probleme...probleme

Nu stiu cu ce sa incep...
Cu inceputul ar fi logic, dar nici eu nu mai stiu unde, de unde, cum, cand si in ce fel a inceput totul. Am un baietel de 2ani si 3 luni care este un nazdravan si jumatate, dar problemele nu au aparut dupa ce s-a nascut el, ele mocneau undeva si in momentul in care au aparut greutatile(stiti si voi cat de solicitant este un copil mic) parca au explodat toate si eu nu mai stiu cum sa fac sa aduc lucrurile pe un fagas normal. Cu sotul meu nu pot sa port o discutie(chiar si una banala) fara sa ajungem sa ne certam (rau de tot). Eu m-am racit foarte mult in relatia noastra(stiu ca nu este bine), dar simt ca nu mai putem comunica deloc.Daca incerc sa fac ceva am senzatia ca sunt Don Quijote.Pe sotul meu pare sa nu-l framante toate astea, dar eu il vad ca pe o bomba cu axplozie intarziata. S-a pus si problema divortului la un momenta dat, dar am mers mai departe asa. Insa asa NU SE MAI POATE. Toate astea au inceput sa-l afecteze si pe cel mic, deoarece este la varsta cand incepe sa inteleaga tot ce se intampla in jurul lui, si il deranjeaza discutiile noastre "in contradictoriu" purtate si de fata cu el.Problemele sunt mult mai mari si mai complicate,dar nu am destul loc si timp ca sa le insir pe toate. pe scurt ESTE UN CALVAR din care va rog sa ma ajutati sa ies fara sa-mi destram familia.

mariana_flo spune:

Eu nu sunt cea mai in masura sa-ti dau sfaturi, dar ma gandesc ca poate sunteti doar stresati din cauza greutatilor. Stiu ca este foarte greu, dar daca ati reusi sa va deconectati macar o zi, doua, departe de problemele curente, doar voi doi... poate ca asa ati crea terenul pe care sa puteti aborda si gasi rezolvare la problemele voastre. Eu acum sunt in faza in care incercam amandoi sa ne relaxam. Nu functioneaza mereu, dar parca s-a mai imbunatatit cate ceva.

osolita spune:

Eu sunt de aceeasi parere cu mariana, cred ca v-ar face bine macar un weekend in 2, sa puteti discuta in liniste iar copilul sa ramana la unii din bunici. Poate situatia nu e chiar atat de neagra dar stresul si grijile o accentueaza. Asa ca o mica evadare din cotidian e cel mai bun inceput.

lulu77 spune:

DRAGA MEA,imi pare tare rau ptr ceea ce se intampla cu casnicia ta, si nici eu nu sunt in masura sa dau cele mai bune sfaturi, dar cred ca cel mai bine ar fii sa incerci sa ai o discutie sincera cu sotul tau , sa va dati seama care sunt motivele de s-a ajuns aici, ce va indepartat unul de celalalt. incearca sa ii explici ,chiar daca este greu, ca tot ceea ce se intampla il afecteaza in primul rand pe cel mic.sincer, iti spun inca odata ca imi pare rau de ceea ce se intampla, mai ales ca sunteti o familie frumoasa, ce poate fii mai frumos cand exista un copil?

LULU

ruxij spune:

Revino cu ceva mai multe amanunte, daca nu itzi e prea greu, cred ca ai primi sfaturi mai pertinente. Stim doar ca nu te mai intzelegi cu sotzul, ca va certatzi des, dar de unde a pornit totul ar fi cu adevarat important. Ar fi bine pentru voi si pentru copil ca daca se poate remedia situatzia, sa facetzi tot ce va sta in putintza. Eu nu cred ca doua zile doar voi doi sunt de ajuns si nici nu potzi sa pleci cu inima deschisa la o escapada in doi, daca sunt probleme mari. Ar ajuta o iesire, desigur, dar trebuie completata si de alte eforturi.
Deci, daca potzi, revino te rog si mai povesteste-ne cate ceva.

Numai bine!

ruxij

descintec spune:

Draga Bicuta, e absolut minunata intentia ta de a incerca sa va rezolvati problemle. Primul pas spre asta ar fi sa reusit sa vorbiti, sa comunicati. Aveti nevoie de multe, multe ore de discutii si de efortul de a va intelege unul pe altul, chiar daca din asta vor mai iesi si scintei. Oricum, eu cred ca mai presus de sfatul nostru ai avea nevoie de un ajutor specializat, de consiliere. Bafta,

D.

roxanal spune:

Ti-am scris pe mail si mesaje private

Roxana Lilea,mama Mariei 2 ani si ceva

vilma spune:

Draga Bicuta, eu am ajuns destul de repede la capatul rabdarii si am intrat in criza conjugala dupa nasterea copilului (la aprox. 2 luni).
Ma ajutat foarte mult ceea ce am citit despre cum trec barbatii prin stresul aparitiei unui bebelus mic in familie. In momentul in care mi-am spus in sinea mea (si m-am autoconvins) ca si sotul meu e la fel de important ca si bebelusul, ca nu as putea sa traiesc fara unul din ei, problemele au inceput sa se rezolve. Linistea ta interioara, echilibrul tau psihic este cel care te va ajuta sa iesi din criza. Spui ca v-ati racit in relatia de cuplu. Nu lasa asta sa se intample, daca il iubesti. Prin prisma propriei mele experiente, pot sa-ti spun ca rectiile sotului meu oglindesc de obicei frustrarile, ingrijorarile si incapacitatea mea de a mentine echilibrul in casnicie.
PS: Iubeste-l, daca-l mai iubesti.
Va doresc numai bine.
Vilma.

mmihaela spune:

Pune un pic de distanta intre voi, nu-l lasa sa te sufoce si ... iarta-l. Ca nici el nu stie cum sa faca mai bine. Du-te prin oras, ia o pauza singurica, plimba-te prin parc, sau mergi sa vezi niste produse cosmetice. Vino apoi acasa cu forte proaspete si o sa stii singura ce e de facut.
Miha

Candy spune:

Bicuta, daca tu spui ca "te-ai racit" in relatia voastra, s-ar putea ca asta sa fie miezul problemei. In lipsa mai multor detalii, e doar o ipoteza: daca tu ai incetat sa fii tandra cu el, sa-i povestesti problemele tale de zi cu zi, daca nu mai aveti momente de intimitate (si nu ma refer numai la sex, ci si la atingeri, dormit etc), e foarte posibil ca el sa se simta respins de tine si sa actioneze in consecinta, adica sa-ti raspunda cu aceeasi moneda. Nu degeaba se spune ca "cel mai destept cedeaza", cineva trebuie sa sparga cercul asta vicios, de ce n-ai fi tu? Poate ca se simte amenintat de aparitia copilului, gelos si frustrat ca nu-i mai acorzi timp. Incearca sa te apropii de el cu calm si blandete si abia apoi sa-l provoci la o discutie sincera. Cred ca in faza actuala, daca ai incerca o discutie pe aceasta tema, n-ar fi prea productiva, barbatii se simt pusi la zid cand ii provoci sa vorbeasca despre sentimente si relatia de cuplu. Nu pregati inca artileria grea, ia-o progresiv, creeaza momente de apropiere, tine-l de mana, imbratiseaza-l, spune-i ca ti-a fost dor de el si ca il iubesti la fel de mult ca inainte...
si vei vedea ca gheata se va topi treptat.

janib spune:

Bicuta imi pare rau de situatia in care te afli, dar si eu am trecut prin aceeasi criza. Dupa ce s-a nascut fata noastra am avut o perioada in care mai aveam putin, forte putin si imi luam copilul in brate si plecam. Discutiile se iscau de la orice de la faptul ca nu e prea curatenie prin casa, ca am vorbit cu mama si ea mi-a zis nu stiu ce, etc... Au fost multe si marunte dar care destul de puternice incat sa ne faca pe amandoi sa ne gandim la despartire. Apoi lucrurile au evoluat intr-o directie pozitiva datorita faptului ca am stat de vorba si ne-am intrebat fiecare ce vrea. Unde vrem sa ajunga relatia noastra si de ce s-a ajuns aici. Am incercat sa eliminam obstacolele care erau usor de indepartat si pe cele mai dificile le-am abordat cu calm. Oricum iti doresc sa se imbunatateasca situatia sa nu se destrame familia ta si sa auzim numai de bine. SUCCES.