cum sa-mi ajut sotul ?

Buna dragele mele !
Sunt casatorita de 13 ani.Nu pot sa spun ca ne-am casatorit din dragoste, am facut-o pentru ca trebuia, nu eram insarcinata, terminasem facultatea si stiti si voi cum este : daca nu o faci acum greu mai gasesti dupa aceea.Nu l-am iubit nebuneste, mai degraba tineam la el, tin si acum, era simpatic, vesel, fara griji si probleme. Avem o fetita de 11 ani.
De doi ani de zile sotul meu, ca si multi altii, sufera de stres, se simte neimplinit profesional, nu a realizat pina la 36 ani ceea ce si-a dorit. Este informatician, o meserie buna,dar daca nu ai norocul sa ai un serviciu unde sa poti promova, sa te poti desfasura liber, fara stres, nu prea faci mare lucru. Este o fire foarte dificila, cu care se comunica destul de greu si din cauza asta a avut multe probleme. La serviciu treburile nu merg foarte bine, ceea ce il nemultumeste foarte tare. Chiar daca are o functie si un salariu bun tot este nemultumit, vrea mai mult decit atit. S-a inchis in sine, seara vine foarte obosit, maninca si adoarme la televizor. Aproape ca nici nu ne vorbim. De cite ori il intreb ce a facut in ziua respectiva la serviciu imi raspunde: nu imi mai aduce aminte, nu mai ma intreba. Sunt in casa o multime de treburi de facut, ce pot sa fac singura fac, dar sunt multe lucruri pe care numai un barbat le poate face. Nu am cu cine.
Practic nu mai are chef de viata, nu ne mai putem face planuri de viitor impreuna. Anul acesta cu chiu cu vai am mers 5 zile la mare.
A avut ceva probleme cu sanatatea, tot pe fond de stres, care partial s-au rezolvat, poate si de aici starea lui foarte proasta. Se simte obosit, fara vlaga, cu creierii zdrente (vorba lui).
Nu stiu cum sa-l ajut sa iasa din starea asta de melancolie si tristete ! Oare asa sunt toti barbatii : daca nu merge bine serviciul parca nu merge nimic pe lumea asta ?
Cum sa-l ajut ?
Astept sfaturi de la voi.
Cu drag Blondi.

blondi spune:

Multumesc Elena pentru sfatul tau.
Si noi ajungem la cearta cind incerc sa-i spun parerea mea despre anumite probleme, situatii. El este varsator iar eu sun rac. La mult timp dupa casatorie am citit ca sunt doua zodii incompatibile, cu eforturi foarte mari din partea racului poate rezista. Asa este !
Blondi.

ruxij spune:

Sotzul meu tot Varsator-eu Capricorn. Si la noi la zodiac tot asa scrie, ca la voi. Si el face exact la fel, nu potzi discuta daca nu ii merge bine la servici. Am avut perioade destul de grele din punctul asta de vedee-si indelungate. Solutzii sigure nu am. Eu pur si simplu il las in pace, nu il contrazic cu nimic si chiar il evit. Nici eu daca as fi suparata nu as avea chef sa ma bata nimeni la cap. Orice i-ai spune, nu va asculta. Astea sunt problemele lui si daca nu e multzumit, pana la urma poate decide sa isi schimbe locul de munca. Timpul le va rezolva. Tu nu te certa cu el. Am observat ca cel mai bine e sa ne reducem asteparile si o ducem mai bine. Adica eu ma astept ca tot timpul sa fie o problema, sa fie suparat, sa adoarma pe canapea, sa nu ma ajute cu nimic si daca nu sunt probleme ma bucur, daca sunt, deh era de asteptat. In locul tau l-as lasa in pace si chiar asa am facut in realitate.

Numai bine!

ruxij

camelia-daniela spune:

Asa e si al meu!!...eu dacä väd cä este intors pe dos, il intreb ce are.
Dacä vrea sä discute, discutäm, dacä nu, nici cä-l mai intreb!!!...imi fac de lucru, sä nu creadä cä-l evit si gata...dacä el nu-mi spune ce are, cum pot eu sä-l ajut???
El imi cunoaste punctul meu de vedere si a 2-a zi, vine el la mine si imi spune, färä sä-l mai descos eu!!!
Incearcä sä nu-l mai intrebi, cä probabil, vrea sä se destindä cind e acasä si sä uite pentru un timp limitat de "problemele" pe care le are. Cel mai important este sä fie sänätos, cä färä sänätate, chiar nu mai poate realiza telul pe care si l-a propus, chiar dacä este el atit de sus!!!
Nu dispera...fä-l sä inteleagä, prin comportarea ta, nu prin multe vorbe, sau ceartä ( asta e ultima pe care si-ar dori-o!!), cä esti aläturi de el si cä il sustii!!!

Pupici de la Cami.

puppe spune:

Noi suntem un cuplu de Varsatori, si sotul meu a trecut nu de mult printr-o experienta similara- a ramas fara job si devenise apatic, inchis, era trist toata ziua...Vreo saptamana l-am lasat in pace, dar am constatat ca se agrava starea asta de lipsa de comunicare si atunci am pus piciorul in prag. L-am luat intr-o seara la o discutie la un pahar de vin (el, ca eu eram gravida) si l-am descusut. S-a lasat mai greu, imi repeta ca nu vrea sa discute, ca isi rezolva el problemele, dar am insistat. I-am spus ca-l iubesc, ca ma bucur ca vom avea un bebe,(replica: ce-o sa ne facem, daca eu n-am serviciu ??!!), l-am convins ca ne vom descurca din salariul meu (oricum, dublu fata de al lui), apoi am inceput sa facem planuri de viitor. Am convenit sa deschidem o firma mica, de care sa se ocupe el, m-am dat lovita ca eu n-o sa pot face mare lucru gravida (aiurea!!!...), cert este ca, dupa ce a baut aproape toata sticla de vin, a devenit mult mai volubil si si-a varsat amarul. S-a simtit si el mai bine ca s-a descarcat, m-am bucurat si eu ca-l vad iesit din starea de mimoza oparita. Cat despre planurile cu firma, le-am pus in aplicare incepand cu a doua zi, l-am delegat sa se ocupe de acte, birocratie, etc etc si se simtea util, il laudam seara ce bine le-a rezolvat, se bucura ca un copil...In ultima instanta, cred ca asta e si ideea: toti barbatii sunt niste copii mari, carora trebuie sa le dai o jucarie noua cand sunt bosumflati. E drept, e nevoie de tone de diplomatie ca s-o scoti la capat cu ei, dar atunci cand il iubesti pe omul de langa tine, gasesti resurse !
Acum, sotul meu se ocupa de firmulita, eu imi vad de joburile mele,desi acum lucrez acasa, castig in continuare dublu fata de el, dar nu se mai simte stressat.Chiar glumim uneori ca eu sunt cocosul in casa (chestie la care am atata creier sa-i dau replici de genul: nu m-as putea descurca fara tine, eu nu sunt cocos, ci doar o gaina ceva mai infipta cu ghearele in pamant...bla-bla).

Mazarica spune:

Nu cred in reteta miraculoasa a fericirii si a armoniei, totul se modifica de la caz la caz sau de la persoana la persoana.
In locul tau cred ca l-as lua cu frumosul. L-as alinta, i-as vorbi de copil, ce trasnai facut in ziua respectiva,l-as face incet incet sa se destinda.In nici un caz nu m-as certa sau sa fiu colturoasa sau taciturna.Bine nici exuberanta intruchipata , as incerca sa creez un climat mai cald .
Daca nu vrea sa iasa in oras , atunci acasa in fata televizorului cu un pahar de ceva, palavragim. Poate , poate scapa ceva. Daca problema e serviciul, apucate tu de cautat un job mai bun -pe internet, ziare, prieteni, si-i spui asa in treacat - uite cei de la firma cutare cauta un job de , ce zici? Sau am auzit de un curs de ... sau trimite-l cu prietenii la peste, la tenis, depinde cei place, ocupa-i timpul cu altceva.
Poate nu-si schimba serviciul dar vede ca la alte firme situatia e mai rea sau in caz fericit se muta.
Nu te da batuta si nu te inchide si tu in tine. Inventeaza ceva si distragei atentia.

mmihaela spune:

Chiar asa cum spune Cami si Mazarica. Puppe, nota 20.
Mi-aduc aminte de acum vreo 4 ani cand 'ex'jumatatea mea a avut probleme mai grave, a ramas somer. 4 luni l-am incurajat si l-am sustinut, desi greu si-a pus cap-la cap un CV si s-a urnit pentru interviuri. Si-acum, cand a reusit sa-si faca si servici, si firma, imi spune ca i-a prins tare bine ca m-a avut alaturi si n-a fost singur. Lucrurile se mai schimba in viata, dar binele ramane bine...facut.

Bine'n toate, Miha.

cl spune:

Blondi, bine ai venit!
Puppe, , esti o femeie inteleapta!
Nu cred ca exista casnicie care sa nu fi trecut prin astfel de momente. Totul este sa incercam sa comunicam cu jumatatea noastra, sa-i spunem ca-l iubim si ca suntem alaturi de el "la bine si la greu", ca am pornit pe un drum impreuna si tot impreuna il vom sfarsi. Blondi, incearca, fara sa-l fortezi, sa discuti deschis cu el, chiar daca este nevoie de o sticla de vin pentru asta. Si nu-i face reprosuri pentru ca se va inchide in el si se va simti lezat in demnitatea lui. Lupta pentru familia voastra. Iti doresc toate cele bune.
Claudia

sasuke spune:

Desi n-as vrea, subscriu celor spuse/scrise de 'cl' subscriu...Majoritatea celor casatoriti au trecut prin astfel de 'crize'...care insa nu pot fi rezolvate decit cu rabdare, prin toleranta reciproca, prin discutii (oricit de multe...) si prin DRAGOSTE... nicidecum prin IZOLARE. Trebuie sa-i spui/arati ca esti alaturi de el pina la capat, si ca tu il iubesti pentru ceea ce inseamna el pentru tine si pentru fetita voastra, nu neaparat pt. functiile si milioanele pe care ti le-ar putea aduce in plus, lunar, acasa. Impreuna puteti reusi ! Bafta !

blondi spune:

Dragele mele, ma bucur tare mult ca existati. Va iubesc pe toate !
Credeam ca numai eu am astfel de probleme, dar vad ca suntem destule...! Noi avem doar doua, trei familii cu care ne intelegem bine, iesim impreuna, bineinteles atunci cind poate el, pentru ca este obsedat de serviciu. Mai ne "vaitam" una alteia, noi sotiile, despre sotii nostrii, dar nu prea imi vine sa le spun chiar totul. Voua pot sa ma destainui cu inima deschisa. O sa incerc sa va raspund fiecareia in parte.
Cu drag Blondi.