copiii batausi
Raspunsuri - Pagina 2
ymellda spune:
Am si eu probleme cu vreo doi copilasi cu care se mai joaca Andra, dar incerc sa-i evit cat pot, desi Andra ii iubeste si cand ii vede tipa, rade si vrea neaparat la ei. Dar sunt mereu mereu cu ochii numai pe ea si stau foarte aproape de ea, sa fiu gata s-o iau daca vad vreun gest de violenta.
Nu vreau sa fac nici o afirmatie despre mediul in care cresc copiii respectivi, problema mea este ca Andra invata si ea sa faca acelasi lucru. Uneori, dupa episoade de acest gen, ma trezesc si eu cu cate o palma peste ochi de nu-mi vine sa cred.
Oricum, ma bucur ca Andra mea este un copil bun, care in general iubeste pe toata lumea, mangaie, vorbeste, canta, nu are deloc veleitati de batausa.
Alina si 
Andra
Ana Gabriela spune:
Ieri am scris pentru prima oara pe acest site si sunt foarte placut impresionata de cat de multa lume a raspuns.
Va multumesc din suflet pentru sfaturile voastre la problema "copiilor batausi".
Mesajul Andradei mi-a mers la suflet si cred ca cel mai aproape de conduita pe care va trebui sa o am.
Multumesc mult,
Gabi
Danza spune:
Si noi am patit-o, intr-o zi am luat bataie de la un baietel cu 2 luni mai micut decat Danut al meu, de vreo 4 ori, iar maica-sa il tinea de manuta si tot ce putea ea sa spuna era "Dragos, puiu mamii, ce faci? nu e bine", iar copilul cum dadea asa dadea...
Singura solutie pe care am gasit-o pe moment a fost sa-mi iau copilul de langa acele persoane (desi ambele familii eram invitati la o alta familie cu o ocazie speciala, pe langa multa alta lume cu copii), i-am explicat frumos lui Danut ca baietelul nu stie sa se joace, si ca e mai bine sa nu stea prin preajma lui. Normal ca si eu de fiecare data cand vedeam ca se apropie tiranul il luam pe Danut intr-o parte motivand ca mergem sa facem pishu, sa ne jucam, sa-l cautam pe tati sau sa papam ceva...
s-asimtit cam incomod maica-sa, dar nu aveam de ales...
de atunci Danut e mai timid cu baieteii de afara, chiar si cu acei pe care ii cunoaste de la 6-7 luni
Cu drag,
Dana, mamica lui Danutz - 2 ani pe 20 septembrie
Album:http://www.yamafoto.com/?ref=6599
nelia spune:
Eu nu cred ca sint parintii vinovati de „iesirile violente“ ale copiilor de doi ani (pentru ca sint de acord ca la aceasta virsta apar pentru prima data). Agata a fost si este un copil energic, dar linistita si extrem de sufletista, intotdeauna a dat jucarii, s-a jucat frumos, nu a lovit pe nimeni... pina acum doua zile, cind a muscat o fetita, colega de la gradinita, de obraz, atit de tare ca fost nevoie de gheata... Am ramas blocata cind mi-a spus educatoarea ei, au vrut amindoua aceeasi jucarie si pentru ca fetita cealalta a ajuns prima la ea, Agata a incercat sa o ia si pentru ca nu a reusit si a fost impinsa, s-a intors si a muscat-o cu toata forta ei... si are destula (pe mine m-a muscat o data si am vazut stele verzi de durere). Copilul meu! Cel cuminte, care nu facea ca alti copii batausi! Asa ca, mamici cu copii de un an si... nu spuneti hop pina nu sariti gardul! Si acum sa va spun ce mi-a spus educatoarea la intrebarea mea „ce trebuie sa fac?“ E mai normal sa apara aceste iesiri, decit sa nu apara, violenta face parte din noi, deci exista in fiecare indiferent daca este manifestata sau nu. Deci nu trebuie anihilata prin violenta (certuri aspre, batai, adica palmute la fund, in nici un caz). Dar trebuie sa-i explicam de fiecare data copilului de ce nu e bine sa-si faca dreptate singuri, de ce nu e bine sa dea in alt copil, ca un drept se poate cisitga si altfel, nu numai prin infruntare fizica, ca aici cistiga cel mai puternic, dar nu cel mai... om, nu gasesc acum un adjectiv calificativ (intimplator fetita muscata este mult mai slabuta decit fetita mea si am putut sa ma leg de acest aspect). Dar in acelasi timp copilul trebuie sa afle de la tine ca dreptul la autoaparare este sfint, numai ca trebuie sa stie cum sa faca acest lucru, in nici un caz cu violenta fizica sau verbala. Si taote aceste lucruri si multe altele trebuie repetate copilului pina cind i se asaza bine in cap... cu rabdare si intelegere, asa cum explici unui adult un lucru pe care nu-l site sau nu-l intelege. Dar, si spubliniez, dar, aceste iesiri sint normale si ca la virsta de doi ani, virsta asumarii micii personalitati in formare si de ce nu, a sexului... frustrarea, mai ales daca e acumulata (pentru ca un copil cuminte poate renunta la bataie de dragul mamei, de exemplu, dar nu o face pentru el si pentru mama lui) este mult mai daunatoare micutei fapturi decit o iesire violenta. Sintem in plina problema acum, puiutul meu cuminte si afectuos a inceput sa bata si sa muste, vreau sa tin cont de ce mi s-a spus, dar si de instinctul meu matern, dar mai ales de copilul meu care trebuie ajutat sa inteleaga ca nu e bine ce face... sau cum face. Ieri am petrecut o dupa-amiaza explicindu-i toate aceste lucruri si ca sa nu o plicitisesc ma legam de tot ce imi pica sub ochi, am nevoie de exemple ca sa inteleaga.
Cornelia, mamica Agatei
2mami spune:
Sunt de acord cu nelia..
Intr-adevar copiii se comporta diferit in functie de varsta si de cele mai multe ori nu e vina parintilor (bineinteles ca exista uneori si o vina a lor). Dar e intr-adevar important ca atunci cand copilul tau a fost batut de un altul parintele aceluia sa intervina intr-un fel, macar sa-si ceara scuze 
Fetita mea cea mare avea un prieten bun (mai marisor cu cateva luni decat ea) care avea un comportament destul de ciudat si de cele mai multe ori avea o agresivitate iesita din comun. Am incercat si eu o vreme sa o tin departe de el dar nu prea reuseam intrucat fetita parea ca tine sincer la el si era f. suparata cand nu se intalneau. Ceea ce ma deranja cel mai tare era faptul ca la un moment dat incepuse sa aiba si ea accese de violenta pe care le incasa bietul frati'su care era f. mic la vremea aceea.
Oricum, intre timp copilasii au mai crecut si fetita mea la un moment dat nu a mai vrut ea sa se intalneasca cu respectivul, spunand ca este badaran.
Asa ca ... toate lucrurile de felul asta se rezolva cu conditia sa fiti cu ochii in patru (sa nu se intample ceva, doamne fereste!)
Gabriella spune:
Avem si noi o fetita la bloc(de 2 ani si 10 luni)care ii cam tine pe ceilalti copilasi mai deoparte;fica-mea(2 ani)tot timpul cand o vedea o pupa si intra in vorba cu ea;insa de ceva timp nu se mai inteleg deloc,mai ales cand e vorba de jucarii,iar fetitza mea nu mai da nici o jucarie la nimeni,imitand de fapt comportamentul ei;desi fiica mea e foarte sufletista,se schimba total cand o vede pe aceasta fetita,nu stiu...se inraieste.Mai grav este ca tatal respectivei,nu o cearta niciodata,decat in cazuri extreme(adica sa am noroc sa vad faza respectiva,si el sa vada ca m-a deranjat).Nu stiu,am observat ca merge pe conceptii vechi de genul:"noi cand eram mici ne bateam ca,chiorii si nu mai veneau parintii sa ne scape,"si vad cum creste inima in el ca fiica-sa ii pune la respect pe ceilalti copilasi;binenteles ca eu de cate ori o vad ca ridica mana la fetita mea,ma duc si o cert de fata cu tatal ei,insa cum spunea cineva mai inainte,am sa ii spun copilului meu sa nu se mai joace cu fetitze rele ca "elena",si tare sunt curioasa sa vad reactia tatalui sau...Cica mai este si nu stiu ce inginer si nevasta-sa jurista...Multi pupici la bebelusi!! Bebe Jill si mami!!
elena_ltd spune:
Si noi am patit-o cu baietelul unor prieteni care ne batea fetita. Situatia nu se rezolva de la sine si nu poti fi calma, asa cum spune sotul tau, pentru ca nu este normal sa accepti agresiunea asupra copilului tau, chiar fiind ea venita din partea altui copil. Responsabilitatea rezolvarii conflictului este in primul rand a parintelui care-si vede copilul agresand un altul. Din pacate, de multe ori acest lucru nu se intampla, situatia este vazuta ca o "copilarie". Chiar am vazut parinti mandri de copiii lor "batausi". Copilul tau trebuie sa invete ca nu forta conteaza. Fetita mea, dupa cateva ore petrecute cu baietelul agresiv, devenea de nestapanit si imita tot mai mult comportamentul acestuia. Am inceput campanie de "reeducare" 
si i-am explicat motivul pentru care intalnirile lor vor fi mult mai rare. Pentru ca parintii baiatului nu luau decat foarte rar atitudine si atunci, culmea, considerau sa-l linisteasca tot printr-o palma, am hotarat sa evitam cat mai mult intalnirile cu ei.
Eu zic sa incerci totusi sa vorbesti cu parintii copilului si sa le spui cat de mult te deranjeaza faptul ca fata lor iti bate copilul. E posibil sa ai placuta surpriza sa coopereze la restabilirea armoniei intre pitici.
Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai