e fricos

andrei are 1 an si 7 luni si ii este frica de orice animal, de intuneric, de orice poza cu animale si asta fara sa-l fi speriat vreodata. i-am pus un film de desene animate, e drept ca animalutele alea erau cam infricosatoare, "ice age" daca l-ati vazut si noaptea s-a trezit urland. am fost la maica-mea si are o carpeta cu niste caini care joaca carti si cand l-am culcat in camera aia la fel s-a trezit urland. stiu ca-i e frica pentru ca face niste gesturi care inseamna ca-i este frica, inca nu vorbeste, decat mama, tata, nenea, dada.
ai vostrii sunt fricosi?

nicoleta, mama lui andrei

tinatache spune:

a mea era cam sceptica pana am fost la bunici, care au un ciobanesc german si au stat impreuna in casa aproape 2 sapt. Acuma nu mai are nici o problema. Nu are nici o cunostinta de-a voastra un catelus mitittel si nevinovat care sa-l lase sa puna mana pe el? Incet, nu dintr-o data, intai se acomodeaza unul cu altul... ma rog, intelegi tu...

Cristina, mamica cu burtica

Mazarica spune:

Vladut are 9 luni si este foarte curios .Atunci cand a vazut un animal pentru prima data, caine , pisica, magar ... i-am vorbit ,am mangaiat eu mai intai catelul , apoi l-am incurajat pe el. Chiar daca la inceput era cam suspicios , incet incet s-a apropiat , iar acum chiar se bucura cand vede un catel sau o pisica.Stie cum face fiecare animalut in parte si e foarte bucuros cand le vede.
Obisnuieste-l treptat cu animalele , nu-l forta dintr-o data. De regula copii iubesc animalele si invers.

talexia spune:

Nu ma simt in stare sa dau un sfat concret, dar mie unul nu mi se pare OK. Mi se pare ca e putin mai mult decat "fricos". Poate ca n-ar strica sa luati legatura cu un specialist in domeniu. Pentru ca, s-ar putea ca ceva sa-l fi speriat la un moment dat, sa-i fi provocat un fel de trauma si, daca nu-i asigurati un climat familial potrivit, aceasta trauma sa evolueze si sa provoace alte neplaceri. Bineinteles, tot ce am afirmat sunt simple supozitii care pot sa nu aiba nici o legatura cu Andrei. Poate ne mai ajuta cineva cu experienta mai multa.

talexia spune:

[quote]Initial creeata de nick51

andrei are 1 an si 7 luni si ii este frica de orice animal, de intuneric, de orice poza cu animale si asta fara sa-l fi speriat vreodata. i-am pus un film de desene animate, e drept ca animalutele alea erau cam infricosatoare, "ice age" daca l-ati vazut si noaptea s-a trezit urland. am fost la maica-mea si are o carpeta cu niste caini care joaca carti si cand l-am culcat in camera aia la fel s-a trezit urland. stiu ca-i e frica pentru ca face niste gesturi care inseamna ca-i este frica,
nicoleta, mama lui andrei
/quote]

"Exista studii medicale clare pe aceasta tema, chiar daca nu ma insel, si in Revista Mami a fost un articol pe aceasta tema de curand. Iti spun din experienta mea ca medic si ca mama, nu este bine sa sa uite bebelusii la TV! Cand mai cresc un pic, este altceva. Problema este ca un copil mic, pana spre 3 ani, nu poate discerne intre virtula si real. Daca el vede un monstru , de exemplu , la TV, ec chiar crede ca acest monstru exista. Exista studii clare despre asta, de aceea parerea mea (si nu numai a mea):
-pana spre 1-2 ani, bebelusii nu au ce cauta in fat TV-ului
-pana la 3-4 ani copii mici se pot uita la TV (limita pana la aceasta varsta este de 30-max.60 min, cu exceptii, desigur, dar oricum, mai bine mai putin decat mai mult) si mai ales, la emisiuni pt. varsta lor, desene frumoase, fara morti, violente, etc
-dupa 4 ani limita este cam de 1h/zi, filmulete si desene mai variate, dar adaptate varstei lor
Mara, fetita mea, are 8 ani si se uita max.1-1,5h/zila TV si max.1h/zi la computer, dar nu in fiecare zi, stie clar regula, si o accepta.
O alternativa frumoasa sunt casetele audio, cu povesti sau muzica. Astea le pot asculta copii dupa placul inimii. Ascultatul le stimuleaza imaginatia si gandirea, TV-ul ii impresioneaza, dar imaginile raman pe retina si...atat. Casetele audio ii stimuleaza, Tv-ul , iarta-ma ca o zic asa, ii prosteste. Asta bineiateles nu se intampla daca noi, parintii, stim sa facem niste reguli clare, de care sa ne si tinem... Sigur, pt. noi este comod uneori sa ii punem la TV si sa ne facem treaba, dar ar fi mai bine, in loc de TV, sa ii punem la desenat, ascultat o poveste, jucat pe afara, plimbat, sau chiar si sa zdranganeasca cu oalele pe jos in timp ce noi gatim!

Toate cele bune,

Mirunda"

Mi-am permis sa citez raspunsul f. pertinent al Mirundei, postat la alt subiect.