Asistata sau nu de sot la nastere???????

Asistata sau nu de sot la nastere??????? | Autor: julia23

Link direct la acest mesaj

am si eu o intrebare pt mamici:e bine sa ma asiste sotul la nastere?eu cred ca este un moment emotionant si nimeni nu se gindeste atunci la altceva decit la miracolul nasterii. Sotii se presupune ca se iubesc si la bine si la rau, prin orice momente ar trece la un moment dat,chiar daca nu trecem amindoi prin durerile nasterii cel putin el e acolo pentru a ma sustine moral, psihic, fizic atit cit poate, sa taie cordonul ombilical, sa am pe cine sa string de mina cind vin contractiile si apoi cind imping.bine ca o sa i spun sa stea la capul meu,nu sa stea sa vada cum iese copilul.oricum si prin cezariana daca o sa nasc o sa cer sa fie acolo.la inceput nu era de acord pt ca zicea ca nu ar suporta sa vada cind ma doare si suferind dar acum a zis ca daca eu sint de acord el o sa stea cu mine,o sa si faca curaj.
voi ce parere aveti?va asistat pe vreuna din voi sotul la nastere?cum a fost?

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Elenalove27 spune:

Buna Julia..
Eu ma confrunt cu problema asta de o perioada buna de zile,,,mai am 3 luni pina nasc si sotul meu este inebunit sa asiste la nastere,,ceea ce eu nu vreau cu nici un pret ,dar nu o sa am de ales,,,eu mereu ii spun caci nu o sa il las sa stea sa ma vada cum imping bebelusul afara ,,dar el spune caci este cel mai pretios moment din viata lui si ca nu va da gres,,va fi linga mine la bine si la greu si 100% va fi cu mine cind voi naste si mai ales cind doctorul va spune caci iese capul,,atunci hop si el va baga capul sa vada ce iese si pe unde iese,,,ce sa iti spun caci eu sunt o fire tare rusinoasa si nu cred ca voi face fata ,cum vine vorba,darnu scap de el cu nici un motiv,,,la inceput si eu i-am spus ca il las sa stea cu mine cind nasc doar cu conditia sa stea la capul meu si nicidecum sa bage si el capu sa vada ce se intimpla acolo jos,,dar acum sa schimbat vrea sa vada si nu am incotro,,,cred ca nu am decit sa il las sa vada ....si cred ca este tare emotionant momentul sa iti vezi propriul bebelus iesind pe acolo ....asa ca eu una o sa dau rusinea la o parte si o sa il las sa vada totul ................
Pipici si multa bafta la nastere..
Elena

Elena cu burtica & sotul AL

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dana_ spune:

Draga julia,
eu am vrut fff mult sa fie sotul meu langa mine la nastere,si el a vrut dar nu a fost sa fie. Doctorul meu(rezident) mi-a promis ca va putea sta sotul langa mine insa la nastere,dupa ce ca m-am chinuit(nu vreau sa te sperii,sunt unele care nasc mai repede altele ca mine mai greu)25 de ore,un tampit de dr care era de garda nu l-a lasat pe sotul meu inauntru.In orele de cosmar mi-am vazut sotul maxim 10 minute(fara exagerare,asa a fost).Daca doctorul te lasa eu nu vad nici o problema sa stea sotul langa tine,mai ales ca te poate ajuta mult.
Nastere usoara!


Dana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adela P spune:

La mine a asistat sotul si nici nu pot sa-ti spun cat de mult m-a ajutat doar simpla lui prezenta acolo. Faptul ca mi-a fost aprope sufleteste si fizic m-a facut sa trec cu bine prin aceasta experienta care pe cat de naturala e, pe atat e de grea. La sfarsit era si el atat de epuizat ca doctorita a zis ca arata de parca el ar fi nascut.
Aaa, cat despre unde sta in momentele alea, vreau sa va spun ca nu va va pasa nici daca tot spitalul se aliniaza sa vada actiunea, vreti doar ca totul sa se termine odata si sa scapti de dureri si discomfort.

Adela
http://community.webshots.com/user/adela23_1999

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marox spune:

Eu nu as fi vrut sa asiste, mi se parea ca e un act mult prea intim...ca si cum m-ar fi vazut la toaleta. El insa zicea ca vrea sa incerce, ca poate pina la urma nici n-o sa reziste si o sa iasa afara. M-am sfatuit cu moasa cu care am facut pregatirea pt nastere, a zis ca asta e o decizie a barbatului si nu a femeii, sa-i interzic sa vina la nastere e ca si cum l-as impiedica sa ia contact cu copilul lui.

Pina la urma a asistat, desi a fost cit pe ce sa nu ajunga la timp, fusese trimis acasa si i se spusese sa vina a doua zi. Cum bb a fost grabit sa-si faca aparitia noaptea o asistenta l-a sunat sa vina inapoi la spital. Pe cind a ajuns partea cea mai dura tocmai trecuse, mi se facuse anestezia epidurala, eram calma, linistita si aveam chef de vorba. Asa ca mi-a prins tare bine ca am putut trancani si uita pt ce eram acolo :-))

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Eryka spune:

As dori sa-mi spun si eu parerea si sper sa nu supar pe nimeni mai ales ca inca nu sunt mamica ,insa eu una as dori ca sotzul meu sa ma asiste la nastere atunci cand va fi sa fie

Erykutza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Misilicu spune:

Julia
Sfatul meu este, ca daca te poate asista si vrea e foarte bine. Cand am nascut prima data, as fi vrut sa ma asiste sotul, dar acum patru ani la Filantropia unde am nascut, sotii nu aveau voie nici in sala de travaliu, daramite in sala de nasteri.
Chiar daca la mine a durat destul de putin partea grea, doar 3 ore si 1/2, tare bine mi-ar fi fost sa-mi fie sotul alaturi.

Mihaela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariana_flo spune:

Si eu as vrea ca sotul sa asiste la nastere dar el nu e prea incantat de idee. Nu spune nu hotarat, dar il simt ca nu prea ii cade bine. Poate se va schimba cand voi ramane insarcinata. Sau poate imi voi schimba eu parerea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ticka spune:

eu am vrut sa asiste sotul meu la nastere si el a vrut dar in ultimul moment am zis "nu!". m-am speriat. Daca acest miracol ii va parea dezgustator, daca ce va vedea il va shoca... parerea mea este ca trebuie sa fii pregatita pentru asa ceva. Cred ca cea nepregatita am fost eu si nu sotul meu. Chiar si dupa atat timp, consider corecta decizia mea. Acum chiar ma bucur ca n-a fost cu mine la nastere. Daca va doriti cu adevarat acest lucru , nu vad de ce nu ati fi impreuna si atunci. Dar daca ai cea mai mica ezitare, gandeste-te de doua ori.
Eu cred ca as fi avut nevoie de o asistenta psihologica si atunci poate toate lucrurile mi se pareau firesti si luau o alta turnura. Dar....asta este. Succes! cu drag ticka

-

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mazarica spune:

Eu regret ca la prima nastere n-am fost de acord ca el sa fie langa mine. Discutasem cu 2 mamici care si-au avut sotii la nastere , iar reactiile erau negative. Prima facuse impreuna cu el cursuri de respiratie, iar in timpul travaliului sotul o cicalea ,fii calma , respira , asa , respira, vorbea mereu, iar ea intr-o criza de durere a tipat la el si l-a dat afara , ca o streseaza cu calmul lui . El cuminte s-a intors dupa 15 min., dar cand bb si-a facut aparitia taticul a lesinat.
A doua mamica mi-a povestit ca a fost foarte incantata ca sotul ei a participat, a ajutat-o f. mult, dar... dupa 2 luni cand voiau si ei putina intimitate, el se retragea ptr. ca vedea in ea o zeitate, ceva extraordinar, vedea mama copilului lui si nu sotia .Mamica era putin frustrata , si-ar fi dorit ca el sa vada in ea femeia, apoi mama , criza a durat cam 6 luni.
Speriata de cele 2 mamici am refuzat participarea, iar el regreta si astazi ca n-a auzit primul tipat . Asa ca la urmatorul nu mai fac aceeasi greseala si il iau cu mine.E cel mai minunat moment din viata noastra si de ce sa nu-l avem langa noi pe cel cu care am realizat acest miracol? Ce drept avem noi sa-i rapim o clipa de fericire?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns puppe spune:

La noi nu se pune problema sa te asiste sotul la nastere, fiindca nu ii este permis accesul in sala de travaliu, cu atat mai putin in cea de nasteri.Desi sotul meu ma iubeste f.mult, era cat se poate de reticent in privinta asistarii mele (doctorul meu a zis ca , daca el insista, ar putea face o derogare de la regula si sa-i permita accesul). In ultimele zile insa a constatat ca bebele era tot in prezentatie transversala, deci cezariana se impunea, asa ca nici vorba sa fie sotul meu cu mine in sala de oparatii.Oricum, a fost un moment haios in noaptea dinaintea nasterii: eram programata sa nasc prin cezariana in dimineata zilei de 8 iulie si in noaptea dintre 7 si 8 , pe la 2 noaptea, mie mi s-a rupt apa si mi-am trezit sotul sa mergem la spital. Si acum rad cand imi amintesc ce disperat era: ma intreba din minut in minut "Te doare? Iese copilul?", desi nu ma durea nimic, iar drumul pana la spital l-am facut in 10 minute. Cand am ajuns acolo, le-a anuntat pe asistente "Vedeti ca i s-a rupt apa si mai are putin si naste, faceti-i ceva sa fie in regula, hai sa-l sun pe doctor, sa-i faca cezariana acum, unde-i sala de oparatii??" si altele, de le innebunise pe bietele femei si pe mine incepuse sa ma sperie..Pana la urma, l-au dat asistentele afara, si zau ca m-am bucurat ca am scapat de melita lui.Cezariana mi-au facut-o dupa cateva ore, la 9 dimineata, si nu eram dilatata atat incat sa nasc natural.Dar daca sotul meu iubit stia ca deja iese copilul in momentul cand s-a rupt apa..Asa ca, daca sotul isi pastreaza cumpatul si nu intra in panica, transmitandu-ti si tie starea de nervozitate, e bine sa te tina de mana, daca nu, mai bine lipsa...

Mergi la inceput