care-s regulile?

cristi_2003 spune:

cristina - si eu am fost crescuta 3 ani de bunici ca asa a fost situatia atunci - mama lucra intr-un oras unde de la poluare eu faceam imediat pneumonie...

si apoi s-a mutat ea cu noi - eram mica, nu stiu sa iti zic cum a facut, dar ideea este ca eu de cand imi amintesc ma simt foarte apropiata de mama. cum locuiam foarte aproape (adica pe acelasi etaj) cu bunicii, au continuat si ei sa fie in viata noastra - mai ales ca bunica nu lucra era de mare ajutor cand mama era la servici.

dar diferenta dintre ele a fost ca bunica era cea cu regulile, mama era cea care ma asculta, ma iubea si la ea mergeam pentru orice. la fel a ramas pana in ziua de astazi.

asa ca sfatul meu e sa incerci in primul rand sa stai cat mai mult cu baiatul tau, sa il asculti si sa va cunoasteti reciproc. reguli sigur are deja - si e foarte importanta constanta in viata lui, anume ca venirea ta acasa sa nu ii modifice 100% viata, sa aiba si elemente noi - adica relatia cu tine - dar si unele stabile.

Cristina, mama fericita de Stefan Carol (29.12.2008)

http://s288.photobucket.com/albums/ll162/cristi_2003/CAROL/

dulcetica spune:

Parerea mea e ca una-i mama si alta bunicii.Copiii, chiar la mii de km ,fac distinctia,mai ales ca au interactionat cu parintii altora.Nu stiu ce reguli sa-ti spun ,insa totul vine natural.Eu cred ca il vei evalua tu si unde vezi ca trebuie impuse niste corectii,corectezi pe parcurs.Stie engleza?Lui ii va fi greu sa se adapteze si cu tine si cu noul stil de viata,asa ca ia-l usurel,sa stie ca pe tine se va baza de acum inainte.In rest va dores o viata frumoasa impreuna!
Rares implineste peste 2 luni 5 ani si din experienta mea pot sa-ti spun ca alintatul excesiv ii face obraznici,dar cind i-am spus intr-o seara inainte de culcare:te iubeste mama,mi-a raspuns"mami eu te iubesc tot timpul".Deci merita deranjul atentia excesiva pe care i-o acord.
Va fi bine,stai linistita!N-a fost nimeni la vreun curs.

Morgano spune:

Iar au sarit "aparatoarele" care se tem de prejudecati.

Nimeni nu a judecat, ne-am dat fte civilizat cu parerea, si am dat si sfaturi... dar ma rog, pt. cine cauta scandal si citeste printre randuri.... e un otpic numa bun de circ.

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

Christina spune:

Fetelor, multumesc mult pentru raspunsuri... Trebuie sa recunosc ca unele au fost mai apropiate de ce aveam nevoie. Imi iubesc puiul ffffff.mult si desi am fost despartiti mult timp a fost pentru binele lui, tocmai pentru ca sa-l protejez de o situatie mai nasoala... iar el stie ca-l iubesc. Am fost despartiti 3 ani in total, dar n-a fost in Romania un calup de 3 ani... ci o data vreun an si jumate si inca un an si jumate. Si de fapt in ultimul an si jumate l-am vizitat de 3 ori... de fiecare data am stat acolo vreo 4-5 saptamani.

De fapt va intrebam despre reguli care-i folosesc nu despre ceva care sa-i faca viata un calvar... unele dintre voi au ghicit... ceva de genul, ne uitam la tv doar o ora pe zi, ne sculam, ne spalam pe fata, pe dinti etc.

Intr-adevar una din probleme este ca desi a fost aici la gradinita un an de zile nu stiu in ce masura isi mai aminteste franceza sau engleza... pe care nu le stia prea bine. Alta problema este ca desi bunicii i-au dat deja un start f. bun, deocamdata doarme inca cu bunica in pat... deci sunt unele lucruri de corectat, imbunatatit.

Deci mai astept sugestii si sfaturi constructive.

Christina

cristi_2003 spune:

si e foarte important sa pleci fara idei preconcepute despre cum vrei sa fie copilul tau. nu incerca sa-l incadrezi intr-un tipar.

fiecare copil are o personalitate si aceasta trebuie doar ajutata sa se dezvolte, nu modelata dupa cum dorim noi.



Cristina, mama fericita de Stefan Carol (29.12.2008)

http://s288.photobucket.com/albums/ll162/cristi_2003/CAROL/

Eliza5 spune:

Christina, daca Victor doarme inca cu bunica in pat, este foarte important sa nu il fortezi din prima sa doarma singur. Poate sa fie dramatic pentru el. Incearca in primele nopti sa dormi langa el (poate intr-un pat seaparat dar in aceeasi camera), apoi incet sa il adormi spunandu-i o poveste si sa pleci din camera doar dupa ce el a adormit si lasa-i o lumina de veghe oricum.
Eu stiu ca teoria spune ca trebuie copiii lasati sa doarma singuri, si e si bine sa fie asa, dar la varsta asta el este obisnuit altfel si e posibil sa ii creezi angoase daca il lasi din prima sa doarma singur.

Tisina spune:

De acord cu ce a spus Eliza, cu mentiunea ca mai mult ca sigur nu vor fi suficiente cateva nopti in care sa dormi langa el. Iar eu as zice, pentru inceput, sa dormi chiar cu el in pat, sa te simta aproape, sa nu simta ca il rapesti bunicii. Lasa-i timp sa se obisnuiasca cu schimbarile (mai intai a bunicii de la el din pat cu tine, apoi cu tine doar in camera lui, si mai tarziu singur in camera). Mai ales ca probabil si tie ti-a dus dorul enorm si nu ai cum sa ii faci rau daca il lasi noaptea sa se cuibareasca la tine in brate. Poate o sa fie nevoie de mai mult timp, poate de mai putin. O sa iti dai singura seama cand poti sa treci la "nivelul urmator".
Iar ca reguli, cum spuneau si unele fete, urmeaza-le pe cele fixate de bunici.
Mult succes, si stai linistita, ca sigur vei face fata! Si daca mai ai dileme, vino aici si intreaba, ca se vor gasi si idei!

kariguld spune:

uite ce spun eu, reguli care sa le poti aplica propriului copil, reguli spuse de noi, nu te vor ajuta prea mult. lasa sa curga toate incet, va fi un timp de acomodare, de tatonare...de invatare sa convietuiti impreuna.
gaseste activitati pe care sa le faceti impreuna, copiilor le place mult sa se joace cineva cu ei, daca ai posibilitatea mergi cu el intr-un cerc unde sunt si alti copii de varsta lui, acolo faceti activitati impreuna....
asta trebuie sa faci pentru inceput, sa fiti impreuna, sa va redescoperiti, sa va invatati unul cu celalalt.

restul, va veni de la sine.


PS, ofera-i iubire, neconditionata, fara pedepse, cauta sa-l descoperi pe fiul tau.












MIHAITA ESTE UN COPIL NORMAL! CU AJUTORUL MEU, AL TAU SI AL TAU SI AL TAU

Kari
"
"Oamenii care reusesc in viata sunt aceia care cauta mereu circumstante favorabile si daca nu le gasesc, le creeaza singuri"!
Bernard Shaw

Gargoyle spune:

Grea situatie. Sa fii mereu sincera cu el si sa-l tratezi ca pe un egal; sa-l lasi sa-ti vorbeasca mult si de toate ca sa-l cunosti. Sa fii mereu calma si rabdatoare sa nu il certi. Vorbeste cu bunicii, ei indeplinind rolul de parinti il cunosc bine si pot face sa se recreeze legatura dintre voi. Locul tau in familie si statutul de parinte trebuie sa-l castigi... asta inseamna ca mai intai o sa fii un pic spectator si zi dupa zi sa te implici mai mult si mai mult. Poate un Psiho-pedagog ti-ar putea da niste sfaturi mai pertinente, eu am scris ce simt.
Succes!

blue_hat spune:

Christina,

Si eu cred ca trebuie sa lucrezi in colaborare stransa si cu bunicii, pentru ca ei au fost elementele cat de cat stabile in viata baietelului tau. Vezi ce limite (sau reguli) au impus ei si incearca sa mergi pe ele la inceput. Daca unele nu iti plac sau ti se par nu stiu cum, nu le schimba imediat, asteapta sa construiesti intai o relatie stabila cu baiatelul.
Nu impune de la inceput limite noi, ci dezvolta relatia intre voi si apoi iti vei da singura seama ce vei mai avea de ajustat.
Nu dispera daca la inceput nu o sa fie usor; copilul este inca mic si inca poate fi modelat.
Asta gandesc eu, fetita mea nu e atat de mare, incat sa imi dau seama de mai multe aspecte legate si de varsta.
Si eu am fost crescuta de bunici de la 3 luni la 7 ani, asa era pe vremuri. I-am iubit ca si pe parintii mei. Si totusi am stiut ca bunicii sunt bunici, iar parintii sunt parinti.

Si inca ceva.
Ignora cuvintele rautacioase ale "mamicilor perfecte" (le regasesti printre primele postari). Nimeni nu are dreptul sa te judece, de ce ai stat separata de copil atata timp sau sa iti recomande cu litere de-o schiopa sa inveti sa fii mama (asta chiar m-a infuriat). Nici eu nu concep ca as putea sa stau departe de mititica mea, dar asta nu imi da dreptul sa judec pe altcineva care a facut-o, pentru ca nu cunosc circumstantele.

Multa bafta