imi scapa printre degete...
Raspunsuri - Pagina 2
lulu77 spune:
Draga mea ,exact cum a scris si ali, esti oare in stare sa il scoti toata viata din astfel de stari ? o.k. sunt de acord ca intr-o casnicie, relatie ,unul din doi t
rebuie sa fie un pic mai tare decat celalalt, dar asta nu inseamna ca tu sa fii stalpul casei si el la orice mica problema doar sa se sprijina. trebuie sa fie in primul rand constient ca este barbat ,si nu ii sta bine in starea respectiva.
viata este plina de surprize si de multe probleme, chiar trebuie sa ai umerii ingreunati si de asa zisele stari deperesive ale sotului/ prietenului ? daca vezi ca nu accepta ajutorul tau, nu mai incerca. inseamna ca se complace i starea respectiva si ,sincer ,are el un interes. nu vreau sa te superi pe mine, dar nu merita ,tu faci tot posibilul sa fie bine si el ce face ? oare nu conteaza mai mult sanatatea ta si psihicul tau ?
Candy spune:
Flaviutza, nu te supara, e o reactie normala pentru un barbat! Daca se purta asa prietena ta cea mai buna, puteai sa-ti pui intrebari, deoarece in mod sigur ceva nu era in regula.
Barbatilor nu le place sa arate femeilor (mai ales celor la care tin) ca sunt vulnerabili si ca au un esec, incearca sa-l rezolve singuri, fara sa ceara ajutor. Nu te astepta sa vina sa-ti planga pe umar, PENTRU CA te iubeste. Tocmai de aceea n-o face, pentru ca ei isi inchipuie ca tu l-ai considera astfel mai slab, mai putin mascul si prefera sa nu te dezamageasa. Lasa-l, o sa-i vina lui boii acasa, nu mai fa presiuni asupra lui, doar o sa inrautatesti lucrurile. Si ai mare grija sa nu creada cumva ca te porti cu compasiune din MILA fata de el, ca ti-ai dat foc la valiza.
corra spune:
....Citesc cele scrise de tine Flaviutza si parca ma vad pe mine....De ce atunci cand ei sunt tristi sau suparati, sunt doar obositi sau lipsiti de orice chef, iar noi, cand suntem triste sau suparate, dupa caz, nu stim sa COMUNICAM? Traiesc asta, aproape in fiecare zi...Intrebarea este:MERITA?Pana azi dimmineata eram convinsa ca da, dar la ora la care incerc sa scriu aceste randuri...nu mai sunt convinsa de lucrul acesta....Regretabil este faptul ca niciodata nu suntem capabili sa-i apreciem pe cei din preajma noastra, la adevarata lor valoare....
Simt nevoia sa-mi descarc sufletul aici, in mijlocul vostru....dar deocamdata nu pot......Pe curand
cora
casandra spune:
Ai dreptate Cora, cred ca usurinta/greutatea de a comunica nu depinde de sex, ci de persoana, atata doar ca barbatii nu fac mare caz din faptul ca sotia/prietena nu comunica.
crysa spune:
oare tipul astia de barbati -- zic si io nu aruncati cu rosii -- nu sunt cam instabili psihic ? adica astea mi se par niste mofturi sa nu vrea sa vorbeasca cu mine atita timp. cred ca i-as da o oala in cap 
sa-si revina.
roxanal spune:
de ce nu-l indrumi sa mearga la psihoterapeut, cu siguranta ca -ar fi bine, cu conditia sa mearga la unul adevarat si nu la un terchea-berchea..daca vrei, te pot ajuta, scrie-mi un mesaj privat
succes
Roxana Lilea,mama Mariei 2 ani si ceva
rs-143 spune:
Flaviutza eu sunt un pic mai drastica si asta ptr ca am fost atat de arsa .....sotul meu cat am fost prieteni a fost numai in oscilatii de "muduri" ca sa descopar dupa 3 ani ca el mai avea pe una si ca nu stia care este mai buna ....oricum acum este altfel sa sti ca orice problema se poate discuta si nu devi mai putin "mascul" daca te descarci celei pe care o iubesti ...poate ea are putinul ala de care ai tu nevoie dupa luptele care le ai la servici sau cu prietenii sau cu viata ....Ca ai acceptat o data este ok daca o faci a 2-a oara se obisnuieste si atunci ca sa ramaneti impreuna va trebuii sa faci tot timpul asa.....Oare esti pregatita ....
Bafta ...sa auzim de bine
flaviutza spune:
buna la toata lumea...waw..vad ca am primit o groaza de raspunsuri...
intre timp au mai evoual...in bine!
de avut pe alta , sunt sigura 100% ca nu a avut...oricum mi-ar fi spus, lucruri din astea spune, nu ascunde nimic, nici macar cand il mai "tatoneaza " cate una...imi spune imediat!
Radu tud...exact prin ce spui tu a trecut...el, mare microbist, nu s-a dus nici la meciul de fotbal al echipei favorite..nici la o bere cu baietii..il bipaiau amicii in draci, nici macar nu le raspundea la apel...nimik nimik...
de tinut la mine, tine...acum ceva timp, planuisem o excursie la munte...s-a imbolnavit in ziua dianintea plecarii..a zis ca nu e nik grav, iar la munte aflu ca il durea de nu mai putea..dar..."am venit pt ca stiu ca tineai atat de mult sa mergem..."..m-a lasat perplexa, m-am suparat chiar..cum naiba, pana aici l-a dus interiorizarea lui? sa nu-mi spuna ca e destul d egrav si ca il doare???
flaviutza spune:
dupa cateva saptamani de "psihologie a copilului de 24 ani" , am reusit sa scot de la el cate ceva...lucruri esentiale de altfel..
1) e nemultumit ca nu a facut nik prin forte proprii, ca totul i-a venit de la parinti..ar vrea sa faca ceva, sa se afirme prin forte proprii(acum chiar incearca asta, si credeti-ma de cateva zile e alt om..
2) e amarat ca s-a terminat scoala, ca prietenii vor pleca fiecare in directia lui...ca-i va pierde...
3) e amarat ca parintii stau mai putin acasa, ca vine dupa 10-12 ore chiar de munca de caine si nu gaseste pe nimeni,
4) il chinuie lipsa banilor si ideea ca nu va fi in stare sa intretina o familie...
5)mie nu-mi spune nik din problemele lui pe motiv ca si asa am destule pe cap...sa ma mai piseze si el cu ale lui...mai bine tace si tine in el...
toae astea au venit una dupa alta si l-au debusolat..dar...se reface!!si asta conteaza!
corra spune:
...Flaviutza, ma bucur sincer ptr tine daca ai reusit sa faci lumina in viata ta ....si ai reusit inca o data sa ajungi la sufletul persoanei iubite ptr a afla ceea ce-l framanata...Si cu asta ajung la concluzia ca rezolvarea multor probleme ......sta in mainile noastre, dar...mereu si mereu simtim nevoia sa ne descarcam sufletul ....Si atunci , un cuvint bland in ceas de cumpana, o simpla dojana ne ajuta sa vedem calea cea buna....
In ceea ce ma priveste, REUSESC cu greu sa-mi descarc sufletul chiar si fata de persoanele apropiate....In momentul de fata mi-e greu si ma simt SINGURA, SINGURA si ce-i mai grav ca eu sunt cea care trebuie sa decida ....si asta cat mai curand......
Acest subiect se refera exact la problema mea, dar din pacate eu nu am rezolvarea...Incerc sa ma apropii de sufletul LUI ...si distanta dintre noi doi, ramane din pacate......aceasi.