cum certi copilul in public?

dicirstea spune:

Cred ca asta e unul din motivele pentru care se streseaza velenamaria (si nu numai) . Evident ca atunci cand e ceruta mai cu foc o jucarie devine singura jucarie cu care se poate juca si celalalt copil si se ajunge la urlete si tavaleli in parc.
Din aceasta cauza e mai comod sa ii spui copilului sa nu ia jucaria altuia, folosind diverse explicatii, decat sa il lasi sa se joace si cand abia o descopera sa sari si sa-i desparti cand trag de aceeasi jucarie, si cand singura solutie va fi luatul pe sus si dus acasa, ca nimic altceva pe lume ii vei oferi nu va fi ca ACEA jucarie.

velenamaria, noi putem sa-ti spunem cum procedam noi, iar tu sa te inspiri si sa incerci ce crezi ca se potriveste cu temperamentul tau si al copilului tau. Nu exista retete universal valabile, totul se adapteaza pe loc si pe moment, ce merge azi poate nu mai merge maine.
Singura constanta e fermitatea! De aceea nu trebuie sa faci diferente intre purtarea ta acasa si cea din vizite, oriunde ar fi ele. Va simti imediat diferenta si va profita.
Piticul meu, de ex. stie sa fie cumnite, stie ca anumite lucruri nu se fac din motive logice (te tai, cazi si faci buba, te loveste masina, se supara x, y, z) dar mai stie si ca buni e mai ingaduitoare. Noi nu il lasam sa se urce pe pervaz si sa se uite pe geam afara, pentru ca deja stie sa deschida geamul, dar oricat as incerca, pe mama nu pot sa o educ , mama il urca pe pervaz cu mana ei si oricat ii spun ca va veni momentul cand se va urca singur (deja stie sa isi improvizeze trepte) si atunci nu stiu ce va mai face, ea tot zice ca nu suporta sa il auda plangand. Ei bine... la noi nu plange ca vrea la geam. pentru ca oricat ar plange nu l-am urca, a inteles si a renuntat.

mamica lui Matei Constantin (21.05.2007)

si a cui o mai vrea sa vina 21

MINUNEA MEA



www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!

denizel spune:

Am raspuns si in mesajul precedent, dar nu apare .

Voiam sa spun ca nu trebuie sa presupui neaparat ce gandeste copilul. Iti arata el foarte clar ce gandeste!
Daca, dupa explicatiile tale, el intinde manutele dupa jucarie, inseamna ca gandeste ca locul jucariei e la el in manute, nu in manutele fetitei.
Sau, mai inseamna ca nu a inteles nimic din explicatiile tale :).
Daca mai si plange, inseamna ca sufera si ca nu intelege deloc de ce nu i se da jucaria.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

dicirstea spune:

Asta e! Si e atat de simplu..tu esti cea care trebuie sa aiba rabdare venise cineva mai devreme cu solutia...Magne B6

mamica lui Matei Constantin (21.05.2007)

si a cui o mai vrea sa vina 21

MINUNEA MEA



www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!

silvi_2005 spune:

Maria nimeni nu poate asigura, parerea mea, ca la un moment dat a luat cea mai buna decizie din lume intr-o privinta, trebuie mereu sa faci ce crezi tu ca e mai bine in acel moment, ce simti. Copii mai ales la varsta de care zici tu sunt ca un aluat pe care parintii il modeleaza si il formeaza si cu chiar cred ce am tot citit in carti ca nu exista copii rai si needucati ci doar parinti care nu stiu sa educe. Nu e vina lor ca ajung la 4 ani de nestapanit si au probleme la gradinite si in societate ci a noastra daca ne-am facut prost meseria. Copiii plang cand li se interzice ceva, ma refer la copilasii mici, pentru ca nu au alta modalitate de a-si sustine parerea si interesul, nu au inca resursele verbale de a se manifesta altfel deci e foarte normal sa inceapa sa planga dar trebuie rabdare si explicat atent fiecare interdictie, chiar daca la inceput nu intelege decat 4 cuvinte, mai apoi va intelege 8 si 12 si tot asa pana va intelege in amanunt de ce nu e bine sa faca un anumit lucru. Si eu sunt deacord cu faza de explorare asa ca de cand s-a nascut mi-am amenajat toata casa pentru el, sa poata sa explora in voie fara interdictii. Daca a spart ceva am stiut ca e vina mea ca am lasat la indemana lucrul respectiv.IN magazine daca am vazut ca el percepe totul ca un imens loc de joaca si un Palat al minunilor l-am pus mereu in carucior, fara circ stia ca asta e regula, il duceam noi unde vroia sa mearga, ne arata si spune ace vrem sa luam. In parc putea fugi si o facea oriunde si oricat nu ma deranja ca nu sta "cuminte" la u topogan dar stia ca nu are voie sa impinga si sa loveasca alti copii, nu are voie sa ia o jucarie fara sa o ceara si daca i se cere o jucarie poate sa o imprumute ca este a lui si o va primi inapoi. Nu am avut niciodata probleme cu datul jucariilor camergeam mereu cu omultime si nici nu il interesau, le adunam de la copii cand plecau. Asa am cresut eu ca e ok si este bine, sa stie de mic unele reguli simple, sa inteleaga ca de al inceput pentru ca nu poti sa ii permiti unui copil de 100 de ori ceva si apoi brusc sa decizi ca nu se mai poate. Il iubesc nespus, e singurul meu copil si normal ca tot ce fac si iau este pentru el, are tone de jucarii, zeci de dvd-uri cu desene, mergem unde vrea el dar trebuie sa stie ca in societate trebuie respectate unele reguli pentru a-ti gasi un loc si a fi respectat si ca in viata oriunde te invarti dai de reguli care trebuie respectate. Prietenii mai in varsta si parintii ne acuza ca suntem prea permisivi ca il lasam sa faca ce vrea mereu si in casa, ca i se cumparata prea des ce vrea, ca il las in buacatraie sa scoata oale cand gatesc eu sa se joace cu el si sa gateasca si el ...etc dar nu m-a intersat asta niciodata, am stabilit noi de la inceput regulile noastre ca parinti si gata. Daca ai un copil mai energic incearca de la varsta asta sa il preocupi o mare parte din timp, sa ii faci si in casa multe activitati sa ii fie atentia mereu focusata pe ceva, e o carte foarte buna Jocuri pentru copiii de la o zi la 6 ani de Anne Bacus in acre ai o multime de jocuri si activitati adaptate pe varste eu m-am inspirat adesea de acolo.
Denizel in legatura cu ce ai spus tu imi permit sa imi spun parerea mea si modul meu de a privi lucrurile fara sa cred o clipa ca ar fi cele mai bune, e doar modul meu de a fi. Am fost invatata inca din copilarie ca familia e o echipa in care fiecare are roluri, datorii , drepturi si obligatii. Toate acestea sunt diferite de la un coechiper la altul, difera in functie de varsta si de resursele fiecaruia de a face fata. Am fost invatata ca pot sa spun si sa fac ce vreau mereu dar ca am datoria sa imi asum efectele intotdeauana. NU pot sa cred in ceea ce ma priveste ca in familia mea poate fi vorba de egalitate intre tati,mami si copilul de trei ani. Mami si tati sunt sefii in multe situatii, noi luam deciziile importante, nu as putea sa ii pun copilul meu aceleasi responsabilitati si sa il pun sa ia decizii acum cred ca daca as face-o ne-ar propune sa sarim de pe balcon sa vedem acre ajungem primul la cum il cunosc. Momnetan el e membru cel mai mic, cu cele mai putine sarcini cu o multime de drepturi alocate si cu un buget de cheltuieli adesea mai mare ca al nostru. Pe masura ce va creste va primii si mai multe drepturi si obligatii, vom ajunge o data si o data egali abia astept mometul, ba chiar ne va depasii sper ca asta e o lege a firii dar toate trebuie facute la momentul lor cand e pregatit pentru asta. Am tot citit despre aceasta tendinta de a gresii din partea parintilor de a pune egalitate, nu sunt pregatiti pentru asta si nici nu si-o doresc crede-ma eu imi amintesc ce bine imi era cand nu aveam notiunea banilor, nu stiam ca se cumpara mancare in casa....stiam doar ca trebuie sa fac teme, sa ma joc, sa adun din camera din cand in cand si sa respect cateva reguli de politeze . Copilul meu nu va auzi niciodata de la mine mananci spanac pentru ca eu sunt seful si asa vreau eu sau stai aici acum pentru ca spun eu asta, nu la asta ma refer dar totusi la mometul asta....cred eu parintii sunt sefii care decid la un copil alimentatia, modul de a se imbraca, programele la tv pe care are voie sa le vada, locurile unde se mereg si multe altlele, pe masura ce vor creste vor preula din toate aceste obligatii.
Cat despre varsta de 80 de ani si "obligatia " copilului de se ocupa de mine ....si aici vad lucrurile diferit. Aici si mai peste tot in lume oamenii care ajung la varste mai inaintate se retrag cu cei de varsta si mintea lor cat timp se mai pot inca misca stau la casa lor si au ajutor de la diverse organizatii si firme care ii ajuta cu cumparaturile, cu curatenia, ii si plimba daca mai sunt deplasabili. Cand nu mai pot nici asta se retrag in case de batrani care sunt de toate gusturile si bugeturile de la case cu vederea la mare pana la case obisnuite cu personal medical care ii ingrijesc. E si normal ca ii viziteaza copii, ca ii iau in we, ca petrec timp cu nepotii si stranepotii dar nu incurca viata nimanui si nu sunt o povara. Au pensii din care sa isi permita asta, au ajutoare de la stat si de la copii daca trebuie . Nu o tragedie ca "au fost dati la azil" isi continua cat le e dat casnicia acolo, nu le plange nimeni de mila. Eu una asa imi vad batranetea daca voi apuca eu cu poluarea asta si cu restul 80 de ani si da atunci fiul meu va fi seful si va lua deciziile pe care creierul meu obosit nu le va mai putea lua si sper sa fie un sef bun si intelept asa cum inclin sa cred ca l-am format de pe acum

Silvi si strumf mic Alain 19.01.2006
Adevarul, pur si simplu, este rareori pur si nu este niciodata simplu. Oscar Wilde

ingridnen spune:

La un an si patru luni nu prea ai ce-i face... decat sa-i distragi atentia, daca functioneaza... ca daca este "in criza" nu poti decat sa astepti sa se potoleasca.
Al meu fugea de langa mine pana dupa 2 ani.
Era o aventura sa mergi cu el la cumparaturi.
Ma mir ca am supravietuit

Inarmeaza-te cu rabdare./.va fi mai bine dupa trei ani si jumatate

Ingrid si Cristi 5 ani si 11 luni

IreneCAM spune:

Buna! Velena, la noi perioada de aur a crizelor a fost la 1 an si 4-5 luni. Distragerea atentiei a functionat o vreme. Apoi am diversificat abordarile:)! In casa functiona si functioneaza f bine sa o pun in pat si sa ies din camera. Ma asez intr-un fotoliu pe hol, unde ma poate vedea, ca sa nu se sperie, si rasfoiesc o carte de-a ei sau fac lego. In maxim 30 de secunde e langa mine si uita de ce se suparase. Afara nu puteam face asta, asa ca inghiteam cu rabdare, o tineam in brate strans (ea se zbatea si se trantea pe jos, asta dupa ce imi arunca mie ochelarii), cand se mai linistea incercam cu distragerea atentiei si, cand nimic nu functiona, mergeam acasa...pe drum luam o floare, un biscuite...ma rog, ajungeam de obicei in relatii bune in casa. Nu ii puteam explica mare lucru, in primul rand pentru ca urla si nu ma auzea.
Am incercat sa vad din ce cauza face crize si sa evit situatiile cu pricina. La noi era totdeauna pt ca cineva manca semnite, pateu, covrig, bomboane etc. in parc. Evident ca voia si ea, desi mancase...nu mai avea rabdare sa o sterg pe maini si sa-i dau ce aveam la noi, incepea direct sa urle. Asa ca o vreme nu am mai mers in parc. La supermarket nu o iau si nici nu o voi lua prea curand, nu vad ce rost are, din moment ce are cu cine sta acasa.
In concluzie, e inutil sa il certi, nu ajungi la nici un rezultat. Ai rabdare sa treaca. Nu e deloc usor (eu imi amintesc si acum cu groaza ce urlete scotea din nimic), dar partea buna e ca va trece.

velenamaria spune:

ei na..am mai avut inca o zi fara probleme majore. Ma tot gandesc ca doar de 2 spatamani avem crize mai dese...si tot de atunci ne-au iesit 3 canini si vine al 4-lea. Poate si de aici atata agitatie si incapatanare..sper.

Denizel..scuze. nu m-am exprimat prea bine...de cele mai multe ori intuiesc ce gandeste.ex.vede pe tati cu telecomanda si stiu ca vrea sa o butoneze el sau vrea BBtv..s.a.dar cand ii explic ceva nu cred ca poate intelege de ce ii cer sa faca un anumit lucru..sau de ce e rau sa faca ceva. Explic si explic la nesfarist ca sa vina cineva sa-mi spuna ca oricum pana la 3 ani copii nu pricep diferenta intre bine si rau( si e adevarat)...si ajung sa ma bazez pe faptul ca nu mai pune mana pe cuptor ca stie ca arde, sau nu plange ca stie ca nu rezolva nimic.

Rabdare..eu zic ca am si inca prea multa. asta acum cand sunt toata ziua acasa si am tot timpul din lume....dar ce o sa fac cand voi merge la servici in invatamantul romanesc care-ti toaca nervi pana la epuizare. o sa incerc magne b6..sau mai bine ceva mai naturist.

silvi..multumesc de sfaturi.

Ingriden..de cele mai multe ori pot sa-i distrag atentia cu ceva dar nu tot timpul gasesc ideea salvatoare.

Dicirstea..si noi am avut problema cu statul pe pervaz si sper sa nu-i vina lui in minte sa se urce acolo singur.