cum certi copilul in public?

denizel spune:

Of, of, Maria, tu chiar trebuie sa asculti pe toti cei din jurul tau?

Ia uite ce-ti propun: in vreo 2 saptamani vin in Cluj. Vreau sa ne vedem la un restaurant. Tu platesti! Nu ma intereseaza daca ai timp, daca ai chef, daca ai bani.
Parerea mea este ca atunci cand vin in orasul unui membru DC cu care am dialogat pe un topic, e musai ca el sa se intalneasca cu mine si sa ma duca la restaurant. Nu concep altfel!!
Astept sa-mi dai numarul de telefon si nu accept vreun refuz, fiindca parerea mea e cea care conteaza!!!

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

Maria, si eu am fost mai mult singura cu copilul. Nu am avut bona, sotul meu venea tarziu acasa, parintii si socrii suta la suta indisponibili.
A, si in plus, eu mai aveam si caine . Spalat si hranit si cainele. Plus curatenie suplimentara din cauza de par pe jos .


da' tot nu mi-ai raspuns! De ce e rau daca baietelul insista sa deschida congelatorul?

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

szivarvany spune:

Dar la Oradea, la Oradea nu vii ? Avem pe stoc tone de zapada

In rest, trebuie sa cantarim si "rautatile" copiilor si credeti-ma un copil de 1 an nu va putea face atatea daune cat unul de 4 ani juma`







Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)

velenamaria spune:

denizel..draga.stai mai usor ca ma speriu
mi-ar face placere sa cunosc oameni noi...
scuze daca sunt un pic reticenta..tu vorbesti serios?

congelatorul?? daca sunt pe faza e ok..daca nu..ramane deschis si nu e bine..banuiesc ca stii si tu de ce nu e bine. am avut o data balta pe jos si treaba in plus de facut..ajunge.

denizel spune:

Ai vazut ce usor a fost, Maria?

Ei, la fel sa faci si cu aia care au pretentii absurde vis-a-vis de copilul tau!! si vor sa strice relatia dintre tine si copilul tau .
Fa-te ca nu crezi ca vorbesc serios si da-le discret papucii .




pai, din cate ai spus pana acum, esti tot timpul pe faza. Deci, nu-i problema .



Mamagiuliei, vin si la Oradea. Depinde de context .

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

anca_a spune:

Denizel stiu io un restaurant bun.

Maria, daca il lasi sa exploreze liber, la un moment dat se va plictisi. Altfel, congelatorul ala "afurisit" va constitui intotdeauna o atractie interzisa pentru el. Si in timp, energia consumata pentru a-l tine departe de el va fi cu mult peste cea necesara curateniei aferente. Ca sa nu mai zic ca tot interzicandu-i una alta, il privezi de lectii importante de cunoastere. Si dupa mai multe interdictii de genul asta, probabil va renunta sa mai exploreze stiind ca oricum ii este refuzata cunoasterea.

Anca

szivarvany spune:

Musai sa schimbi congelatorul, pe o combina pe aer rece, sa nu mai curga, ci sa faca biiip dupa 10 secunde :-)



Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)

velenamaria spune:

mamagiulieiam schimbata atatea prin casa totul ptr edi..ca sa fie cat mai safe...mai bine lasa ca facem curat.

Anca-stiu. tu cum procedezi cu copilul tau? il lasi sa faca chiar orice? chiar as vrea sa-mi spuna mai multe mamici cum fac ele..nu cum ar fi de dorit sa se faca...dar banuiesc ca din moment ce-mi explice cum sta treaba tu asa si faci. nu stiu daca o sa-mi iasa. evident nu vreau sa-i ingradesc curiozitatea si nevoia de a explora dar nici sa nu cad in extrema cealalta.
nu se plictiseste..am incercat cu masina de spalat , cu televizorul..calculatorul..doar pe moment se plictiseste ..dupa un timp iara-i face cu ochiu.

diamar78 spune:

Mie nu-mi prea iese sa fiu autoritara fara sa ridic tonul. Mai am de lucrat la capitolul asta.

anca_a spune:

Maria, daca nu era deja evident, raspunsul meu este aproape orice. Orice in masura in care copilul e in siguranta. Si in care nu se apuca sa inunde casa sau sa darame peretii Pentru restul exista detergenti.


"De indata ce copilul dumneavoastra invata sa mearga, abordeaza o noua etapa in dezvoltarea sa: etapa primilor pasi. Aceasta etapa ii ofera o noua “ucenicie”, explorarea activa a ceea ce il inconjoara si posibilitatea de a capata incredere in el insusi. Si aceasta etapa il plaseaza intr-o situatie specifica in care este foarte vulnerabil: se va indoi de el insusi daca il pedepsim [...]sau daca ii dam de inteles ca nu s-a comportat bine in incercarile sale de a explora universul.
Primele lentile ale acestui sistem optic care este increderea in sine sunt plasate in prima copilarie, in momentul in care copilul a invatat sa fie increzator sau din contra, neincrezator in lume. Acum, aflat la varsta la care va dori sa mearga, va mai adauga o lentila acestui sistem: ori va fi sigur de elinsusi, ori va avea indoieli.
Pana acum, tentativele de explorare ale copilului au fost destul de limitate si destul de pasive. Chiar din momentul in care a inceput sa mearga pe burta sau in genunchi pentru a se pregati pentru primii pasi, s-a multumit cu un camp de investigare redus. Indata ce va intelege ca se poate plimba singur in toata casa, va incepe sa exploreze in mod activ acest univers.
Aceasta perioada este una de invatare atat pentru mama cat si pentru copil.
În timp ce invata sa exploreze, mama descopera care sunt obiectele pe care micutul estein stare sa le inghita, obiecte la care nu s-ar fi gandit niciodata.
Aceasta perioada a dezvoltarii copilului este cea a explorarii prin excelenta si fiecare mama trebuie sa capete o orientare definitiva in ceea ce priveste casa si micutul care o face mereu vraiste. Sau va conserva o casa rezervata adultilor sau va fi o casa fara pericole pentru copil. Daca s-a decis pentru prima varianta, va trebui sa petreaca mult timp punand “frana” activitatilor copilului atat verbal cat si fizic. Va trebui sa consume multa energie spunandu-i “nu”, a-l lovi peste maini si a-limpiedica sa se atinga de obiecte.
Multe mame actioneaza exact in acest mod. Ele incearca sa creasca copilul intr-o casa facuta pentru adulti, nu pentru el. Din punct de vedere stiintific, aceasta este o enorma greseala de educatie. Curiozitatea pe care micutul o manifesta in aceasta perioada face parte din aceeasi categorie cu cea care mai tarziu il va face sa reusasca in activitatea scolara si profesionala. Daca are senzatia ca aceasta curiozitate il expune la pedepse si molestari verbale, nu numai ca aceasta va sufoca instinctul de a invata, dar se vaindoi de elinsusi si elanul increderii sale va fi stricat.
Dati-mi voie sa fac o comparatie: imaginati-va ca micutul este acum in clasa a saptea.in clasa se gasesc un numar de obiecte educative interesante: carti care trateaza diferite subiecte, un microscop, un acvariu, documente stiintifice. Copilul ia cartea de matematica si incepe sa citeasca. Profesoara ii da peste maini si ii spune sa nu se atinga de acea carte. Copilul lasa cartea din mana si se indreapta spre microscop undeincepe sa priveasca. Profesoara ii spune sa lase microscopul in pace. Respins inca o data, copilul se intoarce la locul sau si incepe sa citeasca o carte de povesti. Profesoara ii spune: “vrei sa incetezi?”
Nu trebuie sa treaca mai mult de cateva saptamani pentru ca acest gen de restrictii sa-l descurajeze complet pe copil sa mai invete oricein aceasta clasa.
Rapid va ajunge sa-si spuna: “ De cate ori am curiozitatea sa invat cate ceva sunt mustrat. Trebuie ca sunt un copil rau. Poate ca daca nu invat nimic, daca nu mai ating nimic, poate ca profesoara ma va iubi.”
Daca dumneavoastra ati vedea o profesoara care se comporta in acest fel, ati fi in mod sigur furioasa. I-ati spune: “in felul acesta descurajati sistematic dorinta copiilor de a invata. Le sufocati curiozitatea si le distrugeti increderea.”
Ceea ce multe mame nu inteleg, este faptul ca si ele reactioneaza la fel ca aceasta profesoara, in scoala care este casa. Ele isi invata copiii sa se tina la distanta de obiectele rezervate adultilor, lucru practic dealtfel, pentru mame, stapanele casei. Ceea ce nu vad este ca il obisnuiesc pe copil sa-si infraneze curiozitatea si acea nevoie fundamentala care il impinge sa vrea sa stie cat mai multe despre lumea inconjuratoare.
Imediat dupa ce copilul face primii pasi, va trebui sa priviti interiorul casei cu alti ochi. Cu ochii unuia care abia invata sa mearga.
Va trebui sa plasati obiectele periculoase sau fragile undeva unde sa nu-i fie la indemana. Copilul trebuie sa fie liber sa se plimbe prin casa si sa exploreze fara riscul de a se lovi sau de a sparge ceva. Asa ca,inlaturati vazele, obiectele de portelan, sau, macar plasati-le suficient de sus incat copilul sa nu ajunga la ele. O casa cu o mie de interdictii, nu va fi, cu siguranta, un loc bun pentru experienta copilului.
Va trebui sa luati anumite precautii, deoarece, din punct de vedere psihologic, copilul dumneavoastra este inca foarte tanar. Englezii il supranumesc “micul vagabond”, si acesta este un termen foarte potrivit. Facultatile sale de observare si judecata sunt foarte limitate
Nu stie sa faca diferenta intre ceea ce este periculos si ceea ce nu este, iar rezultatul cercetarilor sale sfarseste invariabil in gura. Pe langa faptul ca este inca un bebelus, acum mai poate sa si mearga. Pentru el este formidabil sa verse o sticla de clor si sa-i imprastie continutul pe jos, dar,in acelasi timp clorul poate sa-i atinga si ochii. De aceea trebuie sa-l protejati de toate aceste pericole latente ale casei. Expertii considera ca 50 pana la 90% dintre toate accidentele grave in randul copiilor si nou-nascutilor ar fi putut fi evitate daca parintii ar fi luat toate precautiile necesare si si-ar fi echipat casa in acest sens."
"Totul se intampla inainte de 6 ani"


si daca nu te-am convins inca,

"Copiii au nevoie sa exploreze.
La copilul mic, mintea este la fel de activa pe cat ii este corpul. El este curios: vrea sa descopere cum functioneaza lucrurile, unde se afla ele si cum se simt la pipait. Combinand nevoia de miscare a copilului cu cea de cunoastere, il veti putea conduce catre o atitudine cercetatoare, exploratoare, incununata de descoperiri.
Burton L. White*, o autoritate de prima marime in psihologia dezvoltarii copilului de la nastere pana la trei ani,afirma ca pe parcursul acestor ani,curiozitatea este o caracteristica de comportament in pericol de a ramane neexploatata,daca parintii nu-i inteleg pe deplin valoarea. Atunci cand bebelusii,aflati la varsta mersului de-a busilea, sunt tinuti inchisi in tarcul de joaca, doar pentru ca parintii sa stea linistiti, micutii sunt limitati in dorinta lor de cunoastere. Cand, la varsta mersului in picioare, copii sunt tinuti in casa, de teama ca se vor murdari sau vor cadea si se vor lovi, posibilitatea lor de explorare este, de asemenea, ingradita. Cand ii spui tot timpul copilului: „Nu atinge”, sau cand toate obiectele pe care vrea sa le cerceteze ii sunt luate imediat din mana, el se simte frustrat in dorinta sa de cunoastere si este impiedicat sa-si dezvolte sistemul mental necesar gandirii abstracte, de mai tarziu. Probabil ca va actiona intr-unul din aceste doua moduri:
O prima posibilitate este sa exploreze pe ascuns, atingand obiectele interzise sau ducandu-se in locurile oprite, atunci cand tu esti intors cu spatele. Aceasta atitudine poate conduce la necinste si fatarnicie, precum si la accidentari, datorate lipsei de supraveghere. Este mult mai bine sa-i spui copilului curios: „Iti tin eu vaza, daca vrei s-o atingi” sau: „Daca vrei sa stii ce este dincolo de gard, hai sa mergem impreuna”. Sau, mai simplu, indeparteaza din calea lui acele lucruri de valoare, de care nu vrei sa se atinga.
Cea de-a doua reactie pe care o poate avea copilul tau, daca nu-i ingadui sa exploreze, este aceea de a asculta avertizarea ta si de a-si inhiba dorinta de explorare. Aceasta atitudine va afecta, peste ani, succesul sau in activitatile intelectuale scolare. Spiritul explorator este important pentru invatare. Cand va atinge varsta gradinitei sau a clasei intai, copilul cu dorinta de explorare franta s-ar putea sa-i fie teama sa cerceteze mediul inconjurator, chiar daca, in sufletul sau, este curios sa-l descopere.
Un copil invata din curiozitate si explorare. De aceea, toti copiii trebuie sa fie incurajati sa priveasca, sa guste, sa manuiasca, sa atinga, sa miroasa, sa asculte, sa puna intrebari si sa discute despre descoperirile lor. Pentru a le cultiva curiozitatea, tu trebuie sa fii convins(a) ca o asemenea predispozitie spre cunoastere este importanta si ca ei invata tocmai prin aceste descoperiri intamplatoare, neregizate. Astfel, chiar tu le veti organiza mediul ambiant in asa fel incat sa le incurajezi curiozitatea. Iata cateva sugestii:
1. Copilului trebuie sa i se ofere libertatea de explorare fara sa se teama ca va strica ceva sau ca il vei urmari si mustra pentru fiecare miscare. Ca sa se simta in siguranta si liber sa exploreze, copiii au nevoie de limite rezonabile si de sfaturi, in ceea ce priveste comportamentul. Astfel, ei vor afla ce este ingaduit si vor putea explora in mod liber si in siguranta.
2. Adultii trebuie sa fie suficient de atenti,astfel incat copiii sa se poata simti liberi sa-si satisfaca frageda lor curiozitate fata de diferite lucruri din mediul in care se joaca,dar nu trebuie sa exagerati cu supravegherea excesiva,astfel incat copiii sa se simta inhibati.
3. Trebuie sa li se puna la dispozitie o varietate de jucarii atractive, stimulative si sigure. Acestea nu trebuie sa fie „jucarii educative” costisitoare, ci obiecte pe care copiii nu au avut ocazia sa le vada sau sa le atinga pana atunci. Incercati, de exemplu, diferite unelte care pot fi mani****te de ei, cum ar fi o pompita de ulei pentru masina de cusut. Articolele obisnuite din gospodarie, precum capacele de borcane sau carligele de rufe, reprezinta, pentru copiii mici, niste jucarii deosebit de interesante. Chiar si fructele si zarzavaturile, precum merele, rosiile, nucile, portocalele sau bananele, sunt, adesea, obiecte neobisnuit de atragatoare pentru un copil. Obiectele care il incurajeaza pe copil sa-si foloseasca simturile sunt bune pentru stimularea curiozitatii. De exemplu, pentru miros, incearca o lamaie sau chiar o bucata de hrean; pentru gust, incearca usturoiul, macrisul sau diverse zarzavaturi; pentru auz, incearca obiecte care produc diferite sunete, precum cutiute de plastic de diferite dimensiuni cu pietricele in ele; pentru pipait, incearca glaspapir, un burete, o bucata de blana sau chiar o cutie „cu surprize” in care sa pui in fiecare zi un alt obiect, pe care copilul sa nu-l poata vedea, dar pe care sa-l identifice doar dupa pipait."

"Intelege-ti copilul"


Anca