cand calc noaptea, cand ma duc la toaleta, pe cate o masinuta sau sina de la trenulet, dar grimasa de durere mi se transforma in secunda doi intr-un zambet sincer... sunt binecuvantata de Dumnezeu cu asa comoara de copil.
Despre fostul... este un bun sponsor, adica primesc pensie alimentara si ma mai ajuta la computer cand ii fac upgrade. Avem o relatie civilizata (cica), dar cand inchid usa dupa el, dansez de fericire ca a plecat.

Dumnezeu sa-ti dea putere!

tora97 spune:

hop si eu acum! si eu sint o mamica singura.. de 5 ani.. am divortat cind teodora avea 1 an.. motivul? nu ma mai iubea si gata! Divortul l am introdus eu,la prima lovitura fizica primita din pareta lui... Ce sa ti spun... mi a fost ingrozitor de greu.. il iubeam enorm si as fi mers pina la capatul Pamintului pentru el, insa ceea ce m a afcut sa plec a fost micuta mea.. Draga de ea, se schimbase mult, datorita atmosferei incarcate din casa.. si am hotarit sa mi "salvez" copilul.. Micutza, care gingirea toata ziua (ii spuneam canarul) a amutit, asa, putin cite putin... Normal ca acest lucru m a durut, asa ca mi am luat inima in dinti si am plecat... la mama... Locuiam cu ea intr o camera si parca intreg universul se darimase peste mine... ajunsesem de vorbeam singura pe strada.. insa intr o zi, m am luat de guler, m am scuturat zdravan si mi am spus ca am un copil de crescut, un copil care are nevoie de mine ca de aer... sa incetez cu fetele lungi si lacrimile in virful nasului... Ce sa ti spun, aceasta experienta m a intarit neasteptat de mult... acum sint si studenta, lucru care nu ar fi intrat in discutie daca as fi ramas cu el... si apoi, ma simt f puternica. Tatal ei? vine cind si cind isi aminteste.. la 2-6 luni. Am incercat sa vorbesc cu el, ca macar un telefon sa i dea... povestindu i ca micuta se hotarise sa mearga la emisiunea "iarta ma" sa i ceara iertare, ca refuza sa discute cu mine subiectul durerii ei, "tata".. deoarece "daca nu vorbesc, poate uit"... Crede ma aceste in momente, in care nu ti este in putinta sa faci ceva anume, iti vine sa dai cu el de pereti.. insa te abtii, caci este parintele ei... Cit despre pensia alimentara.. trebuia sa l dau in judecata din 6 in 6 luni.. acum m am linistit cu aceste drumuri pe la tribunal, deoarece am solicitat sa i se stabileasca pensia in cuantum si nu in suma fixa.. Nu te astepta de la el sa se intoarca... Cind unui barbat ii bate vint de libertate sub aripi, uita de absolut orice... inclusiv de copil... Important este sa te intaresti tu insati.. sa stii ca puiul tau are nevoie de liniste la fel de mult ca de aer... In plus, nu stiu cum reusesc sa ma descurc financiar... sint inca singura, cum am spus urmez o facultate, iar teodora este o fire bolnavicioasa, suferind de astm... astfel ca o data sau de 2 ori pe an facem "vizite" neplacute la spital.. (nici macar atunci, la spital nu vine..)
succes si sus nasul!!! retine ca nimic nu i vesnic.. nici macar necazurile!