poveste

VANZATORUL DE VISE
a fost odata ca niciodata(asa incept, nu toate povestile) un satuc la malul marii.se cunosteau toti oamenii intre ei si erau foarte fericiti.toate zilele erau la fel, dar pentru ei erau diferite, se iubeau ca se aveau unul pe celalalt si era nemaipomenit asta. aveau suflete mari si impartaseau si celorlalti bucuriile si necazurile lor. erau ei si lumea lor.dar cum fericirea nu dureaza la nesfarsit...... se intampla ceva in satul lor:incepu sa moara lumea, mai alei cei tineri, dar si batrani. nu se stia de ce, nimeni nu stia de ce.s-au dus la vraci, dar nu a putut sa faca nimica, nu intelegea ce se petrece !
intr-o zi aparu in satul lor un om ,era imbracat intr-o pelerina, nu i se vedea fata, se sprijinea intr-un toiag. i-a vazut amarati si i-a intrebata ce se intamplase. la inceput nu au vrut sa ii spuna , erau reticenti cu straini mai ales acum acu aceasta nenorocire.strainul le-a ascultat pasul si le-a spus :in noaptea asta sa se stranga tot satul in centru sa fac un foc mare si sa-l astepte pe el .asa au facut. la miezul noptii a venit strainul cu o straita plina , dar culmea nu era nimica in ea. ei nu au vazut cum din ea a iesit ceva. erau visele lor, de asta sufereau ei, numai aveau vise!si din straita, a inceput sa se reverse :visul cu dragostea,cu apa,cu ........tot ceea ce vroiau ei, si ceeea ce le lipsea lor acuma. era nemaipomenit! erau din nou fericiti cu zambetul pe buze!dar stupoare.......strainul disparu, nimeni nu il vazuse ca plecase si de ce?era salvatorul lor si el plecase, disparuse, si ii lasase asa fara sa ii multumeasca. de ce oare?in sfarsit au plecat toti la casele lor, erau multumiti.si au hotarat ca noaptea urmatoare sa se stranga iar, poate o sa vina strainul iar. dar nu a venit.atunci au hotarat ca sa ii faca o statuie in mijlocul satului ca semn de multumire pentru ce a facut pentru ei, pentru satul lor. au ridicat soclul, dar stupoare......nimeni nu stia cum arata, nimeni ii vazuse fata.nu aveau ce face, si asa se strangeau in fiece seara la statuie si se gandeau la visele lor drept multumire omului acela strain si au pus o placuta pe soclu. au scris simplu pe ea: VANZATORUL DE VISE